1,200 matches
-
din corporalitatea noastră, din ființa noastră biologică, fizică. Nu suntem toți la fel dar funcționăm după o similaritate care dacă lipsește ne aruncă în patologic. Suntem unici dar asemenea. Scriitorul are darul de a oferi celorlalți cheia intrării în propria interioritate. Avem nevoie să vizităm din când în când subteranele noastre pentru ca manifestările vizibile să nu cadă în monstruos ori patologic. - Literatura mărturisește frumos adevăruri dureroase. Când vorbim despre valorile morale: dreptate, adevăr, bine, trebuie să fim conștienți că nu epuizăm
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și asupră-ne. Manolio al lui Kazantzakis nu mai este din această lume. Îl smulge o cumplită boală care îi distruge fața. Interfața cu ceilalți e compromisă. Nu se mai poate înfățișa lumii ca aparență încântătoare. Singura lui apariție rămâne interioritatea a cărei frumusețe n-o pot gusta decât cei ce-l iubesc, prietenii lui. Forma de prietenie cea mai autentică este să-l urmezi pe cel aflat în nenorocire. Să continui să-l frecventezi și atunci când aparența nu-l mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
condamnat la sărăcie de către Dumnezeu. Iar sărăcia, este, ca în studiul lui Adler, Cunoașterea omului, un ferment care în loc să dizolve vanitatea, o aprinde, chiar dacă va aprinde și combustibilul necesar propulsiei spre excelență. Consideră că deprinderea de a-și zgâria necontenit interioritatea observând-se fără întrerupere, cu o perseverentă exigență, mai rea decât a unui dușman, este o aptitudine pe care o dezvoltă sărăcia, când de fapt este un instrument necesar scriitorului dar autodistructiv: „Omul inteligent, dar sărac, este un observator mult
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se reproșează, firește de alți intelectuali, tendința de a construi mituri ideologizante care duc omenirea în prăpastie. Alt zeu căruia modernul i se închină cu râvnă este încrederea în sine, în puterile proprii, în forța interioară care să spargă ecranul interiorității. Omul vrea să irumpă spre celălalt făcându-l praf cu voința lui de putere. Nu se interesează de izvorul forței interioare și nici de amenajarea curgerii armonioase a acestui izvor ci de debitul huruitor al eului său gonflat. - Sertarele istoriei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
are poate laboratoare secrete unde se cosmetizează îndelung fețele eului care urmează să se arate în diferite manifestări. Dincolo de cochetăria cu care îți arăți fața lumii, ca autor de jurnal trebuie să cazi în adânc, să explorezi acele zone ale interiorității care se sustrag captării în discurs, greu de vizitat ziua în amiaza mare. Visul este mereu o fantă de acces către lumi noi, proaspete. Scris-cititul, când nu e profesional, poate fi un refugiu, o retragere în munții făgăduinței, o regăsire
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în formă vie, în imagine grăitoare a materiei sculptate de spirit, așa "cum anticii deșteptau din ape clare și inexpresive statura indolentă a nimfei captive - figura ei umană, aproape soră, figura prin care explicau izvorul"?29 Din invizibilul de maximă interioritate al spațiului inimii izvorăște unda ce însuflețește rostirea poetică, revărsare a exprimabilului ce dă seama de începutul inexprimabil din care procesează ca de originea unei mereu refăcute unități: " Se petrece, poate, în aceste capricii așa de minuțios organizate în acest
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imposibilul imaginii; dacă lutului îi e dat să modeleze splendoarea, o face în virtutea splendorii de sus care iradiază jos, în lucrurile create, la fel cum "în orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta", îmbibat de "geamănă (...) lăuntrica splendoare"7. Interioritate absolută a ascunsului nemanifestat în care "misterioasa carne se face duh în noi", iar "semințe tinere-n lumină sus/ Trec iar prin carnea fructului, spre nemurire"8. Prin carnea fructului, devenită străvezie, se trece, căci - expusă pe un fundal de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo se coboară prin trupul transparent în nelumea începutului, în "eternul timp interior" sau în "adâncul vast cât lumea" scăldat "în lumina-naltă a marelui azur"14. Dar de acolo, de pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
creației, "fructele luminii ce-a-nsămânțat pustia"34. Ceea ce deja semnifică și se dă ca posibilitate a creșterii este încă în ascundere, nemanifestat în lumină, dar ceea ce începe să fie (posibil) crește numai în lumina ce vine de sus, trece prin limitele interiorității evacuate și se expune pe fondul astfel dezvăluit. De aceea, "în fructul tainic, încă nebănuit în muguri,/ S-amestecă tot cerul, setos de zămislire"35. Cerul nu e transcendentul absolut spre care se tinde; coboară el însuși în adâncul zămislitor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii grei de fiară/ Inima bate departe, mohorâtă, lunară". Ce indice de realitate putem afla aici? Și apoi: sunt aceste imagini produse de o conștiință creatoare, reflectând o interioritate suficientă în propria-i imanență, sau vin dinafară, drept reflexe întipărite în pasta conștiinței care le filtrează în materie poetică? Nu e zidul tocmai limita unei subiectivități închise în sine, care se zbate să-și depășească limitarea și să iasă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Mărculescu -, marginalizările de circumstanță nu mai contează. Sălașul interior al operei, al faptei, e pretutindeni, ca și centrul pascalian". Un centru ubicuu, pulsând difuz în carnea poemului, până în ultima nervură a imaginilor. Acum singurul lucru care contează este apariția acestei interiorități, straturile de sens prin care răzbate rostirea originară, imaginea pre- începutului care luminează mereu înainte. În lumina prevederii Locul întâlnirii intuiției cu făptura strălucitoare a inaparentului nu deschide orizontul înțelegerii; se dă ca autodonație a sensului în ipostaza pre-începutului posibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o simți, căci "poemul poartă în noi fructele sale"33, atunci ea ni se dă ca a priori afectiv. Ni se arată în ființa sa însuflețită, atât prin desăvârșirea formei cât și prin aura de sensuri ce iradiază în lume. Interioritatea ei este noua lume care se revarsă în exterior, apare din întunericul unui ascuns pe care îl face vizibil ca apariție imprevizibilă. În densitatea însăși a ființei sale există un raport de la sine la sine: el este identic cu aparența
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decât profunzimea de nevăzut, se așază în sfârșit în lumea care îl deschide, i se arată de la început. Prefața inaparentului (Alexandru Miran) Scenariul imagistic configurat în Dulce așteptare de Al. Miran 38 nu se propune numai drept un tablou al interiorității, al subiectității pure în afirmarea condiției sale definitorii, ci și ca orizont scufundat al posibilului în așteptarea manifestării: " Nu știu dacă afară-i lumină sau întuneric,/ dacă anină vrun cântec despre-nceputuri,/ dacă se plimbă parfumuri subțiri sau duhori ucigașe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rumoarea nerăbdătoare a unei iviri? La ambele capete, ființa stă în aceeași reculegere de sine, strânsă în așteptare, fie că stă să dispară, fie că stă să vină, să apară. Afară poate că-i toamnă", iar asocierea între exterioritate și interioritate arată tocmai pre-timpul ultim al manifestării. Vedem toamna într-o imagine care să-i prezinte peisajul, să îl zămislească în chiar destrămarea plăsmuirii? Dar poate că ceea ce apare nu e dat vederii, este deși e nevăzut, se arată în urma inaparentă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e de față, în umbra unei apariții prezente. E ne-timpul incert, imprezentabil, intervalul de trecere "în care aștepți să te-aprinzi/ din fulgerul unei singure frunze de aur". Posibilul nu mai are loc în exterioritatea dezertată și nici în interioritatea unui subiect evacuat; el e chiar nelocul așteptării, utopia mereu atinsă și pierdută a revelării. Interval mereu viitor, pus în suspensia datelor ființării, imaginea propusă în final arătând ce va fi cu putință să fie: aprinderea din fulgerul unei singure
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
După asceză, extazul, dar el nu e cu adevărat revelator decât în asceză, în despuierea radicală de orice imagine fenomenală. Ceea ce nu înseamnă că exterioritatea se defenomenalizează în favoarea unei percepții numenale care ar scruta adâncul, altfel insondabil. Am văzut că interioritatea însăși a eului nu mai are natura unui subiect coagulant, fibra unui nucleu tare, devine fluidă, evanescentă, neutră 89. Dar actul acestei resorbții se spune în chiar întoarcerea sa în potență, dă de văzut desfacerea care pune - apocaliptic - temeiul unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Interiorul nu pune în evidență exteriorul; acesta din urmă rămâne în paranteza suspensiei. Interiorul însuși se pune în vedere, se arată pe față. El nu are propriu-zis un exterior, ci se revarsă în afara sinelui care tot sine este, în propria interioritate dezvăluită, ridică fața la suprafață. Imaginea de sine se adună toată în distanța comprimată în vedere, strălucește singură în lumina ochilor. Eul e altul (Claudiu Komartin) O aceeași punere în scenă a imaginii de sine, în poemul Imagini de august
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e, nici lumină desfășurată în vizibilul exteriorului. Căci altul nu e exteriorul eului, cel pe care îl vede afară, în stranietatea transcendenței. Altul e imaginea de sine care, abia acum, întemeiază identitatea revelând-o în diferență, la distanță. O interioritate pură care se dă în imaginea incipientului, în odihna somnolentă - maternă - a premanifestării. Deasupra se vede peisajul conturat al deja-existentului, apariția în lumină a unei imagini la care ochiul participă aproape vegetal. Se pune în vedere cu insinuanța clarității. Totuși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Fântânile Romei, în IP II, p. 291). 13 Obiectul poeziei, în IP II, p. 25. 14 Poezia nouă, în IP II, pp. 29, 30. 15 Poesie veche; Istorie și poezie; Fântânile Romei, în IP II, pp. 180, 33, 312. 16 Interioritatea poeziei, în IP I, p. 261. 17 Scrisoare despre poezie (III), în IP II, pp. 49, 50. 18 Iubirea de patrie; Spiritul critic, în IP I, pp. 10, 184, 185. 19 Chipul țăranului în arta plastică românească, în IP II
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedenie nu-i a ochiului descripție, nu-i nici auzire, ci cutremurare, teamă nocturnă, experiere a existenței de cu totul alt ordin, de unicat al ființei; Ochiul vede a vederii vedenie, vede ceva nou și această noutate este substanța poeziei" (Interioritatea poeziei, în IP I, p. 260). 1 Vol. Poezia, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 45. 2 Și aceasta pentru că, raportat la existent, posibilul este inexistentul, dar raportat la viitor el este preexistentul, prezentul fără prezență, aprezentat. "De existat în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trupurile noastre moi și vulnerabile, leoarcă de ostilitatea mediului. Prin studenție încercase de câteva ori ospitalitatea corturilor în excursii cu colegii, de fiecare dată simțindu-se însă nu atât protejat de ele, cât mai degrabă îmbrobodit în falsa convingere că interioritatea lor s-ar fi oferit în exclusivitate locatarului, ca unui ales. O damă de moravuri cam ușoare, interioritatea asta de cort...! Se folosea de fustele-i, ce țipau pe ea, pentru a ațâța privirea rămasă dincolo, strigându-și prin ele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
excursii cu colegii, de fiecare dată simțindu-se însă nu atât protejat de ele, cât mai degrabă îmbrobodit în falsa convingere că interioritatea lor s-ar fi oferit în exclusivitate locatarului, ca unui ales. O damă de moravuri cam ușoare, interioritatea asta de cort...! Se folosea de fustele-i, ce țipau pe ea, pentru a ațâța privirea rămasă dincolo, strigându-și prin ele posesiunea a ceva ascuns, prețios, și incitând la deposedarea de secret prin sfâșierea lor. Cu ajutorul lor, crea în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Toate aceste lucrări au fost scrise de către Platon la bătrânețe, atunci când concepțiile sale filosofice erau pe deplin structurate, iar gândirea sa socială pe deplin matură. Învățăturile. Omul a reprezentat obiectul de studiu predilect pentru Platon, esența căutărilor sale, cu deosebire interioritatea acestuia. În dorința de a construi un tip ideal de om, Platon și-a îndreptat atenția spre exterioritate, spre cetate, câmpul de manifestare a acestuia, trasând reperele unui stat ideal. Proiectul social imaginat de Platon, "republica exterioară", nu este altceva
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
locuitorii ei se tot adâncesc. Chestiunea nu e nici retrogradă, nici folclorică. Și, mai ales, nu pentru lumea islamică, care s-ar condamna la ofilire și la sterilitate uniformizându-se. Ar deveni cu atât mai agresivă în exterior, cu cât interioritatea i-ar fi monoculturală și monomaniacală. Oare când vor înțelege cancelariile că a răspunde SOS-urilor lansate de aceste comunități, și care se pierd în gol, nu ține doar de compasiunea umanitară? În definitiv, soarta acestor zece milioane de persoane
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui. Religia e a grupului, spiritualitatea a individului, și deci fiecare mesaj profetic este ca un trunchi din care cresc două ramuri, una pentru spiritul trupului, cealaltă pentru spirit pur și simplu. Creștinului îi vine mai ușor să împace sensul interiorității cu cel al organizării și, la un Ignațiu de Loyola, misticul și managerul erau una și aceeași persoană. Interesant. Posibilități de coabitare? Paris cel micuț observă că în Liban există sate mixte de creștini și de musulmani, dar că nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]