4,382 matches
-
la nivelul creierului. Rolurile CCK: determină contracția veziculei biliare și secreția de suc pancreatic bogat în conținut enzimatic; amplifică stimularea secreției pancreatice alcaline de către secretină; inhibă evacuarea gastrică; exercită un efect trofic asupra pancreasului; crește secreția de enterokinază; crește motilitatea intestinului subțire și a colonului; alături de secretină, CCK crește tonusul sfincterului piloric, prevenind astfel refluxul conținutului duodenal în stomac; gastrina și CCK stimulează secreția de glucagon. Secreția de CCK este stimulată la contactul mucoasei intestinale cu produși de digestie, în special
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
carbon. Produșii de digestie proteică și lipidică stimulează la rândul lor secreția de CCK, mecanism de feed-back pozitiv care operează pentru controlul secreției acestui hormon. Secretina Secretina este secretată de celulele localizate în profunzimea glandelor mucoase din porțiunea superioară a intestinului subțire. Are o structură similară cu cea a glucagonului, GLI, VIP, GIP. Rolurile secretinei: determină stimularea secreției de bicarbonat de către celulele ductale ale pancreasului și a tractului biliar, stimulează secreția apoasă a sucului pancreatic, scade secreția de suc gastric, poate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și a tractului biliar, stimulează secreția apoasă a sucului pancreatic, scade secreția de suc gastric, poate determina contracția sfincterului piloric. Secreția de secretină este stimulată de produșii de digestie proteică și de concentrația de acid de la nivelul porțiunii superioare a intestinului subțire. Eliberarea de secretină în momentul prezenței acidului în jejun reprezintă un alt exemplu de feed-back; secretina stimulează eliberarea sucului pancreatic puternic alcalin, care neutralizează aciditatea. Polipeptidul gastro-intestinal (GIP) GIP conține 43 de reziduuri aminoacidice ; se găsește în mucoasa duodenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
glandelor salivare. Alți hormoni gastro-intestinali Motilinul este un polipeptid care conține 22 de aminoacizi; a fost extras din mucoasa duodenală. Are rol în stimularea secreției acide gastrice. Substanța P se găsește la nivelul celulelor endocrine ale tractului gastro-intestinal; stimulează motilitatea intestinului subțire. Peptidul eliberator de gastrină (GRP) conține 27 de aminoacizi, iar primii 10 aminoacizi C terminal sunt identici cu bombezina. Este prezent în terminațiile nervoase vagale de la nivelul celulelor G; funcționează ca un neurotransmițător care mediază pe cale vagală secreția crescută
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
digestie. Suprafața mucoasei este crescută prin prezența pliurilor (x3), vilozităților (x30), marginii “în perie” (x600). capilare sanguine limfatic central Circulația intestinală prezintă de asemeni o organizare specială la nivelul vilozităților (fig. 19), adaptată pentru procesul fiziologic de absorbție a nutrimentelor. Intestinul este alimentat cu sânge prin circulația dispusă în paralel a arterelor mezenterice superioare și inferioare. Există anastomoze extinse între aceste vase. Debitul sanguin de la nivelul mucoasei este mai mare decât cel din restul peretelui intestinal și răspunde la modificările activității
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
circulația dispusă în paralel a arterelor mezenterice superioare și inferioare. Există anastomoze extinse între aceste vase. Debitul sanguin de la nivelul mucoasei este mai mare decât cel din restul peretelui intestinal și răspunde la modificările activității metabolice. Astfel, debitul sanguin al intestinului subțire (și cel din vena portă) se dublează după ingestia de alimente și se menține crescut timp de trei ore. Circulația intestinală este capabilă de un proces extins de autoreglare. La baza pliurilor arteriolele dau naștere unei bogate rețele capilare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și în perioada de lactație (pierdere zilnică de 12-15 g); 2g/kgc la copil. Sursele endogene (150-180 g/zi) de proteine luminale sunt secrețiile digestive și enterocitele exfoliate. Digestia proteică începe în stomac sub acțiunea pepsinei și este desăvârșită în intestin sub acțiunea proteazelor din sucul pancreatic (tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaze), rezultând aminoacizi și oligopeptide (fig. 23). Aminoacizii sunt preluați de enterocite prin transport activ secundar (Na+). Există transportori speciali pentru aminoacizi dibazici, dicarboxilici, neutri și pentru iminoacizi/glicină. Transportorul peptidic preferă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
acesta este neutralizat de bicarbonat rezultând CO2 și apă) sau împreună cu glucoza sau aminoacizii (simport). Concentrația intracelulară scăzută a sodiului este permanent menținută prin pompa de Na+ (fig. 24). Potasiul Organismul preia zilnic din alimente ~4 g de potasiu. In intestinul subțire absorbția se face pasiv prin spațiile intercelulare. In colon, potasiul este absorbit sau eliminat în funcție de concentrația sa luminală; pierderi importante de potasiu se produc în diaree (risc major de aritmii cardiace). Clorul și Bicarbonatul Din 2-3 g clor prezent
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
dehidrogenaza. Din ingestia zilnică de 10-15 mg zinc ~1/2 este absorbită intestinal (în ileon, activ); este stocat în enterocite sau eliberat în circulație. Aportul zilnic de Mg este 0,4-0,5 g. Absorbția magneziului are loc pasiv, în tot intestinul subțire. Fierul Aportul zilnic de fier este de 12-15 g. Fierul intră în componența hemului și participă la numeroase reacții enzimatice. Fierul se absoarbe preponderent în duoden și porțiunea superioară a jejunului. Sunt două forme de fier, hemic (absorbit intact
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
un timp prelungit de disoluție și adesea trec în colon înainte de a fi absorbite complet. In colon, absorbția este mai puțin eficientă și are loc de asemenea degradarea și/sau absorbția reziduului solid. 8.7. Absorbția la nivelul colonului Mucoasa intestinului gros are o mare capacitate de absorbție. La acest nivel se absorb electroliți, vitamine, glucoză, acizi grași cu lanț scurt de atomi de carbon, aminoacizi și apă. Glucidele complexe din fructe și legume care n au fost digerate, se transformă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
enzimele digestive și ficatul. 9. Noțiuni de fiziologie hepatică Ficatul este cel mai mare organ al corpului (2,5 % din greutate la adult) și primește 25 % din debitul cardiac prin artera hepatică și vena portă. Aceasta aduce nutrimente absorbite în intestin la ficat, care este implicat în prelucrarea, stocarea și distribuția lor precum și a vitaminelor. Principalele funcții ale ficatului se împart în trei categorii: funcții vasculare de stocare și filtrare a sângelui; funcții metabolice; funcții excretorii și secretorii. 9.1. Circulația
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
un organ venos capabil să acționeze ca un redutabil rezervor de sânge și este capabil să suplimenteze sânge atunci când volumul sanguin circulant este diminuat. Funcția de filtrare și purificare a sângelui revine celulelor Kupffer care captează particulele străine ajunse din intestin în circulația portală. Celulele Kupffer reprezintă macrofage cu mare capacitate fagocitară care tapetează sinusurile hepatice; aceste celule pot curăța sângele foarte eficient la trecerea lui prin sinusuri; când celulele Kupffer vin în contact cu bacterii acestea trec în mai puțin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
foarte eficient la trecerea lui prin sinusuri; când celulele Kupffer vin în contact cu bacterii acestea trec în mai puțin de 0,01 s în interiorul celulelor Kupffer unde sunt digerate; sub 1% din bacteriile care pătrund în sângele portal din intestin ajung în circulația sistemică. In perioada embrionară, ficatul îndeplinește o funcție hematopoetică; la adult participă la distrucția eritrocitelor îmbătrânite și la sinteza de eritropoetină. Ficatul inactivează substanțele toxice, medicamentele și unii hormoni din sângele circulant, fenomen cunoscut sub numele de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
neesențiali. Hepatocitele efectuează interconversia aminoacizilor (a fenilalaninei în tirozină, a metioninei în cisteină). Metabolismul hepatic al lipidelor Pe lângă glicogen, în ficat se depozitează și mici cantități de grăsimi neutre. Ficatul îndepărtează din circulație chilomicronii rezultați în urma absorbției grăsimilor digerate în intestin. Sub acțiunea unei lipaze hepatice, grăsimile neutre din sânge sau ficat sunt descompuse în glicerol și acizi grași. Glicerolul intră în calea metabolică a glucidelor. Lanțurile lungi ale acizilor grași suferă în ficat un proces de beta oxidare, fiind scindate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
curgere, în comparație cu circulația sistemică, nu este necesară o presiune de intrare atât de mare pentru a se asigura o perfuzie adecvată. Circulația sângelui este esențială pentru schimbul de substanțe cu mediul extern, la nivelul structurilor specializate funcțional în acest sens (intestin, rinichi, plămân) și pentru menținerea unor parametri biologici în cadrul unui domeniu restrâns de variație, aspect denumit generic homeostazie. Sângele circulant permite de asemeni transmiterea unor mesaje chimice către țesuturi prin diverse categorii de substanțe (mai ales prin hormoni). Circulația sângelui
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
colagen nefibrilar și prezintă un aspect poros. Stratul endotelial poate fi continuu, fără pori intercelulari, ca în sistemul nervos central, sau poate prezenta pori cu diametru de ~4 nm (max. 10 nm) (mușchi, țesutul adipos, plamân). In capilarele “fenestrate” (rinichi, intestin, glande endocrine, ficat) porii transcelulari sunt largi, de 20-100 nm (600 3000 nm în ficat), acoperiți cu membrană mucoproteică (continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mari), ce împiedică refluxul limfatic. La traversarea ganglionilor limfaticele prezintă numeroase anastomoze. 16.2. Formarea limfei Compoziția limfei prezintă caracteristici regionale în ce privește concentrația proteică, aceasta fiind în medie de 20 g/l, cu valori crescute în ficat (60g/l) și intestin (30-50 g/l). Concentrația de lipide este de 1-2% la nivel de canal toracic. Valorile pentru debitul limfatic de repaus sunt următoarele: canal toracic 100 ml/h; alte colectoare 20 ml/h; total 120 ml/h; 1/100 din debitul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a excesului de lichid interstițial și de transport al particulelor voluminoase (proteine: ~2 g/dl periferic, ~6 g/dl hepatic, ~4 g/dl central) din interstițiu în sânge; acestea nu pot intra în sânge direct prin peretele capilarelor sanguine. In intestin capilarele limfatice participă la absorbția nutrimentelor, mai ales a lipidelor. ~25% din proteinele plasmatice ajung în sânge pe cale limfatică. Circulația limfatică este un factor de control al lichidului interstițial privind conținutul de proteine, volumul și presiunea sa. De fapt rolul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
se pare că există un sistem de control și la nivel gastro duodenal, deoarece un individ însetat consumă atâta apă cât este necesară pentru a-și reface osmolaritatea și nu mai mult, deși apa se găsește încă în stomac și intestine și nu s-a absorbit încă, pentru a reduce stimularea asupra barosau osmoreceptorilor. Bazele acestui fenomen nu sunt cunoscute, dar este foarte eficientă în prevenirea hiperhidratării. Analogul setei pentru sodiu, apetitul pentru sare, este o parte importantă a homeostaziei sodiului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a salivei 9 2.3.2. Mecanismul secreției salivare 10 2.3.3. Controlul secreției salivare 10 3. Digestia gastrică 13 3.1. Motilitatea gastrică 13 3.2. Sucul gastric 16 4. Digestia intestinală 19 4.1. Comportamentul contractil al intestinului subțire 19 4.2. Sucul pancreatic 21 4.3. Secreția biliară 25 4.3.1. Anatomia funcțională a sistemului biliar 26 4.3.2. Compoziția chimică a bilei 26 4.3.3. Formarea bilei 28 4.3.4. Evacuarea bilei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
biliară 25 4.3.1. Anatomia funcțională a sistemului biliar 26 4.3.2. Compoziția chimică a bilei 26 4.3.3. Formarea bilei 28 4.3.4. Evacuarea bilei în duoden 33 4.4. Sucul intestinal 34 5. Motilitatea intestinului gros 35 5.1. Controlul motilității colice 36 5.2. Compoziția conținutului colic 36 5.3. Defecația 37 6. Sistemul nervos enteric 39 7. Hormonii gastro-intestinali 40 8. Absorbția nutrimentelor 45 8.1. Absorbția glucidelor 45 8.2. Absorbția lipidelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
1. Introducere în fiziologia digestiei Digestia reprezintă una din marile funcții ale organismului uman. La nivelul organismului procesele de natură digestivă sunt asigurate de un ansamblu funcțional specializat, aparatul digestiv. Acesta este compus din tubul digestiv (cavitate bucală, esofag, stomac, intestin subțire și gros), care pe lângă rolul digestiv asigură și absorbția nutrimentelor, și glande anexe (glande salivare, pancreas, ficat). Aparatul digestiv realizează procesele mecanice, fizice și chimice prin care alimentele sunt transformate în compuși suficient de simpli, care sunt absorbiți prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
a tubului digestiv, sub control nervos (local și vegetativ) și umoral. Digestia chimică propriu-zisă este asigurată de enzimele din sucurile digestive (saliva, sucul gastric, sucul intestinal, sucul pancreatic) eliberate de celulele secretoare specializate; bila favorizează digestia lipidelor prin emulsionarea acestora. Intestinul subțire este specializat atât pentru digestie cât și, în mod deosebit, pentru absorbție. La acest nivel se absorb elemente nutritive (nutrimente; principii alimentare), vitaminele, electroliții și apa. Absorbția intestinală cuprinde transportul acestora prin spațiile intercelulare dar și transcelular și este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
modalități de transformare intracelulară. Contracțiile musculaturii intestinale segmentează și amestecă conținutul luminal, favorizând contactul constituenților săi atât cu enzimele din sucurile digestive și cu mucoasa, deci absorbția produșilor de digestie. Desfășurarea eșalonată a procesului digestiv, la nivelul cavității bucale, stomacului, intestinului, necesită o coordonare între diferitele etaje, între fenomenele motorii și secretorii. Inafara elementelor de reglare intrinsecă, activitatea tubului digestiv și a glandelor anexe este controlată și de sistemul nervos central, de hormonii extradigestivi și în mod particular de cei digestivi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
contracția puternică a musculaturii abdominale. Evacuarea conținutului gastric în cursul vomei se datorește presiunii exercitate asupra lui de la exterior și mai puțin contracțiilor proprii. Voma este un act reflex declanșat de stimularea receptorilor răspândiți în diferite organe (stomac, apendice, colecist, intestin, pancreas, căi renale, uter, cord). Fibrele aferente ale arcului reflex cu punct de plecare gastric sau abdominal sunt atașate nervilor vagi și simpatici. Centrii reflexului de vomă (fig. 2) sunt situați în regiunea dorsolaterală a formațiunii reticulate din bulb. In
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]