1,269 matches
-
este că aceasta pare să fie impecabilă și foarte bine adaptată la limbajul uzual ro mânesc. Numai urechile delicaților să fie apte să o suporte!“ RUXANDRA CESEREANU, Observator cultural, nr. 180, 2003 „Traducerea Antoanetei Ralian din Plexus onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scri iturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din americană în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-l trimiteți lui Ion Arieșanu. De traduceri se ocupă Adriana Babeți , bine pregătită, curajoasă și interesată de materiale bune. Delavrancea e un personaj mai ales de teatru. Cred că discursurile lui erau desfășurate ca pe o scenă, cu gesturi largi, intonație și mimică. Cel puțin așa sînt scrise și din cîte am citit la fel au fost rostite. Paginile acestea sînt cele mai autentic delavranciene, fără artificialul din nuvele, ba chiar și din piese. Nu mă îndoiesc, dacă aș scrie un
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
viață, surprize și satisfacții. Exercițiile pe care trebuie să le faci pentru a le stăpâni sunt diverse și legate de fiecare „departament” al ființei în parte. Vor trebui făcute exerciții pentru a descoperi și stăpâni vocea, vorbirea, mișcările, gesturile, expresiile, intonațiile, tăcerea și ascultarea și tot ce derivă din acestea și multe altele care la un loc dau culoare mai târziu interpretării. Intuiția poți să o ai sau să nu o ai. Dacă te bazezi numai pe intuiție nu faci mare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
rezem)toarele pentru picioare ale pupitrului de citit al sinagogii le vezi picioarele Inc)lțate cu ciorapi. Tradiția cere că vinerea dup)-amiaz) s) se citeasc) cu glas tare Cântarea Cânt)rilor. Tocmai o recit) sau o psalmodiaz), cu o intonație neeuropean). Aceast) psalmodiere seam)n) cu recit)rile colective pe care le auzi când treci pe lang) școlile arabe. Ben-David cunoaște o sumedenie de lucruri despre viața evreilor din ț)rile arabe. Adesea susține c) și ei sunt refugiați care
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vocale. Antrenamentul cu Brook dădea roade. Într-o zi i-am atras atenția lui Akiko, interpreta Ninei, că nu spusese just o anumită frază. „Dar cum poți să știi, că doar n-ai Învățat peste noapte japoneza!“ Intuiam sensurile din intonații, din Încărcătura emoțională pe care o transmiteau. Akiko m-a ascultat, și-a schimbat intonația și suna mult mai convingător. Deci e adevărat că nu cuvintele transmit mesajul, ci tonul vocii. Actorii japonezi aveau o sensibilitate cu totul specială pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
interpreta Ninei, că nu spusese just o anumită frază. „Dar cum poți să știi, că doar n-ai Învățat peste noapte japoneza!“ Intuiam sensurile din intonații, din Încărcătura emoțională pe care o transmiteau. Akiko m-a ascultat, și-a schimbat intonația și suna mult mai convingător. Deci e adevărat că nu cuvintele transmit mesajul, ci tonul vocii. Actorii japonezi aveau o sensibilitate cu totul specială pentru misterul și magnetismul lacului din piesă. În seara când am repetat lângă lacul natural piesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care se lăsa afară părea un deșeu al eforturilor domnului Burness de a ajunge la noi acasă. Valetul venea imediat să tragă voluminoasele transperente albastre și draperiile Înflorate de la ferestre. Ticăitul pendulei bunicului din camera pentru Învățătură căpăta treptat o intonație plicticoasă, sâcâitoare. Chiloții mă strângeau la vintre și ciorapii negri cu nervuri Îi simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rezolvam; iambii lui Pușkin care se rostogoleau victorioși de pe buzele lui, ori de câte ori menționam vreun poet minor al zilei. Relația noastră era marcată de acel schimb obișnuit de prostioare de-ale casei, cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații ale unor presupuse intonații și toate acele glume intime care constituie codul secret al familiilor fericite. Cu toate acestea, era extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe un copil sau un servitor, dar omenia lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Călcâi-Bucur, pe 18 iunie 2003, au fost puse la grea încercare, fiecare străduindu-se, la rândul ei, să dea strălucire rolului, transformându-l în reușită (pe măsura talentului și a mijloacelor pe care le au la îndemână). Grija pentru acuratețea intonației a fost criteriul de bază al tuturor sopranelor, fiecare impunându-și personalitatea. Departajările valorice pot apărea în timp, când emoțiile premierei vor dispare. În rolul lui Nadir, Adrian Ionescu, datorită suprasolicitării de ultim moment, nu și-a putut da măsura
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pot chiar să zic că invidia se înrudește cu modestia. Sunt surori gemene... — Iar tu te crezi mare scriitor! — Nu e adevărat. Nu mă cred mare scriitor! — Poate că te crezi mai mare și decât mine, nechează Pastenague, iar din intonație trebuie să înțeleg că de fapt glumește. Așa mi s-a întâmplat și cu Breban, cu câțiva ani în urmă. Mi-a dat telefon într-o dimineață să-mi pună întrebarea asta. Numai că el nu glumea. M-am dat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
având de altfel, și singur, valoare verbală (hai acasă!)." (Zafiu 2003) Hai(de), cu funcție de intensificare, prefațează o serie de verbe sau expresii performative (mai mult sau mai puțin stereotipizate). Un rol hotărâtor, în decodarea forței ilocuționare a enunțurilor, revine intonației: − urare: Hai noroc și la mai mare! (www.formula-as.ro) Măi București... hai, să trăiești! (www.jurnalul.ro) Hai, Cristos a-nviat! (M. Cărtărescu, Orbitor) Hai, la mulți ani! Sărbători fericite și un an mai bun decât ăsta de se
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
case! (www.9am.ro). Formațiunea stai intră în componeța unor enunțuri ce îndeplinesc, contextual, diverse acte lingvistice din categoria actelor alocutive, contribuind la punerea în evidență a intenției comunicative.60 Un rol hotărâtor în decodarea forței ilocuționare a enunțurilor revine intonației. ( ordin: A: Băi, lasă pantera aia, lasă panterele roz, c-aicea-i pantera roșie. Zi-mi, ce-ai făcut aseară? B: Am jucat cărți. A: Hahahaha! [...] A: Stai, stai, lasă, lasă ăsta!. Liniște! (IVLRA: 242) ( amenințare: A: Și Vic spune: ești un
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
pe care a suferit-o în română adică, interjecție, care în limba veche însemna "iată", iar azi introduce, ca anume, o explicație următoare, arată cum asemenea simple apeluri pot primi un rol sintactic mai dezvoltat. Interjecția poate avea, ca și intonația sau gestul, rolul de a împrumuta unei forme verbale caracterul ei modal" (Pușcariu 1940: 110). 15 IATĂ! Interj. 1. Voilà; Voiçi, 2. Voilà que (soudain) (...) Din bulg. Jato, idem (eto, ete etc. Eto če.."iată că") ...; UITÁ, uit, vb. II
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
mărci ale oralității simulate. Majoritatea exemplelor citate în aceste lucrări aparțin literaturii beletristice. 40 "Având sens apropiat de al imperativului, interjecțiile hortative prezintă unele trăsături comune cu vocativul și cu imperativul: pot apărea izolat în frază, se rostesc cu o intonație specială și servesc spre a ne adresa cuiva; de aceea interjecțiile acestea pot însoți un vocativ sau un imperativ." (GALR II: 895). 41 Formularea aparține lui Zafiu (2005). 42 În operația de stabilire a corespondenței între mijloacele de expresie și
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
să devină un medic sau un inginer, Versurile sale sunt niște elegii (Avram [1986] 1997a: 106). Prezența articolului este justificată în contextele în care substantivul actualizează sensuri figurate, construcția cu articol și cea corespunzătoare, fără articol, fiind diferențiate și prin intonație: X este un țăran, față de X este țăran (Avram [1986] 1997a, ib.). În ce privește numele predicative exprimate prin adjective calificative substantivate, norma literară admite articularea nedefinită doar la adjectivele care exprimă însușiri negative: Ești un laș, Sunteți niște răi (vezi și
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
d) Grupul nominal care include un substantiv masiv sau abstract poate fi însoțit de articolul nehotărât sg. un/o, fie în prezența altor determinări, fie atunci când exprimă o valoare superlativă de tip cantitativ și/sau calificativ, în construcții cu o intonație specială, exclamativă (vezi și Dimitrescu [1954] 2002a: 83, despre structurile exclamative): Caut un zahăr mai fin [dar Caut zahăr] (ap. Avram [1986] 1997a: 107) Era o zăpadă ș-un geeer! ["foarte mari", calificare cantitativă; dar Era zăpadă și ger sau
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
în CLRA) Curioasă din fire, mi-a pus o mie de întrebări ["aproape o mie, nenumărate"]. Unele dintre structurile populare sau familiare sunt preluate în presă: să se răcorească preț de câteva minute (Antena 3, Știri, 24.06.2008) etc. Intonația interogativă poate sugera ideea de imprecizie, de nesiguranță, în exprimarea orală (și în cea scrisă care valorifică procedee ale oralității): Opt ore? Aștepți, eu știu (sau știu eu), opt ore?7. Formula plus-minus, plus sau minus (redată în scris prin
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
doi sau șaizeci și șase (IV: 331) cam o tonă, o tonă două sute, cam așa (idem: 334). 2.11. Cuantificarea indirectă În unele contexte, aprecierea cantitativă sau calificativ-cantitativă nu este exprimată explicit, ci sugerată, indirect, structurile fiind asociate cu o intonație specială, interogativ-exclamativă. Fenomenul caracterizează exprimarea orală: Care profit?! ["niciun profit"] (IV: 326) Da' unde-au încăput toți în mașina aia?! ["mașina e foarte mică"] (CORV: 46 și în CLRA). 3. CUANTIFICAREA (DIRECTĂ/INDIRECTĂ) PRIN COMPUNERE TEMATICĂ În cadrul fenomenului mai larg
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
întâmplat de fapt? INTERLOCUTOAREA: După ce m-a sărutat, vedeți, el a... cum să zic... știți dumneavoastră... și acum sunt... un fel de... cum se zice... știți... și nu prea știu ce să fac. Interlocutoarea și-a terminat fraza cu o intonație urcătoare la cuvântul "fac", lăsând ascultătorii să se gândească dacă pune o întrebare sau face o declarație, sau dacă a terminat într-adevăr ce avea de spus. Trebuie să recunoaștem că această formă degenerată de conversație este o excepție, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
cineva uitat, coniță, înainte de a fi cunoscut? De data asta, eu am fost suplinitorul celor doi critici anunțați pe afiș: Laurențiu Ulici și Vlad Sorianu. Am spus că, dacă aș face un tablou cu cei zece debutanți incluși în „caseta” Intonații a Editurii Junimea, pe V.M. l-aș așeza al doilea din stînga jos, un loc de frunte. Am remarcat calitatea „notațiilor” sale, arătînd totodată că, preocupat să se distingă prin gesticulație intelectuală, atenuează ori încifrează ceea ce vrea să exprime: poezia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu prudență) evenimentele petrecute în țara vecină. *Promisiunile cu care sîntem momiți au ajuns să fie atît de deșănțate încît, chiar de a doua zi de la formularea lor, nu le mai crede nimeni. Aseară, cînd mă întorceam de la lansarea volumului Intonații, în fața mea trei tineri se amuzau pe seama cuvîntării din 25 octombrie a Marelui șef: „L-ai auzit pe Ceaușescu la televizor? La anu’ o să avem fiecare cîte 90 de kilograme de carne!” „Asta înseamnă jumătate de porc”, a apreciat, aparent
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de unora le merge mereu din plin, iar nouă parcă numai ne crapă!” Nu comentez, pentru că acest gen de comparații nu intră în preocupările mele. Simt însă că încearcă să repereze o vină, din trecut sau în prezent, iar după intonația ce-a dat-o frazei ar trebui să mă gîndesc, exclusiv, la o vină a mea! *„Sfaturi pe întunerec”. Zilnic, de la 2045 la 2245, stau lîngă radio. Am renunțat la televizor. Mult mai important e ceea ce aflu de la primul. Televizorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați despre mine că o duc foarte singur/ ca un tren fără cale ferată și gări/ că o duc în beție de toamnă-mpușcată/ cu arome de struguri putrezind lângă nări/ ceea ce vă doresc câteodată și
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
redactor asociat la „Ramuri”. Poezia lui D. prezintă proiecțiile unui eu definit prin melancolie și decepționism moderat, transpuse la nivelul expresiei într-un tipar neomodernist. Repertoriul stilistic explorează posibilitățile notației indecise, ușor abulice, cu rol în mascarea sentimentalismului și a intonației patetice, față de care poetul manifestă disponibilități evidente. Pentru a atenua caracterul desangvinizat, steril, al versului și pentru a spori tensiunea și capacitatea de semnificare, sunt introduse o serie de simboluri și aluzii culturale: „din minciună în minciună / silabisind numele tatălui
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
rădăcini adânci și delicate care îl leagă pe un om de pământul unde s-au născut și au murit strămoșii săi, care îl leagă de ceea ce lumea gândește și mănâncă, de obiceiuri ca și de hrană, de zicerile locului, de intonațiile țăranilor, de mirosurile țărânei, de sate și de aerul însuși". Intimitatea și legăturile sunt cu atât mai subliniate cu cât vor fi răvășite de prezența invadatoare a ceea ce nu poate fi numit. În ceea ce-l privește pe Camus, el ne
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]