1,416 matches
-
noapte au încetat. Cum și producția mea literară se oprise, și cum prietenia mea cu Miron Paraschivescu îmi ajungea, am început să fiu, dacă nu evitat de cei de la Popasuri, cel puțin ignorat. Numai Orleanu, citind Pagina a doua, mă intriga prin clătinările lui din cap: ăștia, spunea el, or s-o pățească. Luau în derâdere producția literară a unor reviste ca Gândirea, Meșterul Manole, Dacia rediviva, Dacia și altele, unde pe lângă tracisme și un ridicul imperialism, era elogiat soldatul german
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
noapte, în operă de artă. Și-atunci, chiar atunci, deschizând ziarul, vedeți că Spencer Tunick e în zonă și caută voluntari pentru una din instalațiile lui umane. Ce-o fi în mintea dumneavoastră, mă întreb, atunci când, încă timorat, dar destul de intrigat cât să citiți anunțul de mai multe ori, vă hotărâți să mergeți la locul indicat și, alături de alte câteva mii de oameni, să vă dezbrăcați (tacticos sau precipitat) și să urmați indicațiile fotografului american? Mai întâi îngenuncheați, apoi vă întindeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ape mai liniștite. Nu voia ca seara plănuită cu grijă să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor. Emana un fel de seninătate aproape monahală. O intriga pe Fran, care era obișnuită cu compania ziariștilor cu tupeu. Fără să vrea, se trezi comparând calmul reținut al lui Laurence cu farmecul plin de îngâmfare al lui Jack Allen. La Jack totul era la vedere. Era mai greu, bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
masa. Nu-mi aduc prea des prietenele pe-acasă, așa că întinde antene peste tot. — Cât de des înseamnă nu prea des? îl tachină Fran. — Dacă tot veni vorba, n-am mai adus pe nimeni acasă de șapte ani. Fran fu intrigată de cât de bine își amintea. — Și ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Laurence se întoarse brusc, lovind din greșeală o carafă de cristal plină cu sherry, care se făcu țăndări pe pardoseala de piatră din bucătărie. — Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încântare că cel mai mare lanț de distribuiție a presei din regiune refuzase categoric să expună Fair Exchange. — Ce?! zbieră Fran. Cum pot să facă asta? Avem panouri de promovare instalate în tot orașul, reclame menite să ațâțe și să intrige pe toată lumea, începe să se vorbească despre asta, am auzit chiar eu. — Ți-am spus că ar trebui să îl distribuim la casele oamenilor, așa cum fac cei de la Express cu ziarul lor gratuit. Sau cel puțin să-l includem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nou spre mine. "Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sânt că-mi dați acest răgaz, domnule" și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. ― Vă sânt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... ― Sânt sculptor. Spuneți-mi Daniel. ― Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și să-mi spuneți cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu ochiul. Foile erau aproape identice; diferea doar numele culorii pe care o repeta de la primul la ultimul rând, cu o caligrafie ordonată, meticuloasă: verde verdelui verde verde verzi verdelui verde verde verzi verde... Nu eram foarte departe de ea, intrigat de jocul bătrânilor. Toate gândurile mele se învîrteau în loc: de ce? oare de ce? de ce oare? de ce? Până când mi-am dat o explicație. Bătrânii trăiau cum trăisem eu în copilărie în camera cu poze, dar nu era joc ce făceau. Sau dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar ce spun eu surpriză. Dezamăgire! Uriașă dezamăgire! Fosta găină a domnului Mardou și actuala găină a domnului Bandalou făcuse un ou ca toate ouăle de găină. Adică normal. Semăna cu o minge de rugby. Nici urmă de ou pătrat. Intrigat peste măsură, domnul Bandalou a dat fuga la domnul Mardou. După ce i-a povestit toată tărășenia, cei doi au rămas adân- ciți în gânduri. „Oare nu cumva domnul Mardou are capul pătrat și găina s-a gândit să-i fie
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
orgoliu național. Mă aflu, așadar, în țara celor patru anotimpuri, țara care vibrează în modul cel mai pur la trecerea primăverii în vară, a verii în toamnă, a toamnei în iarnă și așa mai departe. Știu că nu v-am intrigat încă, nici nu aveam cum: nu avem oare și noi aceeași simțire acută a rozelor ce mor, a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-l curioase, ușor intrigate, pe furiș, pe deasupra ochelarilor de soare sau de după marginile pălăriilor, nu Ioana Sandi, celelalte, Monica Elefteriade și Hildebranda Mihaela Dogan, care avea să se mărite curând cu un student columbian și să plece definitiv din țară, intrigate de prezența lui, trei femei tinere ce veniseră la mare și n-aveau chef să le tulbure în vreun fel prezența un mascul, dar nici n-o putea supăra pe Ioana Sandi, respingându-l cu brutalitate. Se uitau la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Doamne ferește, mai devin și geloasă. Nu vreau asta. Nu vreau nici să mă îndrăgostesc de tine sau să mă îndrăgostesc din nou, nici să te iubesc. Întâi, pentru că n-am de gând să mă mai mărit. Pe urmă, pentru că mă intrigi. Simt în continuare în tine forța aceea neclară care m-ar zdrobi. N-am chef de asta... Deși mi-ar plăcea, cred că mi-ar plăcea să stau în preajma ta. Cine știe care-i fericita aia? M-am gândit aseară, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
informative devenise datoria patriotică a fiecărui britanic expatriat, ca și tombolele pentru strîngerea fondurilor de la club. Dansurile și petrecerile În aer liber, nenumăratele sticle de whiskey băute pentru a sprijini efortul de război (ca pe toți copiii, pe Jim Îl intriga alcoolul, dar Îl dezaproba vag) produseseră curînd suficienți bani pentru cumpărarea unui avion Spitfire - probabil, se gîndise Jim, unul dintre acelea care fusese doborît la primul zbor, pilotul fiind amețit din cauza mirosului de Johnnie Walker. De obicei, Jim devora jurnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În care asistase la partidele de bridge ale mamei sale, Încercînd să extragă o logică din expresiile „o pică“, „pas“, „trei cupe“, „trei sans-atuuri“, „dublu“, „redublu“, o convinsese să-l Învețe regulile și studiase chiar convențiile, un cod care Îl intrigase Întotdeauna. Cu ajutorul unui ghid al lui Ely Culberston, tocmai ataca cel mai dificil capitol dintre toate, despre licitarea psihică. Erau atîtea probleme, iar el trebuia să se joace cu o singură mînă. Totuși, dacă sarcina era prea obositoare, pleca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apucă de umăr. — Nu acum, dragul meu. S-ar putea să-i sperie pe japonezi. — Asta nu-i va speria. — Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu umor: Ai putea chiar să declanșezi războiul. — Cum așa? GÎndul acesta Îl intrigă pe Jim. Coborî aeroplanul din dreptul geamului. Un soldat Își trecea baioneta puștii prin fața parbrizului, de parcă tăia o țesătură invizibilă. Jim știa că după aceea se va apleca prin geamul pasagerului, umplînd interiorul Packard-ului cu respirația lui obosită și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bicicleta prin ușa verandei. Apoi, făcu ceva ce Își dorise - să se urce pe bicicletă și să se plimbe prin camerele oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe pedale, făcu zig-zag-uri printre fotolii și mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu celelalte semne asemănătoare pe care era scris „Piccadilly“, „Knightsbridge“ și „Petticoat Lane“, și care marcau principalele poteci din lagăr. Aceste relicve ale unei Londre imaginare - pe care mulți dintre deținuții britanici născuți la Shanghai nu o văzuseră niciodată - Îl intrigau pe Jim, dar Într-un fel Îl plictiseau. Doar pentru că discutau mereu despre Londra antebelică, familiile britanice mai vîrstnice din lagăr se pretindeau privilegiate. Jim Își aminti un vers dintr-una din poeziile pe care doctorul Ransome Îl făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vitamine? Doamna Vincent se uită În farfuria ei. — Un copil tare ciudat, spuse cu o disperare sinceră În glas... Refuzul ei nu-l tulbură pe Jim. Tot ce avea În legătură cu această femeie, cu părul ei blond care se rărea, Îl intriga, deși În multe privințe nu avea Încredere În ea. Cu șase luni În urmă, cînd doctorul Ransome crezuse că Jim contractase pneumonie, ea nu făcuse nimic ca să-l Îngrijească, iar doctorul Ransome fusese obligat să vină În fiecare zi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-mi dea o recompensă? Întrebă ea, cu cea mai blîndă nuanță de ironie În glas. Încurcat, Jim lăsă capul În jos. CÎt fusese bolnav, Încercase În mod greșit să o mituiască pe doamna Vincent cu promisiunea unei recompense, dar Îl intriga faptul că ei i se părea ilar refuzul de a ridica măcar un deget ca să-l ajute. Jim ezită, Înainte de a părăsi camera. Locuise cu doamna Vincent aproape trei ani și Încă Își dădea seama că o place. Era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie din nou copil, să-i facă nesfîrșitele servicii care Îl menținuseră În viață la Lunghua. În timp ce aduna În mîini apa rece de pe pista se zgură, Își aminti cum doamna Vincent refuzase să-l ajute cînd fusese bolnav. Totuși, Îl intrigase mereu felul ei de a mînca. Așteptă pînă cînd bău din mîinile lui. CÎnd termină, o ajută să se ridice. — Doamna Vincent, războiul s-a sfîrșit acum. Cu o grimasă, ea Îi Împinse mîinile deoparte, dar lui Jim nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clipă, călărețului îi era tot mai clar că cei doi nu mai aveau nici o șansă de scăpare. Un zâmbet dureros îi înțepă obrazul înghețat. Îl suportă cu satisfacție. Iată că totul se termina printr-un accident. Nesperat de curat. Îl intriga doar liniștea neclintită a celor doi. Nu fugeau, nu se crispau, nu strigau. Își duse iarăși luneta la ochiul neacoperit. Se aștepta să-i vadă împietriți de groază. Dar ei arătau ca un grup statuar dintr-o grădină, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
citește-l! Poftim, ia-l și citește! Iancu luă afișul, ezită, apoi îl rulă încet și îl băgă în sân. ― Îl citesc mai tâziu. Nicolae zâmbi. Obiceiul acesta al lui Iancu de a nu-și consuma imediat o plăcere îl intriga, dar, în același timp, îl umplea de admirație. Își cunoștea bine nepotul. Și prietenul. Nu mai era nimic de făcut. Dacă ar fi insistat, i-ar fi veștejit plăcerea. ― Cum vrei! Se trezi luat pe sus și învârtit prin odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de sarmalele cu mămăligă fierbinte, de curcanul umplut cu castane servit pe varză călită și de mult îndrăgitul purcel de lapte și își aminti o frază dintr-o lucrare de François Arago pe care o citise și răscitise, pentru că îl intrigase. Lumina adăugată luminii poate produce obscuritate. Abia acum, privind frumusețea celor două femei, îi descoperea sensul. ― Da, mă simt cu totul obscur și nevrednic de atâta lumină. Tânărul Stimo le descoperise și el. Dar cu adevărat o descoperise doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
estetic. Căci Vladimir Beral, cu alura lui de domnișoară de pension, semăna oarecum cu timidul prințișor din basmele copilăriei mele, pe când Albertina părea lângă el o statuie fără greș, în dimensiuni cu adevărat impresionante, dar lipsită de orice trăsătură spirituală. Intrigat și împins mai mult de o curiozitate stranie, bătui la ușa Albertinei, cu zece minute mai târziu. Coridorul pensiunii era învăluit în întuneric. Toată lumea dormea, afară de doamna Pipersberg, din camera căreia răzbea o dâră slabă de lumină. Desigur că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pantalonii ei negri colanți sau când era târâtă în jos, cu picioarele înainte, pe treptele de piatră ale vreunei instituții.) Am bănuit întotdeauna, trebuie să recunosc, că o interesez din punct de vedere sexual; atitudinea mea neclintită în privința sexului o intriga; într-un fel am devenit și eu unul dintre proiectele ei inconsecvente și mediocre. Am reușit totuși să contrabalansez orice încercare a ei de a-mi asedia castelul trupului și al minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fațada barului și se duse la afișul pus în vitrină. Citi: ROBERTA E. LEE prezintă Harlett O’Hara Frumoasa din Virginia (și favoritul ei!) Cine era Harlett O’Hara? Ba chiar mai important, ce fel de favorit avea? Ignatius era intrigat. De frică să nu atragă mânia nazistei de proprietărese, se așeză pe marginea trotuarului și, deși stătea incomod, se hotărî să aștepte. Lana Lee privea la Darlene și la papagalul ei. Erau aproape gata de premieră. Numai de-ar reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]