1,401 matches
-
cu ea? D.T.: Pe ea am cunoscut-o și în perioada în care eram lider la studenți. Era secretară cu propaganda. S.B.: Ce fel de om de partid era? D.T.: O femeie serioasă, care ținea la linia partidului și era intrigată de devierile formațiilor studențești, mai ales la "Divertis" avea alergie. Tot timpul îmi spunea: "Toa'șu Tompea, atenție mare cu ăștia, că am avut la cenzură tot materialul. Se prefac că se poticnesc pe scenă, pun puncte-puncte în materialul scris
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
artă populară), Juncu Stelian (directorul Școlii populare de artă), Dumitriu Mihai (redactor-șef al ziarului Flacăra Iașului), Filip Vasile (directorul Studioului de radio-televiziune), Leonte Liviu (redactor șef al revistei Cronica), Zilieru Horia (reprezentantul revistei Convorbiri literare)"81. D.T.: Aici mă intrigă un fapt, nu știu ce înseamnă că Floareș a fost tăiat cu pixul, nu-mi dau seama. S.B.: Așa apare. Exista o programare a spectacolelor în toate satele, comunele și orașele, iar artiștii profesioniști erau repartizați pentru a pregăti formațiile artistice de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Racoviță a considerat că: Deși nu avea încredere în cercetările mendeliene, biotipice sau genotipice și genetice, Racoviță acceptă faptul că hibridările naturale trebuie să fi jucat un rol important în apariția varietăților: Trebuie să recunosc că am fost cândva mai intrigat de poziția lui Emil Racoviță față de curentele neodarwiniste și mai pornit în nuanțele critice. Ultimele cercetări genetice însă caută să pună în lumină rolul rețelei epigenetice în emergența organismelor (evoluție) și chiar influența pe care o poate exercita mediul în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
-o! Îmi iau hîrtia de 5 euro cu o viteză ce-l surprinde pe drac. Tu-ți crucea mă-ti de cioară! strig tare, surprin zîndu-i pe toți. Cioară e mă-ta, mînca-mi-ai ...(nu pot scrie). Cioroiul coboară, lumea este intrigată, eu îi calmez. Este un rrom... ungur, mint puțin ca să nu-mi fac neamul de rîs. Ce bandit, dom'le, comentează cu toții. Dar 5 euro ai mei tot în buzunarul lui au rămas. Se vede că nu-s la curent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
enervează și trece de 115 km/h. Copiii s-au ridicat în picioare și urmăresc finalul cursei spre oaza mult dorită. Taza 20 km, anunțăm toți într-un glas. Ar cam trebui să intrăm în zona industrială, mă gîndeam, puțin intrigat de imensul șes fără suflare de om. Taza 10 km, răsuflăm sacadat, plini de emoții. Vrem și înghețată și banane și... smochine, fac deja comanda copiii. Cumpără tata, tot ce vreți, tot ce doriți. Eu aș zice să dormim aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
brusc, nu atacă curbele nervos. Totul este ca într-un vis, plutim pe spinarea unui nor. La intrarea în aeroport, un nenorocit jegos întinde mîna spre noi. Am decăzut, domnilor. Mi-e foame. Îi întind o monedă consistentă. Georges este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să-l înțeleg. Și nu am convingerea certă că-s mai generos ca el. Paradisul Vannucci Mașina șerpuiește vioi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mașini aici. Taxiul și ambulanța. Ne uităm după semne de circulație și constatăm că nu există. Ba mă-nșel, observ un indicator de "Cedează trecerea". Șoferul intră în intersecție fără să se asigure, fără să privească în stînga și în dreapta. Intrigați, facem glume pe seama acestui fapt. Dacă vă ciocniți cu ambulanța, totuși? Nici o șansă, rîde acesta. Eu sînt șofer și pe ambulanță. Rîdem, rîdem cu poftă și urcăm pe vapor. Din nou la Brännö Rödsten Atunci cînd ești copleșit de frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la cîntarul etalon, plătesc și dau să plec. S-o porționez, domnule. Întinde mîna după punga cu carne. Nu-i nevoie, o s-o facă acasă bucătăreasa. Nu, dați-mi punga s-o porționez. Am spus, Ibisate, nu-i nevoie. Sînt intrigat de insistență și refuz categoric. Amicul meu însă insistă, prinde de pungă și trage cu putere. Cum întîmpină rezistență, bagă mîna în sacoșă. Caută ceva și eu privesc contrariat. Ce cauți acolo, omule? Nimic. Verific! Ce verifici? Ceva... După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
respecta dorința de a ne conforma credinței noastre. Printre cei invitați l-am remarcat pe ambasadorul X, reprezentantul unei țări africane, căsătorit cu o ucraineancă blondă. Acesta era singurul care a preferat meniul nostru de post, fapt care m-a intrigat. Nedumerit oarecum de această ciudățenie, l-am abordat în timpul servirii "digestivului". Sînteți cumva ortodox? Nu, eu sînt cam ateu, soția însă este ortodoxă. Totuși, domnia sa nu a... Nu-i prea habotnică. Dar dumneavoastră păstrați postul ortodocșilor? Numai în Vinerea Mare. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
kilograme, dar negrul parcă nu simte efortul. Boabe de transpirație apar pe frunte și el le șterge cu dosul mîinii. Privește pe furiș la mine și constat că nu are o privire amabilă, ci mai degrabă plină de ură. Sînt intrigat de contrastul existent între privirea această hidoasă și amabilitatea exagerată a personalului de aici. Îl chem la mine și-l întreb: Îmi poți face plăcerea să stai puțin cu mine, să-mi treacă timpul mai plăcut? N-are timp să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
serios. El nu iubește străinii... are motivele lui. Atenționarea asta mi-a fost îndeajuns ca să evit o gafă chiar de la început. Eu sînt român, cred că n-ai prea multe să ne reproșezi nouă, românilor. Nu răspunde imediat, ceea ce mă intrigă. Eu am multe de reproșat albilor. Eu și tot neamul meu. Băietu', ia-o mai ușurel. Dacă-i vorba de sclavie, apoi chiar n-avem nici o vină. În afară de asta, și noi eram luați sclavi de către turci și tătari. Am suferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
temporal. Miturile referitoare la aceste două feno mene meteorologice țin toate de un vast sistem în care revin aceleași incidente și aceiași actori. Aceste mituri sînt cuprinse unele într-altele asemenea unor păpuși rusești. Cele despre prinderea vîntului, care au intriga cea mai bogată, se găsesc la periferie ; cele despre originea ceții, adesea abia schițate, ocupă partea centrală. Așadar, cu ele se cuvenea să începem. La prima vedere, ele îmbracă aspectul unor mici povești lipsite de orice implicație cosmologică. Pe vremea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
rudă divină” (de unde derivă termenii italian, spaniol și portughez zio și tio), ceea ce ar lăsa să se presupună că acest tip de rudă ocupa un loc deosebit în constelația familială. Acest loc era atît de important în Evul Mediu încît intriga celor mai multe dintre cîntecele de gestă se învîrte în jurul raporturilor dintre unchiul matern și nepotul ori nepoții săi. Roland este nepotul după mamă al lui Carol cel Mare, la fel cum sînt și Vivien pentru Guillaume d’Orange, Gautier pentru Raoul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
doar o zi pe an. Cât mă privește, nu mă interesează deloc sărbătoarea, căci sunt Îndrăgostit mai tot timpul, răspunzând serenadelor dedicate mie de pisicile cartierului și, după cum vezi, cu folos, căci l’am „Înnegrit“ cu progeniturile mele. Ce mă intrigă e că voi, ca români, ați adoptat acea sărbătoare străină cu atâta nonșalanță, deși aveți ceva similar, ba cu vârf și Îndesat: Dragobetele, Mărțișorul, bașca mulțime de zile când vă faceți de ursit. Nu ți se pare că așa se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lumina zilei la Roman, a studiat dreptul la Paris, se înscrie voluntar în armata franceză, nimerește, nici el n-a prea a înțeles cum, în Antile și devine, în 1945, cetățean cubanez. Expune la New York, Veneția, în Brazilia, Japonia, Franța, intrigând și atrăgând mereu publicul, obținând repede recunoașterea criticii cu ale sale "structuri transformabile". Dicționarul picturii abstracte (Michel Seuphor, Paris, 1957) îl caracterizează mai mult decât elogios, apreciind că "sugerează universul industrial desfășurat în spațiul cosmic". În apartamentul său din cartierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care eu rămân complet străin. Metamorfoze Norii dau contur pe cer metamorfozelor din cartea mea... Observ fantasticele lor transformări ce mă intrigă enorm, întrucât efectiv, uneori, par figuri omenești. N-am nevoie să-mi solicit prea mult fantezia ca să le interpretez. Probabil că acestea sunt doar sufletele eliberate ce rătăcesc în căutarea unui alt trup. Cadavru ambulant Nu mai am putere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu lezăm anumite orgolii, am continuat să numim pe hârtie cursul Autori fundamentali conținutul fiind de fapt O istorie a feminismului în câteva texte fundamentale. A fost un curs foarte popular, iar atunci când primeam feedback de la studenți, pe cei mai mulți îi intriga și fascina totodată tocmai exploatarea istoriilor personale, a istoriei trăite la cursuri și seminarii. Nu fuseseră înclinați vreodată să creadă că acestea ar putea crea cunoaștere autentică. Mi-au mărturisit că au învățat să se raporteze altfel la colegii lor
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
revine astfel". Vorbea despre Centre de asistență deschise în Suedia din acei ani, pentru a susține mulți bărbați "în criză", frustrați, demotivați, în mare măsură din cauza - așa se susținea - avansatei autonomii a femeilor din acea societate. Acel titlu m-a intrigat foarte mult, am alergat să cumpăr ziarul, era vorba în realitate de un articol scurt în josul paginii; nu-mi amintesc bine cum mă simțeam în acea dimineață, dar de ceea ce sunt sigur este faptul că din acel moment am început
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
nu lezăm anumite orgolii, am continuat să numim pe hârtie cursul Autori fundamentali, conținutul fiind de fapt O istorie a feminismului în câteva texte fundamentale. A fost un curs foarte popular, iar atunci când primeam feedback de la studenți, pe cei mai mulți îi intriga și fascina totodată tocmai exploatarea istoriilor personale, a istoriei trăite la cursuri și seminarii. Nu fuseseră înclinați vreodată să creadă că acestea ar putea crea cunoaștere autentică. Mi-au mărturisit că au învățat să se raporteze altfel la colegii lor
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
evidentă. La pangar, în mulțimea de lumânări, cărți de rugăciuni, icoane și iconițe de toate dimensiunile și culorile, remarc și mici rozarii din lemn, având la mijloc o mică cruce din lemn pe care stă scris „Mešugorje”. Prezența ei acolo intrigă, cu atât mai mult cu cât știam de existența organizării de pelerinaje „mixte”, catolice, greco-catolice și ortodoxe, în ultima vreme, către acest loc controversat, înca nedeclarat oficial ca fiind „sanctuar de pelerinaj” de către Biserica Catolică. Rozariul „Mešugorje” (mai exista încă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că ar fi fost primul caz, odată la București, am fost martor ocular la urcarea pe estrada unde se afla Sfântul Dimitrie a unei întregi cohorte de diplomați străini, în post la București). Recunosc deschis că prezența sa m-a intrigat în cel mai înalt grad, așa că i-am luat imediat urma, ca un câine de vânătoare pe teren. Sau ca un agent de poliție în civil - de fapt, este uimitor cum antropologul și polițistul în civil se confundă și confruntă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care le-am avut cu rromii purtători de covoare, aceștia furnizau în principal două tipuri de răspunsuri. Primul era de genul „așa am apucat, așa facem, așa este la noi din moși-strămoși”. Cel de-al doilea răspuns, care m-a intrigat și care stă la baza acestor rânduri, a fost următorul : „Noi facem haram !”. Atenție, deci, nu a fost vorba de „le dăm de haram”, sensul cel mai cunoscut al „haram”-ului în limba română contemporană, ci „facem”, producem, realizăm „haram
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu cât rromii căldărari din zonă dovedesc o perfectă cunoaștere a limbii române ? De-a lungul timpului petrecut pe teren, preocuparea mea pentru această practică a covoarelor a devenit, îndrăznesc să o spun, aproape o obsesie, atât de mult mă intriga prezența acestor obiecte în interiorul ritualului. Am primit de mai multe ori răspunsul „facem haram”, mai ales din partea femeilor rrome, bărbații fiind mai rezervați sau neștiind ce să răspundă la întrebare, într-atât de firească li se părea această practică. Două
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sfârșitul anilor '30. Acesta considera că în epoca imperialistă statul își asumă un rol economic tot mai pronunțat, fapt care îi conferă atribuții structurale, astfel încât suprastructura politică obține un ascendent în raport cu baza economică, răsturnând astfel argumentul lui Marx. Lenin, inițial intrigat de această inginerie ideologică, ajunge să o accepte pentru a justifica exacerbarea politicului în procesul instituționalizării revoluției bolșevice (Harding: 1996, 129, 147). Pe cale de consecință, dacă statul devine principalul actor economic, iar partidul și statul ajung la un moment dat
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să se Întunece și pe drumul dintre pod și pădure deja erau cadavre... A fost pentru prima dată când am văzut cadavru neînmormântat, nesupravegheat, cum să spun, aruncat În șanț... Erau Împușcați? Nu, cred că nu, dar pe mine mă intriga faptul că nimeni nu mai dădea nici o importanță, totul părea cvasinormal... Nu se oprea nimeni să vadă ce-i cu acești morți, În căruța noastră s-au pus bagajele, cei patru copii și bătrânii... Deci ajunseserăm În pădurea Cosăuți, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]