3,605 matches
-
a avut acces, criticile pe care i le-a adus fostul ministru al Dezvoltării, Elena Udrea, privind aparițiile mult prea dese în direct în mass-media. În opinia prim-ministrului, acuzațiile deputatului democrat-liberal la adresa comunicării publice a USL survin în urma unei invidii personale, Victor Ponta numind-o pe Elena Udrea "viitoarea președintă a PDL". Am sesizat invidia viitoarei președinte a PDL, doamna Udrea, că noi comunicăm", a declarat, luni, premierul Victor Ponta. Potrivit prim-ministrului, aparițiile sale în mass-media sunt generate doar
Predicția lui Ponta: Elena Udrea, viitoarea preşedintă a PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39995_a_41320]
-
Udrea, privind aparițiile mult prea dese în direct în mass-media. În opinia prim-ministrului, acuzațiile deputatului democrat-liberal la adresa comunicării publice a USL survin în urma unei invidii personale, Victor Ponta numind-o pe Elena Udrea "viitoarea președintă a PDL". Am sesizat invidia viitoarei președinte a PDL, doamna Udrea, că noi comunicăm", a declarat, luni, premierul Victor Ponta. Potrivit prim-ministrului, aparițiile sale în mass-media sunt generate doar de dorința de a comunica populației acțiunile Guvernului. "Sigur, dacă nu ai ce, nu ai
Predicția lui Ponta: Elena Udrea, viitoarea preşedintă a PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39995_a_41320]
-
sentimentul de recunoștință - și îl pătrundea până în măduva oaselor. Vă mulțumesc foarte mult. Deși Kahei nu spusese cu cuvinte ceea ce avea în gând, Hiyoshi înțelesese deja. „Agerimea lui îi năucește pe oamenii din jur,” cugetă Kahei. „E firesc să nască invidii și dușmănie.” Cu un zâmbet amar, îl întrebă: — Pentru ce îmi mulțumești? — Pentru că mă lăsați să plec. — Ai dreptate. Dar, Maimuță... Da, stăpâne? Dacă nu-ți ascunzi inteligența asta a ta, n-ai să reușești niciodată. — Știu. Dacă știi, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lipsește unul. — Ei, și-atunci de ce nu te grăbești să-mi împaci sufletul? — Mi-am dat toată silința să nu mai fac recomandări, în ultima vreme. — De ce? — Fiindcă în statul major mai sunt și mulți alți oameni. — Te temi de invidia celorlalți? Și ăsta e un motiv de nemulțumire. Dar principalul este că eu sunt cel care hotărăște totul. Spune-mi imediat planul tău. — Priviți într-acolo, stăpâne, arătă Hideyoshi spre Castelul Odani. Ceea ce face ca acest castel să fie deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lor, cu diversele steaguri, însemne și stindarde ale comandanților, numărul unităților în care erau împărțiți ar fi fost imposibil de determinat. — Uitați-vă ce multe puști au! exclamau surprinși oamenii de pe marginea drumului. Soldații clanului Tokugawa nu-și puteau ascunde invidia: dintre cei treizeci de mii de militari ai lui Nobunaga, aproape zece mii erau pușcași. Mai trăgeau după ei și uriașe tunuri turnate din fier. Dar cel mai ciudat din toate era faptul că aproape fiecare pedestraș care nu avea armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
îi aduc mulțumiri pentru lecțiile pe care le învăț de la ea. Fără a fi nevoie măcar să vorbească, îmi spune: „Nimic nu e mai periculos decât un fermier care urcă în lume și ar trebui să te deprinzi cu faptul că invidiile și cusurgismele celorlalți provin din propria lor înfumurare. Nu-ți uita trecuutl din Nakamura și fii atent întotdeauna la favorurile cu care te-a învrednicit stăpânul său. Nobunaga dădu din cap, iar Hideyoshi continuă: — Credeți că aș putea gândi orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în provincia ta de baștină, Hanbei, nu-mi fac nici o grijă. Aproape că nu mă gândesc. Vorbiră câtva timp despre fiul lui Kanbei. Hideyoshi, care încă nu avea copii ai săi proprii, nu-și putea stăpâni un ușor sentiment de invidie, ascultând convorbirea aceea între tați. Shojumaru era moștenitorul lui Kanbei, dar când Kanegasaki își dăduse seama ce le rezerva viitorul, își încredințase fiul lui Nobunaga, ca garanție de bună credință. Tânărul ostatic fusese dat în grija lui Hanbei, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
îl creștea ca și cum ar fi fost propriul lui fiu. Astfel, cu Hideyoshi ca verigă de legătură a relației lor, Kanbei și Hanbei erau uniți și prin prietenie. Și deși ca generali erau rivali, între ei nu încăpea nici urmă de invidie. Zicala că „două săbii într-o teacă niciodată nu se-mpacă” nu se aplica în cartierul general de campanie al lui Hideyoshi. Privind luna, bând sake și vorbind despre marii oameni din trecut și din prezent, despre ascensiunea și decăderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
UE. Nu putem decât să regretăm că demersurile sale în direcția relaxării și ameliorării relațiilor cu Federația Rusă, cu vizite bilaterale reciproce importante, n-au fost continuate în aceeași cadență. La o privire mai severă, stârnită de stropii fatali ai invidiei, această carte ar putea fi considerată și o dovadă, nesolicitată, de narcisism. Nu se grăbește, cumva, un fost ministru atât de tânăr, cu mai mult viitor decât trecut, să-și publice memoriile și dovezile isprăvilor obștești? De obicei, așa se
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
păcii, a civilizației franceze. Carey, ni se pare, spune că toată civilizația omenească se află într-un vecinic pericol. împrejurul micului cerc de oameni într-adevăr luminați și binevoitori sânt milioane de oameni pe cari dorința de câștig, ambiția și invidia, daca nu instincte și mai de rând, îi face totdauna gata de a răsturna tot ce există. Căci masele n-au niciodată alte tendințe decât negative. Niciodată poporul de jos al orașelor, și acesta face zgomot în țări industriale, nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mâna pe idei emise de alții, pentru a abuza de ele nepricepîndu-le pe deplin. Cauza că facultățile noastre sunt rele stă în modul numirii profesorilor. Și catedrele de la facultăți nu sunt nimic alta în România decât un obiect vrednic de invidia postulanților. Legea instrucției iar e în privința numirilor de-a dreptul rea. Titluri academice se cer și nimic mai mult. Dar simple titluri academice se cer de la un advocat, de la un medic, de la un judecător, de la un amploiat de administrație chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sânt totdeuna mai rare decât stupiditatea și lipsa de caracter, de aceea vom vedea ca partidul cel mai numeros din țară, roșii, e totodată acela care reunește în sânul său mai multă incapacitate, perversitate morală, lăcomie de avere publică și invidie pentru tot ce răsare cu un cap peste masă, peste cei ce nu gândesc nimic și nu au nimic. În jucăria parlamentară care se desfășură înaintea noastră oamenii pentru care nimic nu e îndestul de sus pentru a ajunge, oricât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
liberali-moderați ca don Francesco Silvela. Căci: Astfel lucrează adevărații bărbați de stat; acei cari se ridică mai presus de politica mică și cari, privind în depărtare, numai la binele și prosperitatea națiunei, nu se opresc la prejudecăți zadarnice, nici la invidii nedemne de un adevărat om de stat. {EminescuOpX 158} Când este vorba să lucrăm numai pentru binele țârei nu căutăm decât combinațiunea cea mai nemerită și cea mai conformă bunelor rezultaturi ce ne propunem, lăsând criticilor mici și unor vederi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi să pomenim toate din trecutul d-sale, ușor ne-ar fi a dovedi că d-sa e acela care a corupt învățămîntul public în România. Poate că-n toată țara aceasta nu e om care să hrănească o invidie mai înverșunată contra oricărui merit adevărat și care să fie mai accesibil pentru lingușirile naturelor de rând decât omul al cărui nume adevărat până în ziua de azi nu l-am putut afla. Las' că de câte ori a putut a stăruit pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
iubesc munca și sânt nerăbdători de-a parveni. Aceasta e adevărata corupție: tendența de-a câștiga lesne și fără muncă, tendența de-a se gera în om mare fără merit, aceasta e corupția adevărată, ale cării urmări sânt ura și invidia contra oricărui merit adevărat și cocoțarea nulităților în acele locuri la cari numai o înaltă inteligență sau un caracter estraordinar dau un drept. Dar spune vrunuia: "Măi creștine, vezi-ți de treabă! Ce te amesteci la un lucru când nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
evreieșii chiar; căci se știe că de la Pfefferkorn și Eisenmenger încoace mâncătorii de evrei au avut numeroși reprezentanți între evreii din născare. Dar îndărătul acestei zgomotoase activități să nu se fi ascunzând într-adevăr nimic alta decât cruditate vulgară și invidie de cîștig? Aceste izbucniri ale unei mânii adânci și mult timp comprimate să nu fie nimic alt decât o clocotire superficială atât de deșartă și fără temei ca teutonica goană de evrei din anul 1819? Nu instinctul maselor a recunoscut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
este păcatul? Înțeleg că nu poți să-l spui pe-al tău, dar ce înseamnă, în general, a păcătui?!" "Ești un copil, zise ea, o să afli singur ce e." Știu de pe acum, sânt în număr de șapte, numite păcate capitale, invidia, zgârcenia, desfrâul, pofta, furia, lenea, înșelătoria și altele de acest gen și care n-au nici un haz dacă le iei în serios și, dimpotrivă, ne distrează când vedem ce formă îmbracă de la un individ la altul. Am râs de m-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
obraz cu ten alb, a unei guri care nu poate parcă să stea închisă din pricina tensiunii lăuntrice a poftei de viață și de comunicare, un astfel de chip și o astfel de frumusețe nu mai văzusem. Un fior rece de invidie grea mă străbătu. Cum de nu întîlnisem eu o astfel de femeie și o întîlnise Petrică? Cum dracu au noroc unii și dau peste astfel de femei fascinante, cum SE întîmplă, unde le găsesc, sau, culmea, cum de sânt găsiți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nedefinită deprimare. Ceva mă înfiora, dar nu știam ce. Poate faptul că mă simțeam atât de străin de această femeie cu care mă plimbam, trecătoarea care mă făcuse să tresar și pentru care apoi simțisem o atracție turbure și o invidie grea că astfel de femei le întîlnesc alții și nu eu? Ea era a lui Petrică și îmi dădeam seama că a lui Petrică va rămâne. Petrică suferă mult, spusese ea. Era deci în gândul ei... Ieșirăm spre marginea orașului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care se spulberară și îmi rămase numai bătaia inimii, pulsația ei înaltă și nebună... Cum, dar o iubeam demult, încă din clipa când o întîlnisem pe stradă sub ninsoare, și apoi scena din birou, când devenisem sumbru, cuprins de o invidie de moarte pe soțul ei, și privirile pe care mi le aruncase ea tot timpul, și vizitele, și plimbarea... Rupt de ea uitasem că niciodată nu-i spusesem că o iubesc, dar ca știa, dovadă răspunsurile ei la scrisorile mele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu te puteai stăpâni să nu te întrebi: care e de fapt starea normală a oamenilor, a noastră, sau a ăstora? și să ai o clipă bănuiala că a lor este, și să te simți micșorat. Imaginația îți sbura cu invidie spre patul lor, ce făceau ăștia când erau singuri, ce puteau face, ce dulce contopire, ce îmbrățișare totală, ce sărutări duioase, fierbinți și abandonate... Nu chiar o astfel de imagine gândeam eu că o să oferim noi în lume, cu și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nici n-ar fi trebuit să viu", începuse ea așezîndu-se pe pat. Era grasă, nici ea prea tânără, dar cu o privire în care pofta de viață și bucuria de a trăi aveau ceva animalic și dur care îți stârneau invidia și neliniștea: pe ea n-o speria nimic, iar propria-i moarte o sfida nu prin vreo gândire, ci printr-un impuls vital cinic și nestăpânit. "Nici nu trebuia să vii, îi șopti el cu o silă nemăsurată. Am uitat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cărțile și am declarat într-un interviu că imaginea pe care o oferă ele în străinătate despre țara noastră nu e prea măgulitoare. E o părere personală pe care am exprimat-o cu sinceritate, fără vreun gând ascuns, sau cu invidie pe succesul său, care totuși irită pe mulți prin tapajul pe care îl face. Nu vreau să spun mai multe despre chestia asta, nu e locul, declar doar că, în fond, dincolo de anumite dedesubturi și de părerea mea personală, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spun eu, nu e prost, n-ajungea el director-general dacă ar fi fost un neghiob. Nu te mira să-l vezi mâine poimâine pe-aproape de ăi mari..." Și îl înjură de mamă fără admirație și poate pentru întîia oară cu invidie că nu l-a înzestrat și pe el natura cu astfel de calități care smulg simpatia proștilor și te fac mai mare peste ei... Oricum, avui sentimentul net că spunîndu-mi toate acestea creștea în propriii lui ochi, iar eu scădeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e vorba?" insistă el. Tăcui. "Sau vrei să spui că nu-ți plac damele? Voi ăștia, filozofii, n-aveți..." "Ba avem..." "Aveți? Aaaîîîaaa..." De astă dată însă surprinsei în ochii lui într-adevăr ca la lumina unui fulger o stranie invidie, o otrăvită ranchiună; exclamația lui pe care o vroise ca de obicei anestetizantă nu reuși s-o acopere. Aveam sau n-aveam noi, filozofii, ceea ce întrebase el, puteam să avem, unii da, alții nu, unii mai puțin, alții mai mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]