1,407 matches
-
citi moșia lui Eminovici) de la Ipotești fusese cum se știe arendat lui A. Jianu, care ocupase și cosa de acolo"37. Iar în altă "contribuție documentară" fără document, tot Augustin Z. N. Pop ne spune că "parcela și casa din Ipotești a fost arendată doctorului Jianu între 1849 și 1851"38. Ce valoare științifică pot avea aceste afirmații, lipsite de temei documentar? Mutarea la Ipotești a familiei Eminovici, în aprilie 1848, a fost protejată oarecum de noroc, pentru că holera din vara
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
contribuție documentară" fără document, tot Augustin Z. N. Pop ne spune că "parcela și casa din Ipotești a fost arendată doctorului Jianu între 1849 și 1851"38. Ce valoare științifică pot avea aceste afirmații, lipsite de temei documentar? Mutarea la Ipotești a familiei Eminovici, în aprilie 1848, a fost protejată oarecum de noroc, pentru că holera din vara acelui an a făcut mii de victime în orașul Botoșani, iar mitricele din acel an, 1848, arată nominal că și prin satele vecine cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
an, 1848, arată nominal că și prin satele vecine cu Ipoteștiul au murit de holeră: 75 Ia Stîncești, 53 la Cucorăni, 37 la Cervicești, 10 la Cătămărești, apoi, peste deal, în satul Vlădeni, 54, la Brehuești 34, iar în satul Ipotești numai 9 bărbați, lucrători de pămînt și cu vîrsta între 30 și 40 ani. Totuși, lui Eminovici i-a venit o mare supărare de la Botoșani, pentru că în luna noiembrie 1848 a murit, de holeră, asociatul său, Moișe Michel, lăsînd neachitat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
840, mai 26, atît în bani cît și în scrisori, precum lămurește izvodul ce am dat subt a me iscălitură, și pentru care soțiea me Ralu născută Iurașc iaste siguripsită prin cinst. Divan de apel, în folosul părților mele moșiia Ipotești, am mai priimit încă una mie patru sute galbeni, tot dela soțiea me, spre a pute spicularisă moșia Ipotești, dreaptă a me proprita, precum și moșia Dorneștî pe care am luato împosesăe din suma banilor, cu care numita me soție au vîndut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
me iscălitură, și pentru care soțiea me Ralu născută Iurașc iaste siguripsită prin cinst. Divan de apel, în folosul părților mele moșiia Ipotești, am mai priimit încă una mie patru sute galbeni, tot dela soțiea me, spre a pute spicularisă moșia Ipotești, dreaptă a me proprita, precum și moșia Dorneștî pe care am luato împosesăe din suma banilor, cu care numita me soție au vîndut moșia sa Orășănii, cinst. Gheneralnicii Epitropii, a casei Sv. Spiridon. Așadar pentru arătațăi bani, siguripsăsc pe soția me
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
precum și moșia Dorneștî pe care am luato împosesăe din suma banilor, cu care numita me soție au vîndut moșia sa Orășănii, cinst. Gheneralnicii Epitropii, a casei Sv. Spiridon. Așadar pentru arătațăi bani, siguripsăsc pe soția me în tot venitul moșii Ipotești, precum și în toată averea me mișcătoare; adecă în producturi, vite cornorate, mascuri, stupi și alte deasemenea, precum și în venitul moșiii Dornești și în altă averi a me, ce ar fi pi ia, și care va prisosi de la data cîștiurilor. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
neîmblînzit. Numai dobînzile la cele 2500 galbeni, în doi ani, crescuseră la 400 de galbeni, din care Eminovici au dăduse nici un ban! La 2 iunie, 1850, Cost. Hurmuzache, cu împuternicirea Isprăvniciei ținutale, a sechestrat mai multe capete de vite de la Ipotești și Durnești și le-a adus "aici la Botoșani", unde locuia Eminovici, ca să le vîndă, pentru a mai scădea din datoriile lui Eminovici. S-a supărat foc Raluca, și a trimis jalobă la Tribunal, pentru că "asupra a toată averea bărbatului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mărită, din partea celor trei împricinați (Iurașcu, Raluca și Eminovici) ca "izvodul" să fie cît mai mult umflat în obiecte de lux și în bani, încît valoarea lui totală să fie mai mare decît datoriile lui Eminovici. În casa memorială, din Ipotești, se află, pe două pagini, o fotocopie de pe acel închipuit izvod de zestre, cu scrisul lui Gh. Eminovici: Copia izvodului de zăstri din anul 840 mai 26. Să-l reproducem: "Una icoană Maica Domnului firicată în argint 101/2 galbini
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
banilor, prin justiție, din lipsă de acte care trebuiau să poarte acea întăritură judecă torească, pusă cu 10 ani în urmă! De altfel, soții Eminovici presimțind acest sfîrșit chiar de la 28 decembrie, 1850, făcuseră un contract de arendare a moșiei Ipotești, pe șase ani (23 aprilie 1851-23 aprilie 1857), cu Maria Mavrodin, sora Ralucăi 50. Dar acest contract trebuie văzut ca o simplă formalitate, pentru că atît Eminovici cît și Maria Mavrodin nu l-au pus în aplicare. Ei au încercat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Eminovici de a cere vînzarea Ipoteștiului, dacă se va putea. De altfel, Raluca Eminovici și-a închiriat casele de lîngă Uspenia spătăresei Smaranda Varlaam, pe perioada 23 aprilie-26 octombrie 185151 și s-a mutat, cu foarte mare îndrăzneală, la Ipotești. Nu trebuie să ne închipuim că la Ipotești familia Eminovici era așteptată cu mese întinse și făclii aprinse. Era acolo o casă de țară, veche de 62 ani, care mai mult stătuse pustie decît fusese locuită, iar acum părea o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se va putea. De altfel, Raluca Eminovici și-a închiriat casele de lîngă Uspenia spătăresei Smaranda Varlaam, pe perioada 23 aprilie-26 octombrie 185151 și s-a mutat, cu foarte mare îndrăzneală, la Ipotești. Nu trebuie să ne închipuim că la Ipotești familia Eminovici era așteptată cu mese întinse și făclii aprinse. Era acolo o casă de țară, veche de 62 ani, care mai mult stătuse pustie decît fusese locuită, iar acum părea o ruină. Dar, ca să cîștige 96 galbeni, din chiria
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
făclii aprinse. Era acolo o casă de țară, veche de 62 ani, care mai mult stătuse pustie decît fusese locuită, iar acum părea o ruină. Dar, ca să cîștige 96 galbeni, din chiria casei de la oraș, Eminovici trebuia să stea la Ipotești, în condiții proaste și cu necazuri. În Foaia sătească nr. 22 din 3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărîrea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vînzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestu larea Eufrosinei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
trebuia să stea la Ipotești, în condiții proaste și cu necazuri. În Foaia sătească nr. 22 din 3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărîrea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vînzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestu larea Eufrosinei Petrino cu suma de 2500 galbeni. Văzînd că Ipoteștiul este ca și pierdut, Raluca a cerut în judecată Epitropia generală a spitalelor Sf. Spiridom, pentru că nu i se da restul de bani din vînzarea Orășenilor. Toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sale, Maria Mavrodin, plătindu-i chirie cîte 8 galbeni pe lună52. În aceste condiții, familia Eminovici a stat cu chirie, la Botoșani, pînă la 26 octombrie 185353, așa că greu se mai poate crede că nașterea Agialei s-a întîmplat la Ipotești, la 7 mai 1852. Familia Eminovici a intrat în anul 1852 deosebit de îngrijorată, cu gîndul mereu la Diva nul Domnesc. Acesta stabilise, pînă acum, că pentru Orășeni, Epitropia Sf. Spiridan mai avea de dat Ralucăi Eminovici, un rest de 1388
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu gîndul mereu la Diva nul Domnesc. Acesta stabilise, pînă acum, că pentru Orășeni, Epitropia Sf. Spiridan mai avea de dat Ralucăi Eminovici, un rest de 1388 galbeni și 9 lei. Față de această situație, Divanul Domnesc a hotărît: "Fiindcă moșia Ipotești de la ținutul Botoșani, a D. Căminar Georgi Eminovici, era scoasă în vînzare prin mezat, spre îndestularea D. cc. Efrosina Petrino, creditoarea amanetară în zisa moșie Ipoteștiul, cu soma de 2500 galbini, s-au slobozit arătații 1388 galbeni și 9 lei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fiindcă această moșie au trecut prin publicația de 6 luni, precum Foaia sătească cu nr. 22 din 3 iunie 1851 face încredințare, acest Divan au încredințat înaintirea și a licitației de 40 zile, pentru vînzarea de veci a pomenitei moșii Ipotești, pe puterea documentelor, potrivit publicațiilor urmate, spre a să pute scoate banii lui Ursoianu, care datorește soției sale, D-nei Profira Ghilime; să publică, spre obșteasca știință, ca doritorii, ce ar fi de a cumpăra această moșie, să se înfățoșească la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lîngă biserica Uspenia, din Botoșani, cu tot cu loc și cu toate acareturile, în preț de 1050 galbeni, cumpărate de negustorul Iosip Munteanu 62, De-abia acum s-au văzut soții Eminovici la capătul odiseei lor, care dura de șapte ani, pentru Ipotești! După aceea, Raluca a mai adăugat la proprietate și biserica de lemn din Ipotești, plătind pentru ea 250 galbeni unui Murguleț 63, moș Eufrosinei Petrino, despre care Matei Eminescu a spus că era "un flăcău unguresc, bătut de vreo doi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1050 galbeni, cumpărate de negustorul Iosip Munteanu 62, De-abia acum s-au văzut soții Eminovici la capătul odiseei lor, care dura de șapte ani, pentru Ipotești! După aceea, Raluca a mai adăugat la proprietate și biserica de lemn din Ipotești, plătind pentru ea 250 galbeni unui Murguleț 63, moș Eufrosinei Petrino, despre care Matei Eminescu a spus că era "un flăcău unguresc, bătut de vreo doi țărani, prinzîndu-l la neveste 64. În vremea aceea bătrînul Vasile Iurașcu stătea pe la Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ipotești, plătind pentru ea 250 galbeni unui Murguleț 63, moș Eufrosinei Petrino, despre care Matei Eminescu a spus că era "un flăcău unguresc, bătut de vreo doi țărani, prinzîndu-l la neveste 64. În vremea aceea bătrînul Vasile Iurașcu stătea pe la Ipotești. Nepotul său, Matei, spune că "Iurașcă era un om mărunt, dar bine legat, cam naiv, cam prostuț cum am zice65. Și tot Matei mai scrie: "Tata, cum a luat Ipoteștiul, a dărîmat casa veche și a făcut una nouă, timp
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un om mărunt, dar bine legat, cam naiv, cam prostuț cum am zice65. Și tot Matei mai scrie: "Tata, cum a luat Ipoteștiul, a dărîmat casa veche și a făcut una nouă, timp în care venise și Vasile Iurașcă la Ipotești și a stat nu-ș cît vrun an, doi și spunea mama și ne arăta doi salcîmi seculari, unde stătea el, la așa adînci bîtrînețe, încît era în mintea copiilor și că tot zicea, măi Mihai, măi, vin' la moșu, măi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
așa adînci bîtrînețe, încît era în mintea copiilor și că tot zicea, măi Mihai, măi, vin' la moșu, măi, pe cînd Mihai se juca prin grădină și care era botezat de bătrîn"66. Am căutat mormîntul lui Vasile Iurașcu la Ipotești, dar nu i l-am găsit. La Botoșani nu putea fi, mai ales că ginerele său, Mihalache Mavrodin, murise, încă de la 7 aprilie 1856, fiind ban, nu "spătar", cum pretinde Augustin Z. N. Pop67. Soția sa semnează băneasă și după
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acestei crunte răzbunări din partea fiicelor lui Iurașcu. Toate i-au înturnat spatele, cu dușmănie, ca unui străin și l-au lăsat să-și trăiască cei mai grei ani ai vieții din mila străinilor! În cît privește casa cea nouă de la Ipotești, ea a fost făcută după lichidarea datoriilor față de Eufrosina Petrino, deci după ianuarie 1855. Matei Eminescu a scris că soră-sa Harieta a ologit la vîrsta de 5 ani, în casa nouă, care se construia 69. Deci prin 1859 încă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
actul 62. 69. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 257. 70. Arhivele Sțptului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, din anul 1857, pag. 204, actul 263. 71. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă, făcută cu greu de Eminovici, nu cuprindea și o cameră aparte, pentru băieți. Ea avea numai un salon, care tot timpul era ținut de curat, apoi o cameră
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dar, din cauza ocupațiilor pe care le avea, nu-și putea rezerva timpul necesar pentru a preda lecții de limba germană. Doctorul Arthur Hyneck fost coleg de bancă cu poetul, la Cernăuți își amintea, în 1909, că Gheorghe Eminovici aducea, la Ipotești, pe un oarecare Scarlat Woyacek de Voinski, din Botoșani, ca să le predea lecții de limba germană 6. Lecțiile acestea nu erau predate numai lui Ilie. În anul școlar 1854/55, Iorgu repeta clasa I, în particular, deci era acasă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]