2,312 matches
-
această rană a frumuseții”. Dar poate că Cioran spunea toate astea conjunctural, numai și numai pentru a-și vindeca fratele. Nu-i decât o dovadă în plus că, umorist, el se transformă pe sine într-un actor în care exhibă ipoteticul. Integrarea-înstrăinare. Note despre bunul valahtc "Integrarea-înstr\inare. Note despre bunul valah" N-ar fi oare mai bine să se vorbească, în cazul lui Cioran, nu despre integrare, ci despre înstrăinare? La îndemâna oricărui cititor, înstrăinarea pare una dintre ipostazele decisive sub
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scrisoare din 1973, chiar dacă tonul e, de data aceasta, altul: „Dacă aș fi rămas acolo și condițiile istorice ar fi fost altele, poate-aș fi făcut un efort să mă «realizez» cumva, să mă integrez în ceva. Bineînțeles, în mod ipotetic, fiindcă am convingerea că în fond adevărata mea vocație e să rămân un «marginal», un tip neintegrat în nimic. În privința asta, Parisul, în care mă simt străin din toate punctele de vedere, mi-a alimentat înclinațiile cele mai secrete. Nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
joc de bătaia de joc și așa mai departe” (III, 86). Ce e, în fond, umorul decât această încercare de detașare, pe care Cioran spune că și-a dorit-o adesea cu patimă pentru a-și camufla eșecul? O soluție ipotetică, la care nu are acces decât când și când. De aceea, o vede și o apreciază la cei din preajmă. „Beckett, de fiecare dată când riscă să cadă în lirism sau în metafizică, își pune personajele să scoată un râgâit
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dincolo de ultimul om. Megaloman, cum spune, el proiectează imaginar sfârșitul lumii, iar sieși își acordă privilegiul de a fi spectatorul în sfârșit satisfăcut și răzbunat. Cioran? Un Laocoon care nu se mulțumește cu darul prezicerii. Abia de-l satisface aburul ipotetic al răzbunării. Oare nu cumva spectacolul nihilismului e consecința acestei nevoi de a se afirma pe sine ca voce apocaliptică? Mai mult: oare nu cumva întreg spectacolul e consecința nevoii imperioase de a se institui în lume? „Stă în firea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cum să se raporteze la sine însuși? Sclavi, umili, timorați, așa cum este el însuși, strămoșii merită blamul lui Cioran, care s-ar dori altul. Până la urmă, însă, neputând fi altul, Cioran coboară cu voluptate în negativitate. Imaginea celuilalt, a celui ipotetic, visat, continuă să existe, însă, ca într-o oglindă. Iată: „Orice om vrea să fie altul decât este. În tinerețe, am visat acțiune; apoi, filozofie. Am luat delirul drept faptă și disperarea drept gândire. La ce oare sunt bun? Să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
creștinismului s-ar fi lăsat sedus de această doctrină, Cioran spune: „De vreme ce am fost în stare să mă ambalez pentru G. de F., o sectă în fond, cum să n-o fi făcut pentru o religie? Îl urăsc pe creștinul ipotetic, pe fanaticul care aș fi putut fi acum două mii de ani, nu-mi iert un act de adeziune pe care nu l-am comis niciodată” (III, 289). Cioran nu-și poate ierta un astfel de act, fie el și ipotetic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
litere mari: „POT FACE”. Afișați-l unde îl puteți vedea în fiecare dimineață pentru a vă aduce aminte că sunteți un manager și lider cu stilul „POT FACE”. +++ +++ Epilog Ca un manager „POT FACE”, nu le oferiți oamenilor pretexte pentru ipoteticele lor greșeli. Atunci când vin cu astfel de scuze la dumneavoastră, amintiți-le de credințele limitate și încurajați-i să meargă mai departe. +++ Ideea 50. Înțelegerea rolului acceptării în motivarea celorlalți Cunoașteți oamenii cu care ne comparăm cel mai des? Știți
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
Scopurile actului de comunicare sunt multiple: informativ, persuasiv, educativ, prag matic, ludic, relaționare socială, delectare, manifestare a unor trăiri afective etc. În actul vorbirii și al scrierii colocviale sunt mai accentuate funcția informativă (orien tată spre un referent real sau ipotetic/imaginar), cea emotivă (focalizată asupra emițătorului) și cea conativă (centrată pe receptorul mesajului); celelalte funcții se activează în mai mică măsură. Compunerile scrise în stilul colocvial sunt de tip epistolar (corespondența particulară: scrisoarea familială/amicală, cartea poștală, telegrama, invitația, felicitarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
O iubire adevărată înseamnă să nu poți gândi contrariul ei... Când te iubeam numi puteam închipui viața mea fără tine nici măcar pe lumea cea laltă... Nu pot gândi ca trei și cu patru să nu facă șapte, nici măcar în mod ipotetic. [...] O iubire care nu este eternă, nu este nimic... Eu am văzut însă că pot fi zile, săptămâni, pot fi ani în care să nu fii iubită. MARIA (înnebunită de durere): Ce vrei să mă convingi?... Că iubirea noastră nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
așteptarea, amintirea, pasărea, poteca, noaptea, stelele 6. Dominat de verbe la modul conjunctiv, discursul poetic devine o modalitate ex presivă de formulare a unor neliniști și incertitudini ontologice. În acest context stilistic, conjunctivul are rolul de a institui un plan ipotetic, al probabilității, exprimând acceptarea dezolată a limitelor condiției umane. Aglomerarea verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să înțeleg) le conferă și un rol retoric, menit să sugereze inutilitatea oricărei așteptări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
comunicare ce urmăresc prezentarea unor poziții si furnizarea unor motive pentru care audiența ar trebui să le creadă pe acestea" (Goodall Jr., 1990, pp. 46-47), relatările/narațiunile definind abilitatea de a ne povesti experiența pe trei axe: real, imaginar si ipotetic. în opinia autorilor citați, aceste două procese sunt deosebit de importante în activitatea de negociere; de altfel, putem spune că si în sens didactic, în pregătirea spre exemplu a viitorilor profesori, modul în care ei prezintă o anumită informație trebuie să
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
asupra fenomenului; Alte obiective care sunt luate în calcul de mediatori: elaborarea unei strategii; începerea negocierii include începutul propriu-zis si stabilirea a ceea ce se va discuta; clarificarea pozițiilor celor două părți, cu trei componente: obținerea informațiilor (prin întrebări deschise, închise, ipotetice, de trecere sau tampon, colaterale, specifice); testarea argumentelor si pozițiilor; folosirea intervalelor de timp si a amânărilor; negocierea, cu alte trei etape: o obținerea concesiilor; o depășirea impasurilor; o încercarea de a obține un acord; Încheierea negocierii (unde ne axăm
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
unitar, situat dincolo de relativitatea acestora. Metafilozofia dobândește astfel o funcție epistemologică totalizatoare și integratoare, propunând nu un sistem (fatalmente unilateral), ci "o teorie a sistemelor"6. Aceasta îi asigură istoriei filozofiei o necesară coeziune, o unitate internă fie ea și ipotetică -, precum și, implicit, o continuitate paradigmatică. * * * Precizăm că în notele de la sfârșitul fiecărui capitol indicațiile bibliografice sunt complete numai atunci când o lucrare este citată pentru întâia oară. Trimiterile ulterioare cuprind doar titlul (eventual, prima parte a acestuia) și, bineînțeles, pagina. De
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e descriptiv, comparativ și inductiv tipologizant, iar nu explicativ, ipotetic și normativ. Pentru Comte arată Blaga "știința era o problemă strict definită: să înregistreze faptele și mai ales să descopere legătura dintre fapte: legile. Știința nu are sarcina să <<explice>> fenomenele, ci să le <<constate>>"58. Deși vine să ne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
iar o dată cu ea comprehensiunea în general. Simptomatică în acest sens este atitudinea adoptată de pozitiviști în fața ultimelor taine. Înaintând în cunoaștere numai până acolo unde le îngăduie experiența, ei descoperă granițe pe care refuză programatic să le forțeze pe cale constructivă, ipotetică. Nici măcar necunoscutul ultim, care ar îndreptăți poate mai mult decât orice "zborul închipuirii creatoare"75, nu-i stimulează să facă acest efort. Lor le lipsește vocația demiurgică a romanticilor, sau dacă vor fi avut-o, și-o reprimă în numele unei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "viață", care îl înlocuiește pe cel de cogito 123. Autorul citat vede aici o poziție comună a filozofiei vieții și a fenomenologiei în confruntarea lor cu cogito-ul: "Acestuia i se opune conceptul de vivo, construcției raționale bazate pe elemente ipotetice cunoașterea ce se lasă în voia a ceea ce sunt lucrurile"124. Primordială pentru Dilthey nu este gândirea fie ea și imanentă, ca la Hegel -, ci viața imanentă. Nota bene: am spus "viața", și nu "existența" în genere (nu întâmplător vorbim
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concentra tot mai mult asupra problemelor ce luau în dezbatere limitele cunoașterii" (s.n.). 58 Ibid., p. 162. 59 Ea este "prima și cea mai elementară dintre științele particulare ale spiritului" și se diferențiază de asociaționism ca "știință explicativă, care, fiind ipotetică potrivit naturii ei, caută să subordoneze simplelor ipoteze realitățile vieții spirituale" (Dilthey, Einleitung..., p. 33). Subliniem încă de aici un aspect asupra căruia vom reveni în cap. III, 4: asociaționismului atomist, care pornește de la legile asociației stabilite de Aristotel (cf.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt rodul unor speculații nu contravine în definitiv spiritului pozitivist. Este suficient să-l invocăm aici pe William Whewell, care spre deosebire de Mill, bunăoară, nu mai consideră inducția drept o metodă logică (de a trece de la fapte la teorii, la legi ipotetice și, ulterior, confirmate). Pentru Whewell, inducția presupune imaginație și intuiție. Ea ține chiar de practica cercetării și înseamnă procesul verificării ipotezelor prin intermediul faptelor; încetând a mai fi o banală generalizare a datelor, inducția reprezintă integrarea acestora într-un concept nou
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Lehmann, Geschichte der nachkantischen Philosophie, 1931. 157 A. Metzger, op. cit., p. 74. 158 Ibid., p. 31. În același loc, Metzger precizează că, "potrivit scopului ei, cunoașterea <<științifică>> este [...] identică cu edificarea constructiv-exactă (univocă) și matematico-deductivă a lumii pe baza elementelor ipotetice ale explicației". 159 M. Flonta, Notă introductivă la G. H. von Wright, Explicație și înțelegere, p. 6. Ca și Dilthey în privința tipurilor de viziuni asupra lumii, von Wright nu optează pentru una dintre cele două "tradiții metodologice" (vezi și III
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
asemenea, o dată cu evidențierea trăsăturilor esențiale ale filozofiei și prezentarea tipurilor de viziuni despre lume, reliefăm criteriile care validează o viziune metafizică autentică. În acest scop facem distincția între "conceptele particulare" și conceptul generic de "filozofie", între "unitățile" și unitatea ei ipotetică. La capătul acestei discuții desprindem concluzia că din punctul de vedere al gânditorului german există o discontinuitate a conținuturilor și o continuitate a formelor în plan filozofic, că progresul este posibil numai într-un cadru paradigmatic. 1. Viziunea istoristă în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
renunțat, deci, la apriorismul static, astfel încât lucrurile au fost privite din perspectiva particularului viu, mobil, cu o dezvoltare organică, surprins în evoluția lui. În această situație au fost admise valori condiționate spațio-temporal în detrimentul valorilor eterne și unanim recunoscute, iar o ipotetică și mult dorită Mathesis universalis s-a scindat în științe particulare autonome, care din ambiția autojustificării, au căutat să-și creeze, fiecare în parte, propria-i epistemologie. Declinul modelului metafizicii generale a favorizat elaborarea filozofiilor diverselor științe. Scientismul a impus
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mult, un asemenea etalon care ne permite să controlăm ulterior în ce măsură un sistem sau altul respectă baremele filozofiei. În absența unui concept infailibil, ea apare ca o proiecție destinată să refacă a posteriori Marele Tot al filozofiei (ca o unitate ipotetică vezi IV, 5) pe baza "unităților" ei particulare. Nu mai puțin, ea poate fi privită și ca o proiecție-substitut, dacă ținem seama că e rezultatul unei frustrări conceptuale, așa cum am mai arătat (vezi II, 2Ab). Într-o analiză întreprinsă asupra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
către diferențe, nu către asemănări, către stabilirea individualului, nu către aceea a generalului își serbează un nou triumf"143. El combate în acest fel psihologia asociaționistă, dominantă în epocă. Operând cu metodele științelor naturii, aceasta din urmă era explicativă și ipotetică; ea reducea ansamblul psihic la o asociere de funcțiuni, îndepărtându-se de concretețea vieții psihice individuale și stabilind "o mecanică sufletească"144. Totodată, Vianu arată că pentru Dilthey, sufletul nu este "o colecție de stări elementare", ci "o structură teleologică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reîntemeierii perpetue: fiind o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2), filozofia ca Weltanschauung este sortită să o ia mereu de la capăt. Ea se înscrie doar tipologic într-o continuitate de "unități", care sunt impenetrabile, dar complementare în raport cu un întreg ipotetic ("unitatea filozofiei") și în același timp reprezentative pentru acesta (pars pro toto), aidoma monadelor lui Leibniz (vezi II, 2Bh). Despre al doilea motiv am vorbit deja. El rezidă în deosebirile dintre știință și filozofie în ceea ce privește "aria" investigației și "zarea interioară
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
propria singularitate, în ciuda nostalgiei lor după un Mare Tot. (Am arătat că în cazul romanticilor ar trebui să vorbim despre un holism al frustrării vezi I, 2B). Așadar, abia hermeneutica poate institui și restitui reprezentativitatea unei părți pentru un întreg ipotetic. Această "logică a lui Hermes" afirmă Noica în mod explicit guvernează și "are sens peste tot în lumea spiritului și a științelor spiritului", unde "<<a înțelege>>, cum voia Dilthey [...], înseamnă tocmai a vedea întregul în parte sau a interpreta întregul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]