2,638 matches
-
un avion. Doar că... dacă aș avea de ales, aș prefera să rămîn la sol. Nu mi-a fost frică niciodată. Însă, În ultimii ani, treaba asta a Început să mă streseze din ce În ce mai tare. Știu că e o chestie complet irațională. Știu că mii de oameni zboară În fiecare zi și, practic, e mai sigur decît să te culci În pat. Ai mai puține șanse să mori Într-un accident de avion decît... să-ți găsești un iubit În Londra sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îngălbenit și, Într‑un fel, Îl compătimeam, deși nu mă simțeam bine nici eu și inima mi‑era cât un purice. - Îmi datorezi acest lucru, a stăruit Vela. Ce voia să spună? Dar eu din principiu nu discut cu oamenii iraționali. M‑am mulțumit să clatin din cap și să repet: - Nu se poate face așa ceva, nu se poate și n‑am să accept. - Nu? - Tu nu Înțelegi ce Îmi ceri. - Nu? - Din tonul tău reiese că eu nu știu ce fac. Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei dimineață când poate să doarmă mai mult. Înțeleg, spuse Brunetti. La fel e și la mine acasă. Și eu a trebuit să mă furișez afară ca un hoț În dimineața asta. Făcură schimb de zâmbete la gândul acestei tiranii iraționale a femeilor care dorm, după care Brunetti Începu: — Aș vrea să vă Întreb despre fiul dumneavoastră. — Daniel? Întrebă americanul. — Da. — Mă gândeam eu. Nu păreți surprins, remarcă Brunetti. Înainte să răspundă, soldatul făcu câțiva pași și se sprijini de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dispoziție un conac imens! Cine-i găsit ultimul, să gătească cina... nu-mi place cum gătește bucătăreasa, zise pe un ton confidențial. De ce să stăm triști? Și, privindu-i pe toți, adăugă ironică: Oh, voi, intelectualilor... E absurd, șușoti Odette. Irațional și ilogic: copilării, o aprobă Victor imediat. Celia stătea rezemată de perete, fără vârstă, lungă și radiantă, emanând beatitudine când expira, când râdea, când vorbea. Cu rochia galbenă, stridentă și cu părul blond buclat, Celia era singurul punct strălucitor din
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
-un vals, în timp ce cărbunii ochilor îl urmăreau pe Ion intens; două violoncele freamătă în tempo. Cum dorești! dădu Ion deznodământul așteptării. Frate! bombăni Victor cu afectare. Cum să... Dar... Nu, nu! Celia, cum poți să vrei să jucăm asta?! E irațional și ilogic... Ce-o să zică bucătăreasa, spălătoresele, când o să ne vadă pitulându-ne precum copiii?! Vor zice că am înnebunit și va fi bârfa zilei! Uf! Este irațio... Victoraș, îl opri Odette, sub privirile tăioase ale lui Ion, zic că
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
nu Îl putea schimba. Antonia doar, de ar fi avut ea o putere, numai că Rusoaica ar fi nimicit orice suflare, doar lut și piatră arsă ar fi rămas. Cine se credea? Plăcerea; pofta; pofta de orice fel avea ceva irațional: cum ar fi putut cei doi, Thomas și Ann, despuiați, prinși În spațiul acela strîmt, să se arate Înțelepți? Bărbatul făcuse un pas, Încercînd să se retragă, doar simulase, poate. Ar fi putut să o apuce pe Ann de subțiori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Gomoră a jocurilor de noroc s-a născut în plin deșert reprezintă o metaforă. Inutil de făcut critică socială la Las Vegas, ceea ce se întîmplă acolo este dincolo de bine și de rău, este dovada pură că omul rămîne fundamental nebun, irațional, megaloman, excesiv, sinucigaș și imprevizibil prin natura sa. îmi amintesc de prima mea călătorie la Las Vegas și de impactul uluitor pe care delirul acelui loc l-a avut asupra mea. Veneam cu mașina de la Los Angeles și mi se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sănătos om. Eu sunt Omul și nu voi muri în vecii vecilor. Cel ce se-nchină mie și tatălui meu, acela se va mântui. - Papa, găsi cu cale Olimpia să intervină, domnul îți vreabinele, de ce să nu mergi? Toată inimiciția irațională a lui Simion pentru Olimpia se redeșteptă: - Nu vorbesc cu dumneata! Să nu-mi zici papa, că nu tecunosc. Nu ești fata mea! Copiii mei sunt cei ce mă urmează și se închină mie. - Eu îți sunt fiu adevărat, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-mea, și a făcut asupra ei o impresie extraordinară. Din partea mea, cred că și lui Felix fata i-a plăcut, dar nu îndrăznește să mărturisească din respect pentru tine. Știi, el ține la tine. Însă, ce vrei, dragostea e ceva irațional, un ce care pică așa, din senin, fără nici o logică. Fata, cel puțin, este moartă, bolnavă, la propriu, nu la figurat. A cheltuit ta'su o grămadă de parale pe doctori. Leacul ei nu poate să-l dea doctorul, ci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
linie merg și studiile lui Seligman, care arată că persoanele cele mai fericite sunt acelea care au relații sociale mai bune și care petrec mai puțin timp singure. Pe lângă aceste aspecte psiho-sociale, fericirea poate să includă și aspecte de tip irațional sau instinctiv. Pentru Freud, de exemplu, este fericit cine reușește să mențină echilibrul între realitate și dorință (ideal): „Dacă civilizația impune sacrificii atât de mari nu numai sexualității ci și agresivității omului, atunci trebuie să încercăm să înțelegem mai bine
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
-mi dai în schimb. Nu te simți vinovat pentru faptul că ai cântat toată vara?” „Foarte vinovat, răspunse greierul, „exact așa cum am prevăzut. Însă acum e acum, atunci am acționat în mod rațional. Ești tu cea care acționează în mod irațional prin faptul că-mi interzici să primesc un ajutor de la tine”. Furnica a căzut pe gânduri, însă avea hrană suficientă atât cât să poată scăpa de iarnă. „Acum, pentru mine, este toată viața,” explică furnica, „însă pot să te ajut
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
fost greierul din fabula de mai sus, destinat să se supună deoarece era incapabil să se salveze: astfel va rămâne blocat în amintirea unei fericiri pierdute. Echilibrul și bunăstarea persoanei vor depinde, deci, de capacitatea ei de a integra dinamicele iraționale, prezente în interiorul ei, chiar și când rămâne supusă influenței instanțelor care constituie structura personalității: Es-ul, Eul și Super-eul. Calitatea vieții va fi condiționată de capacitatea de a trece de la tendințele pulsionale la o mai mare adaptare la realitate, fapt
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
-și canaliza propriile dinamici instinctuale. Astfel atât idealurile cât și cultura vor fi văzute numai în funcție de depășirea conflictelor interne ale individului, pentru a limita starea de tensiune și pentru a promova o adaptare care să limiteze pagubele potențiale ale forțelor iraționale și inconștiente. 1.1 O fericire în ritm redus și pentru preoți și surori Riscul unei fericiri „încetinite” în viața consacrată devine de actualitate mai ales atunci când problemele inconștiente ale individului condiționează modul în care el trăiește raportul cu realitatea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
altfel și din studiile recente, mai ales atunci când religia este necesară pentru a ameliora anxietatea și simțul de vinovăție ce derivă din tensiunile și din contradicțiile interioare. Dacă se privește la comportamentul individual ca la un comportament determinat de forțe iraționale și, deci, de motivații inconștiente și de pulsiuni biologice instinctive, atunci obiectivul principal al vieții va fi limitat la dorința de vindecare sau, în cel mai bun caz, la controlarea a tot ceea ce nu este sub stăpânirea rațiunii. Uneori chiar
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
împrejurarea că între Mozambic și instalațiile de izopropan (cele pe care voi fi delegat să le clădesc în Mozambic) nu vor exista niciodată decât relații de ferocitate. E aproape imposibil de depistat de ce Mozambicul urăște c-o patimă atât de irațională instalațiile noastre de izopropan... Am fost asigurat că era... pe la sfârșitului lunii februarie 1986, când automobilul Volga, pulhav și peticit, ce înlesnise, în Paleoliticul istoriei noastre comuniste, vizitele de lucru ale lui Gheorghiu-Dej prin județe, m-a transportat și pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
calcă peste toate evidențele. Trebuie să nu mai aparții deloc lumii ca viața să-ți pară un absolut. O perspectivă din cer așa o proiectează. Unde apare paradoxul moare sistemul și triumfă viața. Prin el își salvează onoarea rațiunea în fața iraționalului. Ce e tulbure în viață nu poate fi exprimat decât în blestem sau imn. Cine nu le poate mânui mai are la îndemînă o singură scăpare: paradoxul - surâs formal al iraționalului. Ce-i el din perspectiva logicii dacă nu un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
triumfă viața. Prin el își salvează onoarea rațiunea în fața iraționalului. Ce e tulbure în viață nu poate fi exprimat decât în blestem sau imn. Cine nu le poate mânui mai are la îndemînă o singură scăpare: paradoxul - surâs formal al iraționalului. Ce-i el din perspectiva logicii dacă nu un joc iresponsabil, iar din a bunului-simț o imoralitate teoretică? Dar nu ard în el toate irezolvabilele, nonsensurile și conflictele ce frământă subteran viața? De câte ori umbrele ei neliniștite se mărturisesc rațiunii, aceasta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ajunge. Politica - în sensul de exasperare a ceea ce-i istoric în om - este spațiul fatalității, abandonarea integrală forțelor constructive și destructive ale devenirii. Și în singurătate riști totul, dar aici fiind în clar cu ce se va întîmpla, luciditatea atenuează iraționalul soartei. Îți anticipezi viața, îți trăiești destinul ca un inevitabil fără surprize, căci, într-adevăr, ce-i singurătatea dacă nu viziunea translucidă a fatalității, maximum de luminozitate în agitația oarbă a vieții? Omul politic renunță la conștiință; singuraticul, la acțiune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
melancolie, fiindcă nu se mai poate abandona în voia ondulațiilor capricioase. Spirit înseamnă rezistență, pe când melancolia, mai mult decât orice, presupune ne-rezistența la suflet, la fierberea elementară a simțirii, la incontrolabilul afectelor. Tot ceea ce în noi e nestăpânit, tulbure, iraționalul alcătuit din vis și bestialitate, deficiențe organice și aspirații turmentate, ca și explozii muzicale ce umbresc puritatea îngerilor și ne fac să privim disprețuitor spre crini - constituie zona primară a sufletului. Aici se află melancolia acasă, în poezia acestor slăbiciuni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Faptul că aproape toți oamenii fac poezie atunci când iubesc dovedește că mijloacele gândirii conceptuale sânt prea sărace pentru a exprima o infinitate internă și că lirismul interior își găsește un mod adecvat de obiectivare numai cu un material fluid și irațional. Nu se petrece un caz analog cu experiența suferinței? N-ai bănuit niciodată ce ascunzi în tine și ce ascunde lumea, trăiai periferic și mulțumit, când cea mai serioasă experiență după experiența morții (ca presentiment al muririi), experiența suferinței, pune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că nu există. Chiar dacă uneori atinge o intensitate puternică, manifestarea atât de distanțată în timp anulează posibilitatea unei obsesii dureroase. Faptul că senzația morții nu apare decât acolo unde vitalul a suferit un dezechilibru sau o oprire a spontaneității lui iraționale, când viața e zguduită în adâncimi și când ritmul vitalului activează dintr-o tensiune totală, iar nu dintr-o expansiune superficială și efemeră, dovedește, până la o certitudine interioară, imanența morții în viață. Viziunea în adâncurile acesteia ne arată cât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate proiectările finaliste și iluziile teologice ale omului. A avea conștiința unei îndelungi agonii este a desprinde experiența individuală dintr-un cadru naiv și din integrarea ei naturală, pentru a-i demasca nulitatea și insignifianța, este a ataca înseși rădăcinile iraționale ale vieții. A vedea cum se întinde moartea peste această lume, cum distruge un arbore și cum se insinuează în vis, cum ofilește o floare sau o civilizație, cum roade din individ și din cultură, ca un suflu imanent și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un bestial satanism împrumută lacrimi voluptății. Viața ca o lungă agonie și ca drum înspre moarte nu este altceva decât o altă formulare a dialecticii demonice a vieții, după care aceasta naște forme pentru a le distruge într-o productivitate irațională și imanentă. Multiplicitatea formelor vitale nu se însumează într-o convergență transvitală sau într-o intenționalitate transcendentă, ci se realizează într-un ritm nebun, în care nu poți recunoaște altceva decât demonia devenirii și a distrugerii. Iraționalitatea vieții se manifestă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a creației și contradicțiile ca manifestări ale temperaturii interioare. Cine nu iubește stările haotice nu e creator, iar cine disprețuiește stările maladive n-are drept să vorbească de spirit. Numai ceea ce răsare din inspirație are valoare, ceea ce izvorăște din fondul irațional al ființei noastre, din zona intimă și centrală a subiectivității. Tot ceea ce e produsul exclusiv al muncii, al silinței și al efortului n-are nici o valoare, iar produsele exclusive ale inteligenței sânt sterile și neinteresante. Mă încîntă îngrozitor elanul barbar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Sânt multe căi prin care se poate realiza o detașare de pământ, o avântare și o înălțare deasupra unei mențineri oarbe în viață. Există însă numai grația, a cărei detașare de pământ nu înseamnă o rupere a contactului cu forțele iraționale ale vieții, ci un salt inutil, un avânt dezinteresat în care farmecul naiv și ritmul irațional al vieții își păstrează toată prospețimea. Orice grație este un avânt, o bucurie a înălțării. Mișcările grațioase, cu ondulațiile lor, dau impresia de planare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]