1,158 matches
-
severe, cu disfuncție ventilatorie accentuată și/sau semne de insuficiență pulmonară manifestă și/sau cord pulmonar cronic compensat) se apreciază că deficiența funcțională accentuată și poate fi asimilată cu gradul accentuat de handicap; - formele clinico-funcționale grave, cu insuficiență cardiorespiratorie severă ireductibilă - cașexie, deperdiție proteică - se apreciază că au deficiență funcțională gravă și pot fi asimilate cu gradul grav de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane; c) sechelele după tuberculoza pulmonară sau după intervenții chirurgicale ori traumatism toracic; la acești bolnavi handicapul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/158910_a_160239]
-
severe, cu disfuncție ventilatorie accentuată și/sau semne de insuficiență pulmonară manifestă și/sau cord pulmonar cronic compensat) se apreciază că deficiența funcțională accentuată și poate fi asimilată cu gradul accentuat de handicap; - formele clinico-funcționale grave, cu insuficiență cardiorespiratorie severă ireductibilă - cașexie, deperdiție proteică - se apreciază că au deficiență funcțională gravă și pot fi asimilate cu gradul grav de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane; c) sechelele după tuberculoza pulmonară sau după intervenții chirurgicale ori traumatism toracic; la acești bolnavi handicapul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/158912_a_160241]
-
întâlnită și în unele boli sistemice. d. Epidermoliza buloasă (simplă sau distrofică): - în formele esofagiene cu stenoze cicatriceale - în formele retiniene cu dezlipire de retină 2. Dermatomiozite: - în formele cu scleroză musculară cronică și difuză, - în formele care determină deformații ireductibile ale membrelor. 3. Neurofibromatoza Recklinghausen: - Afecțiune congenitală caracterizată prin tumorete cutanate și noduli subcutanați localizați pe traiectul nervilor periferici ; UȘOR -Activități │ │ │ │ │ │ └─────────┴───────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴──────────────────────┘ Evaluarea persoanelor cu sechele majore ale arsurilor complexe în vederea încadrării în grad de handicap Evaluarea persoanelor cu sechele postarsură
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194508_a_195837]
-
întâlnită și în unele boli sistemice. d. Epidermoliza buloasă (simplă sau distrofică): - în formele esofagiene cu stenoze cicatriceale - în formele retiniene cu dezlipire de retină 2. Dermatomiozite: - în formele cu scleroză musculară cronică și difuză, - în formele care determină deformații ireductibile ale membrelor. 3. Neurofibromatoza Recklinghausen: - Afecțiune congenitală caracterizată prin tumorete cutanate și noduli subcutanați localizați pe traiectul nervilor periferici ; UȘOR -Activități │ │ │ │ │ │ └─────────┴───────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴──────────────────────┘ Evaluarea persoanelor cu sechele majore ale arsurilor complexe în vederea încadrării în grad de handicap Evaluarea persoanelor cu sechele postarsură
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194509_a_195838]
-
bun al prieteniei deriv] din faptul c] ea este sfințit] de Dumnezeu. Pe scurt, naturaliștii recurg la tot felul de fapte - sociale, psihologice, științifice, chiar si metafizice și teologice - presupuse, atât timp cât nu revin la ideea faptelor sau propriet]ților morale ireductibile. Întrucât unele dintre aceste fapte sunt metafizice sau supranaturale, măi degrab] decât naturale în sensul obișnuit al cuvântului (fapte despre lumea natural]), ne putem întreba cum este posibil ca un asemenea grup de teorii morale disparate s] poarte aceeași etichet
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
forme adev]rate sau false.) (emotivismul și prescriptivismul) este fals. Naturalismul susține c] 2. Unele judec]ți morale sunt Nihilismul (sau adev]rate. (Morală nu este teoria „erorii”) este o ficțiune,) fals. Nu exist] fapte sau propriet]ți Intuiționismul morale ireductibile. (doctrina lui Moore) este fals. Figură 1 îi. „Nici un trebuie” nu deriv] din „este” sau autonomia eticii Dac] morală poate fi redus] la adev]ruri de un alt fel, atunci etică nu este „autonom]”. Adev]rul în moral] este determinat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în ciuda unei concepții filosofice larg r]spândite). Dup] cum am v]zut, concluziile despre arici nu pot derivă din premise f]r] arici, f]r] a fi lipsite de sens. Dar aceasta nu necesit] existența unui ț]ram al faptelor ireductibile despre arici. (Aricii sunt creaturi compozite a c]ror funcționare biologic] poate fi explicat] prin organele care îi compun.) Și-atunci de ce ar trebui s] presupunem existența unui ț]ram al faptelor morale ireductibile pentru a explica de ce trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
existența unui ț]ram al faptelor ireductibile despre arici. (Aricii sunt creaturi compozite a c]ror funcționare biologic] poate fi explicat] prin organele care îi compun.) Și-atunci de ce ar trebui s] presupunem existența unui ț]ram al faptelor morale ireductibile pentru a explica de ce trebuie s] nu poate derivă din este? Greșeală se datoreaz] unei confuzii, deoarece exist] trei forme ale autonomiei eticii: logic], semantic] și ontologic]. Acestea sunt confundate adesea, dar numai cea din urm] este incompatibil] cu naturalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
regizorală a unui text ce oferă sugestii vii și interesante. Jocul atât de mobil al celui dintîi, conjugînd ambiguități și contraste, se sedimentează într-o compoziție al cărei pitoresc este lesne transfigurat în stare ce transgresează tipologia psihologică, angrenînd orizonturile ireductibile la caracter ale condiției umane. Este, după cele mai numeroase și avizate opinii, cea mai de sus creație, sub aspectul registrului artistic, a actorului Constantin Popa. În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași treaptă cu prezența sa din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de pasivizare nu este determinată de Cazul acuzativ în sine, ci de tranzitivitate. Bowers (2002: 214) susține că existența pasivelor inergative demonstrează că proprietatea de tranzitivitate este independentă de prezența argumentului extern. Concluzia autorului este că tranzitivitatea are un conținut ireductibil, asemănător ca statut cu predicația, categorie sintactică centrală a limbilor naturale. Predicația și tranzitivitatea sunt noțiuni esențial relaționale, cu observația că prima este obligatorie, iar cea de-a doua, facultativă. 4.2. Abordări semantice În această secțiune, voi prezenta două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nevoia găsirii unor mijloace extracognitive de realizare a acestuia. Din acest motiv, în anumite cazuri, în formularea legilor trebuie să se introducă, drept unul dintre factorii determinanți, caracteristici ale configurației cognitive ale respectivului sistem. De exemplu, „în condiții de incertitudine ireductibilă, sistemele sociale tind să recurgă la mijloace de reducere extracognitivă a incertitudinii, adoptând totodată metodele charismatice de conducere”. În teoria organizațiilor găsim câteva exemple interesante de asemenea tip de explicație în care „forma” proceselor cognitive este invocată drept factor explicativ
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care se pune este: nu cumva toate tezele generale ale teoriilor evoluției pot fi reformulate într-o asemenea manieră atemporală? Societatea umană, de exemplu, parcurge în timp diferite stări care cad sub incidența legii generale atemporale. Există însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar această succesiune nu este câtuși
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Istoria reprezintă una dintre cele mai constante și mai importante, totodată, forme ale conștiinței unei colectivități. Deși neenumerată vreodată în rândul formelor conștiinței sociale, nu există nici un argument care să ne împiedice a o face. Istoria reprezintă un mod specific, ireductibil de a se gândi pe sine al oricărei comunități. Începând cu forma mitologică și sfârșind cu cea științifică actuală, istoria este un important mod al comunității de a fi conștientă de sine. Următoarele funcții ideologice sunt îndeplinite de către istorie, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
importantă. Studiul științific al manifestărilor umane nu poate fi decât istoric. Inevitabil, teza pluralității este legată de istorie ca domeniu fundamental al cercetării umanului. Nu există decât o realitate istorică a umanului. Istoria este sediul variației infinite a ipostazelor umane, ireductibile la tipuri mai generale. Rațiunea este ea însăși istorică. Ea se află mereu în constituire, fără a fi vreodată constituită. Programul epistemologic al filosofiei neokantiene era clar formulat în ceea ce privește științele umanului. Dacă Immanuel Kant întreprinsese critica rațiunii pure pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vine de pe pozițiile unicității istoriei umane. Atât conceptul de evoluție, cât și cel de progres tipologizează. Ele sunt fundate pe presupoziția că există stadii mai generale pe care trebuie să le parcurgă diferite comunități. Dacă fiecare comunitate are individualitatea sa ireductibilă, atunci conceptele de evoluție și progres nu au nici o semnificație. Nici un criteriu nu poate fi utilizat pentru a determina diferențe de grad într-un sens sau altul. Filosofia unicității istoriei - filosofia germană postkantiană a istoriei sau cea franceză ori engleză
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
le evalua comparativ. Dacă, pe de o parte, strategia satisfăcătorului scade cantitatea de incertitudine pe care o are decidentul de înfruntat, pe de altă parte, din cauza lipsei mijloacelor cognitive de reducere a incertitudinii, aceasta tinde să aibă un caracter predominant ireductibil. În consecință, pentru strategia satisfăcătorului, incertitudinea are mai mult o semnificație disfuncțională, paralizantă. Sistemele care practică o asemenea strategie, datorită gradului ridicat de vulnerabilitate, vor manifesta totodată o ridicată intoleranță la incertitudine. PROPOZIȚIA 2.9.: Strategia satisfăcătorului este stabilă doar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei din urmă strategii la incertitudine este semnificativ mai redusă deoarece deține mijloacele cognitive care promit o reducere sistematică a ei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudinii, nu pot fi ierarhizate cu claritate. După cum am argumentat mai înainte, în aceastăsituație, recursul la un criteriu aleatoriu de alegere nu reprezintă un comportament irațional. Un criteriu aleatoriu deschis asumă caracterul absolut al incertitudinii, imposibilitatea discriminării între alternative, caracterul ireductibil al incertitudinii. Întâmplarea este o opțiune la limita la care posibilitățile de cunoaștere ale decidentului au fost epuizate. Adoptarea unui criteriu aleatoriu deschis pune însă problema incertitudinii cu care acesta este asociat. E drept, în acest caz, efectele negative ale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
merge la oracol, acesta oferindu-i o alegere nici mai bună, dar nici mai proastă decâtoricare alt criteriu, asigurându-i totodată și certitudinea necesară acțiunii. Acumularea ulterioară de cunoștințe, facilitată de o alegere strict cognitivă, este, în condiții de incertitudine ireductibilă, ea însăși problematică. Delegarea autorității unor instanțe umane exterioare reprezintă o clasă mare de metode de decizie foarte des utilizate în condiții de incertitudine. Delegarea autorității de acest tip poate lua fie forma autorității fundate pe competență, fie cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
adevăr este derivat din însăși teoria formațiunii sociale capitaliste. Ea nu este o teză deschisă, în ea însăși, verificării empirice particulare. Infirmarea ei empirică ar atrage după sine infirmarea întregii teorii... Juridicul, morala, religia, arta, știința etc. au funcții specifice, ireductibile. Aceste funcții nu sunt legate direct de economic. După cum politica nu reprezintă o expresie exclusivă a economicului, cu atât mai puțin celelalte elemente. Funcția lor trebuie înțeleasă în cadrul sistemului social global, al cărui profil structural este dat de economic. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
specifice sociologiei, pentru ca, În final, din toată această osteneală, să vadă lumina tiparului o carte. Pentru că, deși strâns legată de cercetările de teren care i-au oferit materialul, Cunoaștere incomodă este, de la titlu până la modul În care a fost scrisă, ireductibilă la un simplu raport de cercetare. Are toate atributele unei cărți și, astăzi, aceasta Înseamnă enorm. Cartea este ,,condimentată” cu fragmente din interviurile sociolgice rezultate În urma studiilor de teren, fapt care arată că sintagma la marginea societății, aproape clișeizată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
trebuie să se pronunțe asupra nucleelor tari ale credințelor, asupra crezurilor religioase în litera lor diferită. Tocmai aici, unde se pune în discurs ceea ce fiecare religie privește ca esențial despre Unul divin, tocmai aici diversitatea pare de nedepășit, multiplicitatea pare ireductibilă. Iată un paradox care ne poate reaminti în mod frapant, imperios, deosebirea de nivel dintre experiența noetică și formularea ei conceptuală, faptul că cea din urmă nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea dintîi. Or, faptul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
socialului și a istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai ales după o paradigmă comercială, ca opțiune între numeroase oferte, de unde o selectăm cu greu pe cea favorită, lăsînd la o parte cu regret o mulțime de altele, poate la fel de convenabile. Libertatea tîrziu modernă presupune și potențează multiplicitatea luxuriantă, ireductibilă, de unde ai din plin de ales ceea ce convine cît mai bine singularității tale. Societățile vechi nu ignorau deloc, în materie spirituală, diversitatea, inovația, alternativa. Dar acestea fie rămîneau mai mult sau mai puțin marginale în raport cu tradiția comună, fie erau incluse
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ca făcînd parte, și ea, din planul divin. Pentru André Scrima, creștinismul (atît occidental, cît și oriental) ajunge să se supună unei logici plane atunci cînd gîndește raportul Biserică lume potrivit unor categorii liniare, fie că e vorba despre opoziția ireductibilă dintre cele două sau de reducția nediferențiată a uneia la cealaltă. A gîndi din punct de vedere spiritual acest binom înseamnă să îl gîndești în cruce, să îl resituezi în tensiunea dintre verticala polară și orizontala devenirii. Or, pentru acest
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]