1,453 matches
-
năpusti afară din local, papagalul care sărise de pe scenă ajunse la el’pe umăr. Își înfipse ghearele în halat și apucă cu ciocul de cercel. — Doamne, ajută-mă! strigă Ignatius, sărind în sus și lovind în pasăre cu mâinile lui iritate care îl mâncau. Ce amenințare avicolă făcuse oare să derapeze roata Fortunei în așa hal? Când se ridică dintr-un salt și porni clătinându-se spre ușă, sticlele de șampanie și paharele căzură pe dușumea și se sparseră. Vino înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie. Nu era machiată, iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își Înfășură strâns halatul. Culoarea Îi dispăru din obraji. — E vorba de Kevin, nu-i așa? O, Doamne... e mort! — Kevin? Insch o privi uimit. — Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l acopere cu o tonă de farduri dar vânătaia tot se vedea. — Sunteți bine? o Întrebă el. O mână agitată flutură În dreptul ochiului umflat și se forță să-și pună un zâmbet pe față. — Sunt bine, spuse, cu vocea ușor iritată. N-am fost nicicând mai bine. Dumneavoastră ce mai faceți? — V-a lovit cineva, doamnă Henderson? Își netezi bluza uniformei de asistentă și răspunse că nu. Se lovise de o ușă. Fusese un accident. Asta era tot. Logan o trată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe care să uiți că l-ai văzut grăbindu-se. Nu era vorba de violență aleatorie. Și nici nu era violența vreunei bande. Era vorba de răzbunare. — Ce-nseamnă asta? De ce-am fost târâtă aici? Vocea era stresată și iritată, Întocmai ca posesoarea, o doctoriță bine-făcută În halat alb, la care se adăuga stetoscopul din jurul gâtului. Logan Își ridică mâinile a neputință și se retrase de lângă pat. — Trebuie să pronunțați decesul Înainte să putem muta cadavrul. Ea se uită urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bucată bună. - Umbli pe jos ca să faci mișcare? - Nu, a răspuns Amory succint. Merg pe jos pentru că n-am bani de mașină. - Oh! Pe urmă a continuat: - Cauți ceva de lucru? Pentru că de lucru există berechet, a precizat el destul de iritat. Și toată lumea vorbește că n-ar fi slujbe. În special Vestul duce lipsă de mână de lucru. A arătat Vestul cu un gest larg, lateral. Amory a aprobat politicos din cap. - Ai o meserie? Nu, Amory nu avea nici o meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dungă ca lama - haine de comandă, pe care nici un polițist onest nu și le putea permite. Doi indivizi de la biroul legistului scoaseră două tărgi rabatabile. Danny îl văzu pe Niles ridicând capul și, parcă, adulmecându-l, din ce în ce mai curios și mai iritat: miros de polițist, picior străin pe teritoriul lui, un tip prea tânăr ca să lucreze pentru Biroul Omucideri de la centru. Îl întâlni la jumătatea drumului și încercă să inventeze o poveste cu niște chestii plauzibile, care să satisfacă un copoi viclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de autobuz sau a companiilor de taximetrie -, iar Mike Breuning îl sunase ca să-i spună că se chinuie să-i facă rost de patru polițiști care să-i fileze pe indivizii de pe lista lui de supraveghere. Se simțea obosit și iritat și știa că asta se vede. Era obsedat de cazul lui, nu de rahatul ăsta comunist, iar dacă De Haven insista să-i verifice trecutul, avea de gând să se dea lovit și să facă apel la artileria grea: renașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deschise. Dar nu veni nimeni. Tăcerea învăluia marea casă. Apăsă niște butoane, dar nu răspunse nimeni. Craig își aruncă pălăria pe un scaun din hol, privi în salonul pustiu și apoi se îndreptă hotărât spre bucătărie. - Sybil, vreau... începu el iritat. Se opri. Reverberațiile vocii lui se întoarseră din nou la el, reflectate de bucătăria goală. Nici în cameră nu se vedea vreun semn al prezenței bucătăresei și a celor două fete drăguțe care o ajutau. Câteva minute mai târziu, Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
motelului, prin care ieșea spre verandă un bărbat bine clădit. Avea chipul unui american foarte obișnuit, de vârstă mijlocie, dar vocea, atunci când vorbi, era vocea sonoră și autoritară a lui Jefferson Dayles. - N-ai reparat încă motoarele alea? întrebă el iritat. Pare ciudat, două mașini să se strice în același moment. Urmă o exclamație bălmăjită, de scuze, și o explicație despre o altă mașină care va veni în câteva minute din tabără. Craig zâmbi și îi șopti Anrellei: - Văd că pilotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
presă de la finalul meciului Gloria Buzău-FCM Bacău 3-1, Gheorghe Poenaru a avut o inexplicabilă ieșire nervoasă după ce-i fusese adresată o întrebare de bun simț. Întrebat despre absența lui Nicolas Vajou din lotul deplasat la Buzău, Gheorghe Poenaru a devenit iritat și a dat un răspuns cel puțin nepoliticos: În continuare, antrenorul FCM-ului s-a răstit la cel care îi adresase întrebarea: . Se pare că tehnicianul băcăuan a fost scos din sărite de sintagma “jucător de bază”, folosită de autorul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în minte să întrebe o furnică roșie. Ce? Ridică mâinile înspre papagali. O să fie bine pentru mine? întrebă cu voce tare aerul indiferent. Furnica trecu repede mai departe, iar păsările-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să înceapă. Ce știi... Ce știi... Se urcase în copac să-și limpezească mintea, nu să și-o amețească. Și iată că își zădărnicea propriile ambiții. După câte se părea, doar cei care reușeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace... — Of, bine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
noi interpretări bazate pe texte autentice, până când din scriitor și din operă nu mai rămâne nimic nescos la lumina crudă a zilei, și să mai reziste după aceea cine mai poate în fața curiozității devorante a cititorului, care e nesatisfăcut și iritat dacă îi spui că există într-o operă secrete care nu pot fi desfăcute sau taine care nu pot fi sfâșiate. Ce secrete? Care secrete? Unde vezi dumneata taină? Iată proba: Cetățeanul Ghiță Calup! Jupân Dumitrache a fost copiat după
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care permite transmiterea prin radio și TV pe tot cuprinsul lumii fără relee. Cu banii primiți pentru această invenție mi-am asigurat existența până la terminarea studiilor. \ ȘI ATUNCI I-AI CĂUTAT? TRASK TĂCU CÂTEVA CLIPE, APOI IZBUCNI PE UN TON IRITAT: FAC TOT POSIBILUL CA SĂ FIU CINSTIT, DAR ASTA NU ARE NIMIC DE-A FACE CU CEEA CE NE INTERESEAZĂ. ÎMI VA FACE O DEOSEBITĂ PLĂCERE SĂ ÎȚI POVESTESC, DAR ALTĂ DATĂ. MARIN APROBĂ. Te rog, numai două întrebări în încheiere. \ Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
COMPLETĂ ASUPRA A TOT CE SE ÎNTÂMPLASE \ FIECARE CUVÂNT ROSTIT, FIECARE ALUZIE FĂCUTĂ. IAR PENTRU ASTA ERA DISPUS SĂ PLĂTEASCĂ PREȚUL CERUT DE EA. O DUSE ÎN APARTAMENTUL LUI DIN CLĂDIREA IMPUNĂTOARE A CONDUCĂTORILOR DE GRUP. OCHII LUI ERAU PUȚIN IRITAȚI, DAR VEDEA SUFICIENT DE CLAR. INDIFERENT DE CE PROBLEMĂ VIZUALĂ CREASE TRASK CORPULUI LUI MARIN, ACUM SCĂPASE UȘOR DE EA. RĂMÂNEA O UȘOARĂ TENSIUNE, DE CARE TREBUIA SĂ ȚINĂ CONT. Având multe lucruri de făcut, o lăsă pe femeie în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lene și frică. Încercăm să facem bine, dar provocăm numai rău. Încercăm să consolăm, dar rănim. Aspirăm să sporim știința, dar sporim suferința. — Tu să nu mă judeci pe mine, i se adresă Fima lui Yoezer pe ton superior și iritat. Să taci. Și ce e În general În stare să Înțeleagă un nimic ca tine? Cine a vorbit măcar cu tine? Stele mari străluceau În fața ochilor săi obosiți. Fima nu le cunoștea numele și nici nu-i păsa care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în aer. Am mai făcut câțiva pași. Umbrele noastre au început să dispară înaintea noastră și să se întindă în spate. I-am spus că poate nu a înțeles bine. Vocea ei devenise mai puternică, dar avea un ton ușor iritat. Sau că poate vorbea despre altcineva. Stăteam chiar sub un felinar acum și umbrele noastre dispăruseră. Și-a ridicat chipul spre mine. Chiar deasupra nasului mic și cârn, despre care nu știam pe atunci că fusese modificat în urma unei operații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
atrase atenția. ROLUL LUI GUSTI HUBER ÎN JURNALUL ANNEI FRANK Eram mirat. Madeleine nu mai adusese vorba despre piesă din seara când țipasem la ea și la fete pentru că iroseau mâncarea. Faptul că amintea de asta acum demonstra cât de iritată era. Nu voia să mă supere, dar nici nu putea să închidă ochii în fața nedreptății, oricare ar fi fost ea în cazul acesta. —„Acest document, sub forma unei cărți sau a unei piese, a emoționat sute de mii de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
speri, a insistat femeia. Ajungi acolo. Jina și-a pus săculețul în buzunar și-a coborât de pe verandă. Când a ajuns pe plajă, Ellis a luat-o de mână. Zach era acum mai mult decât nerăbdător. Devenise de-a dreptul iritat, ca un copil pe punctul să izbucnească în plâns. Jina, hai să mergem, a spus el. Ellis nu l-a luat în seamă și-a ținut-o în continuare pe Jina de mână. E un an prost pentru râu. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avusese intenția de a-l lăsa pe monstru să scape, dar căpitanul Leeth i-o lua înainte, spunându-i: - Acum te-aș ruga să pleci... Condu-l pe domnul Grosvenor, continuă el, adresându-se unui ofițer.. - Cunosc drumul, zise Grosvenor, iritat. Ajuns pe coridor, se uită la ceas. Mai rămăseseră câteva zeci de minute până la atac. Adânc descumpănit, porni spre puntea de comandă. Mai toți ceilalți se aflau deja acolo. După vreun minut sosi și Morton, împreună cu căpitanul Leeth. Ședința începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Un om care lucrează cu abstracțiuni. Asta nu-i o pregătire corespunzătoare pentru rezolvarea unor probleme practice. - Și totuși, aveam impresia că se descurcă binișor în rezolvarea problemelor noastre de muncă. - Suntem capabili să ne rezolvăm singuri problemele, replica Dennison, iritat. Grosvenor, care apăsase pe câteva butoane, văzu că pe bandă rulantă din mijlocul mesei încep să sosească mâncărurile comandate. - A! Exclamă el, după ce le adulmecă. Rumeguș prăjit, adus direct din secția de chimie! Miroase grozav! Mă întreb însă dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
facă îl împiedicase să se gândească la Posibilitățile uriașe ce i s-ar fi deschis în fata odată ajuns la bordul navei. 14 - Cum naiba poate trăi cineva în spațiul intergalactic?! Grosvenor auzi prin videocomunicatorul din costumul lui spațial vocea iritată a celui care pusese întrebarea. Oamenii se strânseră și mai mult unii într-alții, parcă neliniștiți de întrebare. Pentru Grosvenor, însă, prezența celorlalți nu era de ajuns, căci își dădea seama de imensitatea beznei ce învăluia, ca un giulgiu, nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la lune. Ei, măcar nu-l trata pe Sammler ca pe un simbol și se părea că nu Îl interesează preoții, judecătorii ori duhovnicii. Wallace spunea că ceea ce aprecia la unchiul Sammler era că e spiritual. Sammler, mai ales foarte iritat sau provocat, când se simțea amar, spunea lucruri spirituale. În stil vechi european. Adesea aceste lucruri spirituale semnalau apropierea unei crize de nervi. Dar Wallace, când Începea o conversație cu Sammler, zâmbea imediat și câteodată repeta poanta din lucurile spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care Închidea intrarea În cortul de campanie. Din câte știu, strategia de mâine este gândită pe un teren ferm, Înghețat, Împădurit, unde trupele noastre pot fi văzute doar În momentul În care trec la atac. - E iarnă, căpitane... spue Ștefan, iritat. Și sunt dealuri. Nu cred că anotimpul sau relieful se vor schimba până dimineață. Câțiva boieri râseră ușor, În bărbi. - Ba da, măria ta! răspunse Oană, la fel de calm. S-au și schimbat deja! Cu un gest larg, trase pânza cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-i aprobe alegerea camerei Închiriate, lucru la care se așteptase, pentru că ea cunoștea rostul lucrurilor de pe acolo, În vreme ce el nu. — Bine. E așa cum trebuie? Da, mie așa mi se pare! — Așa crezi? Grozav! Pe moment Margaret s a simțit iritată de asemenea Îngâmfare. Cum putea el, de-abia sosit de la Paris, să știe dacă o cameră de Închiriat Într-un sat din Bali era sau nu așa cum trebuie? Atunci, la revedere! Cum ziceam, dacă vrei să vezi cum cade cineva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]