1,368 matches
-
iar revenirea ulterioară a aceluiași fragment asigură terenul propice unei amplificări semnificative a expresiei, moment ce corespunde cu Secțiunea de Aur a preludiului. Narațiunea își continuă fazele tradiționale ale desfășurării sale, finalul proiectând îndepărtarea eroului și un ultim gest ce ironizează dragostea neîmpărtășită a acestuia. Interesant de remarcat este modalitatea de finalizare a preludiului ce evită de această dată una dintre strategiile consacrate ale limbajului debussyist, cea a recursului la diminuarea indicelui agogic, prezenta ipostază făcând apel, în mod exclusiv, la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acea inimă prea sensibilă. Configurația structurală a organizării discursului optează pentru același aspect discontinuu bazat pe antiteza dinamică și alternanța unor variate motive tematice de dimensiuni reduse (una sau două măsuri). În acest sens, caracterul sentimental al introducerii va fi ironizat la scurt timp de „hohotele de râs” ale comediantului care trece brusc de la o stare la alta, de la plâns la râs, trezind astfel amuzamentul publicului. Această izbucnire carismatică înlănțuie o cascadă de acorduri desfășurată pe parcursul unui ambitus extins (), risipindu-și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
detaliu de limbaj se înscrie printre modalitățile consacrate ale muzicii debussyste de a plasa acest gen de imagine sonoră în categoria estetică a comicului. O melodie amabilă (aimable - p expressif) în acorduri descendente se juxtapune acestei introduceri pline de afectare, ironizând atmosfera gravă inițial statornicită, printr-o îngânare zeflemitoare a celor din urmă sunete ale imnului, ce le regăsim în registrul grav al țesăturii. O nouă etapă în desfășurarea narativă ne propune un moment de divertisment, o relaxare evidentă a atmosferei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
se arate niciodată în adevăratul ei sens omului care este separat de lumea exterioară prin trup. În opoziție cu toate cele trei tipuri de dragoste, Arghezi demitizează complet conceptul în poeziile Tinca și Rada din volumul Flori de mucigai. Avangardist, ironizează clișeele romantice și convertește, șocant, iubirea în sexualitate. Arghezi stinge cu totul imaginea țigăncii cuminți. Tinca este infidelă, dar și provocatoare, iubirea pentru ea fiind cauza crimei lui Năstase. Este supusa unui interogatoriu dur, folosind limbaj trivial: „Cine ți-a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
iubirea pentru ea fiind cauza crimei lui Năstase. Este supusa unui interogatoriu dur, folosind limbaj trivial: „Cine ți-a frământat carnea de abanos?”, „Cui i-ai dat, fă, să ți o cunoască/Făptura ta împărătească?”. Mai mult decât atât este ironizată la nivelul aspectului fizic, creându-se o imagine brutală: „părul cu miros de tutun”; iubitul ei este prezentat, de asemenea, într-o manieră dezgustătoare, hidoasă: „brațele lui noduroase, păroase”. Caracterul decandent al fetei, prezentat șocant și dur, pare să ilustreze
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
impresionând și pe oamenii mai avizați.” Roza, vara Ioanei, în schimb era “mică, grasă, cu părul roșu și fața acoperită de pistrui” și avea complexe de inferioritate, puse de autor pe seama fizicului sau a lipsei de instrucție. Cu același sadism, ironizat de Ioana, naratorul organizează un scenariu mortuar în jurul bolii lui Viky: “Am uneori o stare sufletească asemănătoare cu a copilului care se amuză să omoare o muscă, îi rupe pe rând și fără să se grăbească aripile, picioarele și la
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un cuvânt afectuos, patern, care începe să facă lumină în inimile întristate ale discipolilor. Întrebarea: „Nu aveți ceva de mâncare?” este o operă de artă în finețe. Isus nu le reproșează nimic; ar fi putut să-i umilească, să-i ironizeze, sau să țipe la ei că și-au greșit vocația. În schimb, nu face nimic din toate acestea și adresează întrebarea ca o necesitate a Sa: „Am nevoie de ceva pentru Mine”. Isus, cu delicatețe extremă, îi face să-și
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
de Arthur Sullivan și versuri de William S. Gilbert, deținător al mai multor funcții, printre care cea de Judecător Suprem, ministru de Finanțe, Mare Auditor și ,,Lord Mai Presus de Orice". Numele său a ajuns să fie folosit pentru a ironiza importanța în rang a unei persoane, aroganța și egoismul deținătorilor de funcții înalte sau titluri importante, dar care au, în același timp, o autoritate limitată (n. trad.). ** Al douăzeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, între 1909-1913 (n. trad.). ‡ Imnul prezidențial
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
El însă o respingea mereu, amintindu-i că pentru el este doar o soră. Avansurile sincere de altfel ale tânărului Soloviov, care ar fi vrut să se căsătorească cu ea, le-a respins, din fidelitate față de binefăcătorul ei. Colegii îl ironizau pe Likhonin pentru fantezia eșuată de a reabilita o prostituată și el s-a gândit să renunțe la acest proiect. Fără caracter, pentru a scăpa de ea, a înscenat apropierea ei de un coleg, apoi i-a reproșat și i-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unor clienți de care s-a îndrăgostit, recunoaște că pe unii i-a respectat, că în prezența altora a trăit experiențe șocante, sado-masochiste. Își mărturisește compasiunea față de bărbații timizi, faptul că vibra la gesturile tandre ale unor clienți. Totodată își ironizează eșecurile sentimentale, ironizează proastele maniere ale clienților. Pentru a completa imaginea unei prostituate de lux, autoarea evocă momente în care se afla în postura de damă de companie, mai cu seamă când își petrecea weekend-urile și sărbătorile în străinătate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care s-a îndrăgostit, recunoaște că pe unii i-a respectat, că în prezența altora a trăit experiențe șocante, sado-masochiste. Își mărturisește compasiunea față de bărbații timizi, faptul că vibra la gesturile tandre ale unor clienți. Totodată își ironizează eșecurile sentimentale, ironizează proastele maniere ale clienților. Pentru a completa imaginea unei prostituate de lux, autoarea evocă momente în care se afla în postura de damă de companie, mai cu seamă când își petrecea weekend-urile și sărbătorile în străinătate, momente dezamăgitoare când
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
renunța pentru sex la: mâncare, manichiură, cumpărături, mașină, farduri, duș, vacanțe. Dezinhibata autoare elaborează tot felul de topuri, cu sau fără conotații sexuale, într-un limbaj libertin, de bărbați și femei, persoane care-i plac și pe care le detestă, ironizează cântecele vulgare difuzate la TV, își amintește cu drag de experiețele erotice plăcute și cu oroare de cele care au traumatizat-o și au oripilat-o. Bibliografie selectivă Abbott Elisabeth, O istorie a amantelor, traducere de Ștefana Totorcea, Editura Lider
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care a obținut fonduri de la Uniunea Europeană și conduce proiectul euroregiunii. Ucrainenii de-acolo spun că Galațiul este aproape, iar Kievul e departe. A început să funcționeze numai din partea lor, mai puțin din partea noastră. Au existat anumiți intelectuali care m-au ironizat când am spus că istoria nu ține de foame, dar patriotismul presupune modernizarea și dezvoltarea noastră economică. Aducerea mai aproape de românii de dincolo a umbrelei de protecție NATO, a structurilor UE este un folos. Ungaria a militat pentru intrarea României
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
partitura lui Neuman în niciun caz nu ne trimit spre ideea convertirii. Sunt două volume de puternică implicare în problema iudaică, atât în problemele spiritualității, cât și în cele ale civilizației iudaice. Mai mult decât atât, în aceste volume este ironizată problema asimilării și chiar fenomenul botezului. Îi ironizează pe evreii care se convertesc la o altă religie. Ei își asumă aici o perspectivă conservatoare a iudaismului, considerând că evreii care trec la o altă religie își pierd identitatea iudaică. Perspectiva
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
trimit spre ideea convertirii. Sunt două volume de puternică implicare în problema iudaică, atât în problemele spiritualității, cât și în cele ale civilizației iudaice. Mai mult decât atât, în aceste volume este ironizată problema asimilării și chiar fenomenul botezului. Îi ironizează pe evreii care se convertesc la o altă religie. Ei își asumă aici o perspectivă conservatoare a iudaismului, considerând că evreii care trec la o altă religie își pierd identitatea iudaică. Perspectiva asta ține de iudaismul conservator, tradițional, ortodox. Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
asta ține de iudaismul conservator, tradițional, ortodox. Steinhardt și Neuman intră în paradigma iudaismului conservator, în ceea ce privește identitatea spirituală. În ceea ce privește ideologia, intră în paradigma liberalismului. Ei nu aparțin, însă, iudaismului liberal. Ba mai mult, la un moment dat, ei chiar îl ironizează pe Moses Mendelssohn, al cărui efort, zic ei, duce la botezul fiicelor sale. Cel puțin două dintre fiicele sale se convertesc la creștinism. Felix Mendelssohn Bartholdy face parte din aceeași familie, tot dintr-o ramură convertită. Iată că citind aceste
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
intre în grațiile celor doi, unul dintre motive fiind acela că vorbea prost româna. Din cauza acestui rabin, cei doi decid să o rupă cu Sinagoga. E un motiv iarași paradoxal, pentru că din interiorul creștinismului, în Jurnalul fericirii, Steinhardt îi va ironiza pe creștinii care trec la altă confesiune datorită preotului din sat, care era bețiv sau curvar. Nu la fel punea problema, însă, atunci, în tinerețe. E adevărat că Neuman propunea, mai degrabă, această integrare dintr-o perspectivă socială, ei fiind
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pentru Steinhardt de a face apologia ideii de românitate și de a se declara îndrăgostit de fenomenul românesc. Cum comentați? G.A. E și aici un paradox. V-am spus că în cele două volume de iudaism, cei doi tineri ironizează puțin și fenomenul asimilării. Nu că ar fi împotriva acestuia. Dar ei spun că a discuta despre asimilare, înseamnă a descoperi America a doua oară. Sigur, însă, că această convertire înseamnă și apropierea de fenomenul românesc. Acum, iarăși, dacă citim
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
considera că Steinhardt e mai mult decât un "bun Român"? A reușit el să se transforme în "Român", contrazicând astfel teza lui Nae Ionescu? G.A. Asta am demonstrat-o și în cartea mea. Într-adevăr în Jurnalul fericirii Steinhardt ironizează celebra butadă a lui N. Ionescu, care face distincție între "bun Român" și "Român". Spune că biologic e așa cum zice N. Ionescu, dar că prin botezul sângelui (și dă un exemplu din propria sa familie, un văr care moare la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pe Wilkinson și pe Andreas Wolf, pe Saint Marc Girardin și pe La Battu (pe acesta din urmă „frica de friguri, alungându-l din Iași după puține zile, l-a făcut să nu-și mai poată revedea notele“); D. Ralet va ironiza la rândul lui relatările despre Iași ale unor călători ce nu-l vizitaseră niciodată. Adoptarea, până la un punct, a opticii străinului devine, la Alecsandri, explicită: „Ori și din care parte vine străinul la Iași, vie despre Dunărea, despre Prut sau
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
195 a celor din zonele meridionale, se va intensifica abia în 1837 odată cu generalizarea școlilor comunale inițiate de Guizot, și apoi prin școlile laice, publice și univer-sale ale celei de-a Treia Republici. Intenția noastră nu este aceea de a ironiza bunele intenții ale politicii școlare desfășurate în secolul al XIX-lea în Franța, ca și în alte părți; remarcăm doar că școlarizarea gratuită și obligatorie are efect numai asupra poporului de rînd considerat drept o clasă în mod potențial periculoasă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ultimele luni ale directoratului barbist În ceea ce privește situația internă, adversarii Luceafărului erau îndreptățiți să-i impute lui Eugen Barbu stilul tăios, nedrept pe alocuri, și tendința permanentă de a contesta măiestria literară a unor colegi de breaslă, demolați în articole sau ironizați în caricaturile revistei. Acestor contestatari, care își expuneau opiniile pe larg în numeroasele publicații culturale bucureștene sau provinciale, Eugen Barbu a ținut să le răspundă printr-un cuprinzător articol, intitulat "Maniere literare". Redactorul-șef al Luceafărului descria, cu lux de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de F.N. care în mai puțin de o săptămână și-a însușit elina, franceza (ce lecții superbe ne dă!), slavona, latina și turca, ca să nu mai vorbesc despre germană și polonă, numai în scopul nobil de a ne corecta"46. Ironizând preocupările culturale de ultim moment ale lui Fănuș Neagu, dar și lejeritatea moravurilor sale, Eugen Barbu nota: Dacă adăugăm faptul că în același termen d-sa a descoperit și o cometă, cercetând și toate astrologiile posibile, trecând prin cabalistică și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
diplomatice, deveniseră acceptabile: și că fusese martor al apărării în procesul intentat lui Ovidiu Papadima, și că scrisese o călduroasă recomandare pentru Vladimir Streinu, aflat pe banca acuzaților, și că îl protejase pe Dinu Pillat, și că nu ezita să ironizeze figuri-cheie ale aparatului politic (începând cu Gheorghiu- Dej), că își făcea cunoscută public nemulțumirea față de multe dintre intruziunile ideologiei în problemele literare etc. Dacă scriitorul a fost nevoit să mențină o obositoare echilibristică în relațiile cu puterea, și aceasta a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
posteritatea. De aici nota particulară, gravă a jurnalului, mai greu de găsit în spațiul teatral al corespondenței autocenzurate. Abia în epistolar vedem cum arătau hainele de "bufon regal" ale lui Ion D. Sîrbu, omul care își ascunde propria durere, care ironizează și se ironizează, spre amuzamentul adresantului. Scrisorile sale excelează (cum constată și cei ce le primesc) și din punct de vedere literar, așezându-l într-o tovărășie stilistică ilustră, între G. Călinescu și Alexandru Paleologu. Ca și jurnalul, scrisorile lui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]