1,908 matches
-
de ușurința ei în ceea ce privea numerele. Memoria ei aproape fotografică era la fel de importantă. Treaba cu limbile - păi, zicea el, era ca și aranjată având-o pe Minette în casă. Îi spunea lui Darcey că era esențial să nu își irosească talentele. Că avea să aibă o viață de succes. Așa se face că în timpul școlii o provocase să muncească din ce în ce mai din greu și să aibă rezultate din ce în ce mai bune. Singura problemă, din punctul de vedere al lui Darcey, era că nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în acest moment. Și datoria ei, în loc să se simtă nedreptățită pentru faptul că Max nu o plătea așa de bine ca pe Weston, era să se ocupe de ele și să sublinieze părțile mai importante pentru ca el să nu-și irosească timpul prețios citind fiecare cuvințel. Trase primul dosar în fața ochilor. „Fonduri de proprietate achiziționate prin efect de pârghie“, citea. O nouă tendință în sudul Europei. Căscă larg și deschise dosarul. Era aproape miezul nopții când termină vreo șase rapoarte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
micuța mașină de spălat vase. Nu se mai gândise la treburile asta de mulți ani de zile. Nu-i plăcea că i se îngrămădeau iar toate în minte. Nu o mai afectau, dar o întristau pentru felul în care își irosise atâția ani din viață lingându-și rănile și neavând încredere în nimeni. Măslinele fuseseră recoltate, iar familia de la TV le dusese la o presă pentru ulei din împrejurimi. Planul lor era să-și îmbutelieze propriul ulei de măsline și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nici una dintre ele nu se compară cu tine. Toată lumea vorbește despre tine și despre succesul tău. În cazul ăsta, poate că ar fi trebuit să venim cu limuzina. Poate că la asta s-ar fi așteptat. Nu e cazul să irosești banii, spuse Stephen. Sau să-ți dai silința prea tare. Și-apoi, limuzinele sunt de prost-gust. Erau ultimul răcnet cu câțiva ani în urmă, însă acum nu mai sunt. Elicopterele - și ele au fost la modă o vreme. Dar majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spre hotel și întrebând-o dacă se simțea bine. Nu era tocmai sigură dacă se simțea bine sau nu. Discuția ei cu Nieve o pusese pe gânduri, iar acum stătea în cabină holbându-se la ușă și zicându-și că irosise zece ani din viață. Nu în sensul că nu avansase, că nu muncise pe brânci, că nu își găsise o slujbă bună sau că nu devenise genul de om care niciodată nu crezuse că va fi - pentru că nimeni nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
petrecuse atâția ani cu sentimentul de victimă doar pentru că tipul pe care îl iubea se îndrăgostise de altcineva. Nu își îngăduise să treacă peste asta și lăsase toată povestea să-i distrugă viața, deși nu era cazul. Avea impresia că irosise o mulțime de frământări pe ceva ce nu conta. Cât despre lucrurile cu adevărat importante, lor nu le acordase nici jumătate din energia emoțională pe care o meritau. — S-a întors acasă cu el? întrebă Anna. Darcey dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să fac din nou atâta tevatură, așa că ne-am luat certificat și ne-am pus pirostriile și-acum suntem căsătoriți. —Felicitări! Darcey realiză că se bucura cu adevărat pentru Nieve. De fapt, pentru amândoi. La naiba, se gândi, de ce am irosit atâta timp și energie urându-o? Ce rost a avut? — E ciudat, zise prietena ei. Îmi tot repet „doamna Nieve Clarke“ de parcă aș fi un copil. Nu știam că o să însemne așa de mult pentru mine. Mă bucur că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
preotul satului să mă primească În vizită. Preotul, m-am gândit eu, suflet Înalt, gata să-i ajute pe cei scufundați În Întunericul neștiinței, Îmi va netezi drumul spre Shambhala, unde trebuia neapărat să ajung fărĂ amânare, ca să nu-mi irosesc complet viața. Adina Dabija 32 Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fărĂ să iau micul dejun. Asta mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
diferită de cum o văzusem În camera Danei, mai alungită și mai netedă, iar din el a Început să picure un lichid. Am Început să cotrobăi prin sertare după un vas În care să-l colectez, de teamă să nu se irosească. Până la urmă, din disperare, mi-am făcut palmele căuș, și lichidul a picurat pe mâinile mele, cald și roșu, era de fapt sânge. Atunci am luat un cuțit și m-am tăiat puțin la deget, ca sângele să intre din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca să aibă ce mânca. Nu e robul mâncării. Trăiește pentru chemarea lui, pentru datorie și pentru serviciu. Mâncarea e ceva În plus, o binecuvântare din cer. Să nu devii genul de om care, cu gândul numai la masa următoare, Își irosește viața fără rost. * * * Era deja aproape miezul nopții. Kochiku, care era un copil bolnăvicios, suferea de o boală a copilăriei și plânsese aproape Încontinuu. Zăcea pe un pat de paie și, În sfârșit, se oprise din supt. Dacă te scoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la bucătărie. De ce caști ochii? Ți se pare ciudat ca omul să plângă atunci când are motive? E făină de mei pe care mama mea a măcinat-o noaptea, cu mâinile sale. Dă-i-o servitoarei. Spune-i să n-o irosească și să-mi facă din ea găluști, din când În când. Mi-au plăcut de când eram mic. Cred că mama mea a ținut minte. Uitase complet de Nene și continuă să se gândească la mama lui, În timp ce mânca singur masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Narumi și-l atacase de două ori, dar Narumi nu căzuse. Avea motive să nu cadă; era sprijinit din umbră de puternicul clan Imagawa, atât pe plan militar, cât și economic. Prin orice tactică ar fi atacat Nobunaga, Întotdeauna Își irosea forțele În van. Înțelegând acest lucru, nu-i mai luase În seamă pe rebeli, timp de câțiva ani. Dar clanul Imagawa, la rândul său, Începuse să se Îndoiască de loialitatea lui Samanosuke. Narumi era privit, cu suspiciune, din ambele părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu-i albise complet. O scrisoare pe care Hideyoshi i-o trimise din campanie era exact ca toate celelalte pe care i le scria: Ce-ți mai face șoldul? Mai folosești moxa? Când locuiam la fermă, spuneai mereu: „Nu-ți irosi mâncarea cu mine,“ orice-ar fi fost. Deci, chiar și acum, Îmi fac griji că nu mănânci bine. Trebuie să trăiești o viață lungă. Mă frământă gândul că nu voi avea timp să-ți port de grijă așa cum aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În cameră plutea fum de tămâie. Spadasinul, cu hainele murdărite de pe drum, Își dădu seama că tămâia era de o asemenea calitate Încât, dacă vizitatorul nu era destul de educat pentru a avea un simț rafinat al mirosului, s-ar fi irosit degeaba. Așteptă, În tăcere, un semn din partea stăpânului casei. Chipul care după-amiază fusese ascuns sub pălăria de rogoz contempla acum lumina pâlpâitoare a lămpii. Fără Îndoială, era prea palid pentru ca patrula să-l creadă un spadasin rătăcitor. De asemenea, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
greșeală,“ Își spuse Mitsuhide. Avea haine și mâncare, dar Își regreta amarnic decizia. Grăbindu-se atât de tare să scape de nenorocire ajunsese la un liman greșit. Acestea erau gândurile lui triste, după ce nu petrecuse decât zile amare. „Mi-am irosit toată viața!“ Deprimarea părea să-i afecteze și sănătatea și Începu să sufere de o boală a pielii asemănătoare cu scabia, care, cu timpul, se agravă. Mitsuhide Îi ceru lui Yoshigake un concediu, pentru a merge la tratament În orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se părea că lucrurile stăteau tocmai invers. În timp ce Ieyasu Îl privea, lui Hideyoshi nu-i venea să creadă că expresia și comportamentul lui erau ale unui om sub treizeci de ani. Sunt de acord cu ceea ce a spus Hideyoshi. Să irosim În continuare timpul și oamenii cu acest castel nu e o politică sănătoasă. Credeți că ar trebui să Încetăm atacul și să ne Îndreptăm fortăreața principală a inamicului? — Mai Întâi, să auzim ce are de spus Hideyoshi. Pare-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
gândul acelor cincizeci de ani. Cât mai avea de trăit? Provincia Kai era Înzăpezită o treime din an. Și deși se putea susține că centrul lumii era departe și că procurarea celor mai recente arme dificilă, Shingen simțea că-și irosise anii tinereții, luptându-se cu Kenshin, În Echigo. Soarele ardea puternic, iar umbra de sub frunze era răcoroasă. Ani de zile, Shingen se crezuse cel mai bun războinic din răsăritul Japoniei. Cu siguranță, eficiența trupelor sale, precum și economia și administrația provinciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se Întorsese În Harima și de la care tocmai sosise un mesaj. „Mai am o idee,“ Îi scrisese Hideyoshi. La baza acestor cuvinte stătea prietenia lui Hideyoshi pentru Murashige, precum și senzația lui că virtutea acestuia era prea valoroasă pentru a o irosi, și Îi cerea sincer lui Nobunaga să mai aștepte doar puțin. Mâna dreaptă a lui Hideyoshi, Kuroda Kanbei, părăsise pe neașteptate, Într-o noapte, tabăra de pe Muntele Hirai. A doua zi, Kanbei se Îndrepta grăbit spre Castelul Gochaku, unde avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
destul de importantă. Dengo nu vorbea pe tonul său obișnuit. Mitsuharu răspunse și el, ca și cum i-ar fi așteptat: Ce ar fi să mergem cu toții la ceainărie? Seniorul Mitsuhide a adormit și tocmai mă gândeam că ar fi mare păcat să irosim focul de sub ceainic. — Dacă ne ducem la ceainărie, nu va trebui să ținem oamenii la distanță. Excelentă idee. — Permiteți-mi să vă conduc. — Mă tem că noi trei suntem provinciali, așa că nu Înțelegem prea multe despre ceai și, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, Însă, tuturor le zburase atenția În altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil de deznădăjduit pentru eforturile sale irosite În zadar. După un timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi Îl privi drept În față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? Întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil nevinovat. Faptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era situația, vasalii și ofițerii se strânseră În jur, cu chipurile palide. — Forțele clanului Tokugawa sunt pe cale să ne atace. Nu vă irosiți gloanțele. Așteptați ca inamicul să ajungă mai aproape de șaizeci de pași, Înainte de a trage. După ce-i instrui cum să-și dispună trupele, Încheie: — Dau câte o sută de banițe pentru fiecare războinic inamic mort. Ceea ce anticipa nu era prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Stothard (pictor și desenator) și Henry Fuseli (pictor, proiectant și scriitor în domeniul artei). Tot acum l-a cunoscut și pe George Cumberland. Îl antipatiza profund pe Șir Joshua Reynolds, pe atunci președintele Academiei Regale, și avea senzația că își irosește talentul. În perioada de studenție și-a cîștigat existența executînd gravuri pentru diverși editori și librari, si producînd el însuși acuarele. După unele relatări, ar fi renunțat la Academie chiar din primul an pentru a începe să își cîștige existența
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să am grijă de construcția clădirii. Apoi, întorcându‑se către papa Iuliu al II‑lea, a adăugat: Sfinte Părinte ui‑ tați cum îmi sunt răsplătite chinurile. Dacă greutățile pe care le îndur nu‑i sunt de folos sufletului meu, atunci irosim timp și eforturi. Papa care îl iubea atât de mult, a pus mâinile pe umerii lui și i‑a spus: și trupul și sufletul sunt câștigate, să nu ai teamă. În ciuda încercărilor de a‑l determina să plece, Michelangelo a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
tonuri luminoase și întunecate, de străluciri vii și de umbre misterios tempera‑ te, energia pictorului ajuns în pragul bătrâneții, rămâne în ciuda vârstei, nealterată. Intrând în profunzimea acestei parabole Rembrandt își vede propriul trecut; el însuși dobândise multe bunuri dar le irosise din cauza neglijenței iar acum spre bătrânețe se vedea singur și împovărat de pierderi dureroase. Prin această parabolă biblică artistul mărturisește valoarea căinței și a iertării 35. Curentul renascentist și‑a pus amprenta și asupra unui alt mare centru esențial al
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
trăim de fapt. Îmi amintesc de Gregorio Marañón, care se considera un „culegător de timpi morți”. De fapt, există mici petice, pauze de timp Între o ocupație și alta, asemănătoare spațiilor goale din navetele cu sticle, pe care delăsătorul le irosește. 7 Indecizia. Decizia e ca o retezare, o separație sau un salt. Etimologic, provine din caedere, care Înseamnă a tăia. După ce am deliberat, trebuie să aleg. Acest act reprezintă pentru mulți oameni un obstacol de netrecut. Spunem despre ei că
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]