2,833 matches
-
oricum va să vină este deja gătată. drum cu polei - pân'la biserică fac zeci de mătănii Cezar Florin Ciobîcă Din nou umorul este motorașul care însuflețește acest poem. Firescul poleiului nimerit chiar în ziua liturghiei este convertit prin scînteia iscată între cele două ipostaze - drumul și slujba - în canon suplimentar pe care credincioasele și-l asumă de nevoie. Iar mătăniile capătă și ele un iz puțin ghiduș, mlădiind habotnicia mironosițelor. țurțuri la streșini - privind lung pe fereastră o babă știrbă
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
chemare „întru a fi” cine o rostește și cui se adresează? Poate graiul uitat să vorbească și să cheme? Și mai mult, pe cine privește? Acest „a fi” se referă la om, la lume sau la graiul uitat? Sunt întrebări iscate din nevoia de întoarcere a omului, a poeziei, la fundamente și la sine. Ele țin de căile ființei și de privirea și exigența întregului. Reluăm și desfacem strofa în două părți: primele două versuri sunt o afirmație; celelalte, o funcție
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
la preț de nimic în barul de unde tocmai plecase. Băieții alergau la el și-l ajutau să se ridice, făcându-li-se milă de el că a ajuns în halul ăsta. În schimb, după ce ajungea sus, se putea auzi scandalul iscat de gura nevesti-sii într-o ploaie de reproșuri și ocărituri, înjurăturile lui înfundate de aburii alcoolului, precum și țipetele surde ale Danei, speriată de spectacolul cotidian al familiei ei. Așa s-au derulat cei douăzeci de ani ai vieții ei, până în
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
s-ar întampla, dacă ceva rău se petrecea cu ea. Femeia îl cuprinse cu brațele și-l strânse puternic. "Ce dor mi-a fost de tine! Nici nu știi!" O sărută pe tâmplă, tandrețea lui o învăluia ca șoapta ușoară iscată de primul impuls amoros. Nicăieri nu se simțea mai ocrotită sau în siguranță decât acolo. "Nu te voi părăsi niciodată.Tu ești pulsul inimii, rostul existenței mele!"perdeaua genelor umbrea privirea lui magnetica! "Oh, Doamne, iți mulțumesc!"ridică o rugă
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
legătură indisolubilă creată în timp, inocent, fără aere de talentați, dar cu pasiune, cu patimă chiar pentru unii, stări care au indus, se pare, dependența ... Dependența de creație, de poezie, de metafore într-o lume care impune alte dependențe ucigătoare, iscate de minți diabolice. Cei mai mulți dintre noi ne culcăm cu ”Ruga” în inimă și în minte și ne trezim cu ”Ruga” în suflet și alinare dimineața, grăbindu-ne să deschidem calculatorul și să adăugăm încă un zâmbet trist (!), sau o tristețe
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
e că inculpatul era el însuși polițist. Cu toții deprindem aceleași reguli, general valabile. Cam la fel ca în viață - cel puțin, așa ne place să credem. În ciuda impresiei că aplicăm legile la unison, cele mai aprige divergențe de opinie se iscă pe marginea șoselelor, după vreun incident în care fiecare are impresia că el are dreptate. Cine-ar fi crezut că banalele formulări de prin manuale, scrise pe înțelesul tuturor, pot avea interpretări atât de diferite? Nu e nevoie de un
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
prezenți. Nimic nu mai e cum a fost și nimic nu atenuează durerea și singurătatea pierderii. Poate scrierea acestor poeme patetice să mai îmblânzească puțin sfâșierea. O sfâșiere de catapeteasmă. Ruptura dintre suflet și duh. De nerefăcut. Și atunci se iscă alte atribute în locul celor trăite până în ora despărțirii: nonsens, absurd, deșertăciune, derută, confuzie. De la “fericirea supremă” la nefericirea supremă e cale de-o moarte, străbătută la pas, înveșmântat în giulgiul durerii, cu toate nervurile în alertă. Experiențe similare demonstrează că
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
E sinistru... Zici că este Vraja neagră a ciorilor, Ce dădură-ntâi de veste Avalanșa norilor. Moara,-n cer, după trei zile, S-a oprit din măcinat, Soarele, cu-n zmalț subțire, Scaldă țolul argintat. Dar în pacea matinală Se iscă un tărăboi, Când copiii merg spre școală, Ca albinele-nspre roi. Părinții, tăcuți ca muții, Își croiesc printre troiene Pârtii, necesare curții Pentru trebi cotidiene. Năvălesc spre cer fantasme, Imnuri din bucătărie, Și miroase pur, ca-n basme, A sfânt, a
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
sunt Mesia, nu sunt acela eu! L-am fi crezut pe cuvânt și l-am fi iertat, poate că ar fi stat azi cu noi la acestă mare sărbătoare. El însă n-a vrut. Atâta zavistie și atâta tulburare a iscat acest om între noi încât cu greu găseai în popor om care să nu se pronunțe în legătură cu el. Am cunoscut de pildă un om care a avut lepră și s-a dus împreună cu alți nouă asemenea lui după acest Iisus
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
bieții leproși erau încă pe cale. Iată una din minunile sale cele mult clamate de prietenii și susținătorii lui! Dar iată ce povestește omul nostru prin cuvintele mele. Mergând ei pe cale s-au pomenit cu o ploaie călduță care s-a iscat din senin. După ploaie unul din ei a remarcat la ceilalți o culoare pe chipul lor. Aceștia au spus că și el parcă s-a făcut mai curat la față. Au mai mers o bucată de drum și iată au
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
țărâna trupului răsar dalbe brândușe. Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi, cu iataganul crud despica reci cătușe. Se prăbușesc prăpastii peste înalte crește, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor. Cuprinsă-i înserarea de-o-nfiorare muta, ning stelele cu raze ascunse printre cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se săruta cu zvăpăiata luna, și-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidra măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
din țărâna trupului răsar dalbe brândușe.Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi,cu iataganul crud despica reci cătușe.Se prăbușesc prăpastii peste înalte crește,râuri învolburate se-ntorc către izvor.Din negura de timp răzbate o povestecând fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor.Cuprinsă-i înserarea de-o-nfiorare muta,ning stelele cu raze ascunse printre cetini.Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărutăcu zvăpăiata luna, și-n cer se nasc lumini.Nisipul din clepsidra măsoară pasul zilei,cu pulberea de stele își cerne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Pe jos apar zvârlite în fiece zi mingiuțe pudice în coajă cafenie, ferfenițită parcă în zbateri lungi. Le judec, le cuprind în alint... Mă surprinde o zvârlugă ce-mi cade în creștet. Și hohot de râs plăcut și ușor se iscă îndată. Bunicul e-aproape! Când a venit? -Ce cați în livadă? mă-ntrebă sositul. Mărunțit e de vreme, gândesc în clipită. Oftez de durere, încolțit de regret. Bravez ca un pici: -Bunule, vreau să bat nucul ăsta! Trist zâmbește și-
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
și preocupat ca și mentorul său de eliberarea iobagilor, respinge și cu mai multă vehemență creștinismul de paradă și Premiul Nobel pentru literatură spre a se retrage din „ poiana sa luminoasă”, uluind întreaga lume, în izba de lângă calea ferată. Scandalul iscat de nuvela Sonata Kreutzer atât în Rusia, cât și în America sfârșitului de secol XVIII, unde Rosssevelt îl numește pe autor „ un pervers sexual moralist ”, continuă și astăzi, după aproape două secole, îmbrăcând abordări dintre cele mai neobișnuite. Nuvela are
SONATA KREUTZER de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372670_a_373999]
-
în călătoria asta...” ,,Nu-i târziu nici acum !” - i-am reproșat eu. El s-a dus și s-a culcat, eu m-am dus pe punte. Marea Mediterană, dimineața...soarele răsare din apă, un roșu de purpură...După masă o furtună iscată din senin. Mai întâi s-a întunecat cerul, apoi un vânt puternic, nori vineții, se lăsaseră jos de tot , aproape că ne împresuraseră. Taifun era parcă o jucărie în mâinile lui Ocheanos, se legăna și se zbătea ca o ființă
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
sa, în munți, încă din anii tinereții. Aproape că uitase de viața de la oraș și, ori de câte ori se ducea după unele cumpărături, dorea să le termine de făcut cât mai repede, pentru a se întoarce înapoi la colibă. De aceea, se iscau mereu certuri, atunci cănd apărea el în oraș, întrucât nu putea să stea la coadă, la magazin, deoarece nu avea răbdare. În singurătatea din munți se obișnuise să facă totul fără opreliști, când avea chef și-și pierduse răbdarea, fiind
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
Nevoia de tine, nevoia de noi Așterne târzie o umbră firava, Pe pleoape lăsate,-ncărcate de ploi, Pe-o ruga șoptita pe struna bolnavă. Din foste dorințe se nasc tresăriri, O clipă se frânge și moare uitată Și false iluzii, iscând amintiri, Revin obosite pe fruntea plecată. Mă doare cuvântul ce nu ți l-am spus, Rămas suspendat pe o filă de carte, La fel ca sărutul pe buze depus, Când șoaptă măruntă tăcerea o-mparte. Captivă mă simt-ntr-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
mai mult Nevoia de tine, nevoia de noiAșterne târzie o umbră firava,Pe pleoape lăsate,-ncărcate de ploi,Pe-o ruga șoptita pe struna bolnavă.Din foste dorințe se nasc tresăriri,O clipă se frânge și moare uitatăși false iluzii, iscând amintiri,Revin obosite pe fruntea plecată.Mă doare cuvântul ce nu ți l-am spus,Rămas suspendat pe o filă de carte,La fel ca sărutul pe buze depus,Cănd șoaptă măruntă tăcerea o-mparte.Captivă mă simt-ntr-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
Calea Lactee nu e de muls, Marionetă sau om, alege sau uiți, Pe tine mizează vagabondul desculț, Violența tăcerii, rătăcirea-n rostiri, Monolog paralel cu splendide iubiri, Un joc început și neterminat, Unde ești sau ai fost? Ori nu te-ai iscat? Uitat e potopul, pe ce dimensiuni Ne readunăm pentru promisiuni? Dialog ventriloc, verbul naște mereu, Verbul este în toate, parcă e Dumnezeu, Despuind adevărul nu găsim mai nimic, Iubirile mor, se preumblă pe dric, Elocvențe de tablă, un vacuum stătut
MEGAPOEMUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374715_a_376044]
-
altceva decât: „Ritualul ochiului / De-a învăța / Să se deschidă”. (Răsăritul). Amintirile sunt resturi din carnea zilei de Azi: „Amintirile trosnesc în inima mea / Jucăușe ca un joc dogorind din ieri” (Șapte zile până la Crăciun). Poetul precizează, ca să nu se iște confuzii: „Nu poate fi vorba de azi...,niciodată amintirile / Nu sunt de azi” (Șapte zile până la Crăciun). Multe poeme au în centru, precum un medalion, figura luminoasă a tatălui, un învingător al ultimei clipe, de la care autorul a învățat ce
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
Cabel exersează virtuțile și face din propriile trăiri - punți către oameni. Nu e mai puțin adevărat că virtutea rugăciunii îl ajută să se descopere și să intre în dialog cu divinitatea. În rugăciune caută și liniștea, deși în suflet se iscă un „război nevăzut.../ Gândul / Se zbate și strigă-ndelung!” (Nevăzut, războiul). Autorul are în unele versuri, scurte îndemnuri, la vocativ, ca niște lozinci: „Inspiră adânc!” „Mergi” ; „Intrați” ș.a., cu rol mobilizator, benefic. Versurile au, în mare parte, o tentă spirituală
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
de secundă, a răsărit alt model și mai încântător, din aceleași cioburi colorate. O multitudine de modele, care mai de care mai frumoase. Autorul nu s-a preocupat de structurarea lor pe tematici, ci le-a lăsat așa cum s-au iscat în memorie. Și n-a greșit. Elaborarea după un plan chibzuit, poate că le-ar fi deturnat curgerea firească spre albie. Toate aceste formulări aforistice conturează personalitatea scriitorului Cristian Petru Bălan, dar mai cu seamă cea a omului cu același
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
Ponțiu Pilat făcu un semn cu mâna pentru ca muzicanții să cânte mai încet. -Îmi permit să vă contrazic mărite procurator, spuse centurionul Livius. Ponțiu Pilat îl privi uimit pe acesta. -Te ascult bravule Livius! Aici la Ierusalim polemicile se pot isca la tot pasul. La Cezareea viața e mult mai tihnită... Vorbește Livius... Centurionul își trecu mâna peste obraji apoi își netezi părul semn că se gândește la ceva. -Mă gândesc la ceea ce ați spus puțin mai înainte mărite procurator! Iată
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > AUTOPORTRET ( REVERIE... ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Eu sunt Puterea! Eu sunt Gândul! Eu sunt poetul Vechii Ere... Aprig sau blând, clădesc Cuvântul, Iscând furtuni, veghind tăcere. Sunt aspru ger sau cânt de lire, Pictat în flori, răsfrânt în șoapte, Pastel de umbre, vis, iubire, La ceas târziu, în miez de noapte. Sunt inorogul fără splina, Neostoit, prin haz sau pătimi, Clepsidra vieții mi-
AUTOPORTRET ( REVERIE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371727_a_373056]
-
țărâna trupului răsar dalbe brândușe. Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi, cu iataganul crud despică reci cătușe. Se prăbușesc prăpăstii peste înalte creste, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor. Cuprinsă-i inserarea de-o-nfiorare mută, ning stelele cu raze ascunse printre cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărută cu zvăpăiată luna, și-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidră măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își
IN SECUNDE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375768_a_377097]