4,397 matches
-
în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului Îți fulgeră minunea din tine răvășită De vechi furtuni astrale ascunse-n ochi de vânt. Și te strivesc mecanic iubiri și legământ Uitate pe un umăr de teamă și ispită. Huangdi ți-e în sânge din zeii lui Pământ, Cu cele patru fețe privește peste timp. În tine zac legende și primul anotimp Și tunete și fulger se cuibăresc în gând. Și ploi așterni pe fluvii mai galbene ca lutul
VESTIGII DE GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361234_a_362563]
-
televizor: Greva Foamei. Privim cum vidul intelectual se suprapune pe cel istoric. Reverberațiile viețuirii ne separă prin tălăzuirea bătăilor inimii de respirația ideii și duhurile noastre însuflețesc pe ruinele altor inimi de o mie de ani. De aceea a rămas ispita un fruct cu gust de Decebal și păcatul devenirii născocirea unui reazem. Când ne vom rezema de noi? De nu am fi căzut pradă erorii ființării, poate am fi descoperit granița dintre fiorii echivocului și regretului și nu ne-am
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
cu multă bucurie și mulțumire sufletească că rolul și rostul Revistei Rost este acela de a-și continua, pe mai departe, misiunea ei curat apologetica, profund spirituală și autentic culturală. Sunt convins că, în pofida tuturor greutăților, a piedicilor și a ispitelor, truditorii acestei reviste nu se vor opri aici ci vor continua să-și dezvolte activitatea lor pe toate planurile, pe acest tărâm publicistic și mediatic, prin crearea de pildă, a unei edituri și prin publicarea a cât mai multe cărți
CUVINTE CALDUROASE LA ADRESA REVISTEI ROST ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360816_a_362145]
-
echidistantă și dreaptă în raport cu propriul ei criteriu de evaluare critică- până la un anumit nivel- este egal cu a fi adevărată. În general fac o pledoarie pentru maleabilitatea criticii, ce se exprimă paradoxal, deoarece prin caracteristica ei secundă critica are drept ispită extremă inconsecvența, în etape ale timpului diferite, iar prin caracterul său autoreflexiv ea riscă în orice clipă să-și uite propria natură și să impună în loc să urmeze. Aceste caracteristici riscante se caracterizează prin: inconsecvența prin rigoare, așa zis tehnică, schematismul
CRITICA SE LOVEŞTE ÎN FIECARE ZI DE METAFIZIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360823_a_362152]
-
doi în mileniul trei. Ce a fost știm cu toții, ce va veni vom vedea, important pentru noi, în puterile noastre. Ilustrul nostru compatriot, filozoful Emil Cioran, spunea că „Rolul nostru este de a întoarce viața pe toate părțile inspirând o ispită veșnică de a exista”. Această ispită trebuie să ne fie o călăuză continuă, care să nu ne părăsească niciodată. Ea este integrată în credință și speranță. Aceste elemente formând spiritul civic de prietenie și ajutor reciproc. Cei care vor fi
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360886_a_362215]
-
fost știm cu toții, ce va veni vom vedea, important pentru noi, în puterile noastre. Ilustrul nostru compatriot, filozoful Emil Cioran, spunea că „Rolul nostru este de a întoarce viața pe toate părțile inspirând o ispită veșnică de a exista”. Această ispită trebuie să ne fie o călăuză continuă, care să nu ne părăsească niciodată. Ea este integrată în credință și speranță. Aceste elemente formând spiritul civic de prietenie și ajutor reciproc. Cei care vor fi adepții acestor principii nu vor avea
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360886_a_362215]
-
Acasa > Poeme > Antologie > LA... RĂSCRUCE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nu-i rectiliniu drumul vieții noastre - Căci altfel n-ar mai exista ispita Răscrucilor, cu dezlegări în astre, Menite să ne tulbure orbita. * Cântar fiindu-mi zilnic o răscruce, Mereu mi se măsoară-n viață fapta: Spre stânga mintea vrea ades s-apuce, Dar inima înclină înspre dreapta. * S-o iau, mă-ntreb
LA... RĂSCRUCE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360910_a_362239]
-
fără timp, pentru a ajunge la o curățire și o desăvârșire a lăuntrului nostru și al interiorului sufletesc al aproapelui nostru, oricare sau ori de unde ar fi acesta!.. Zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
hrăniți și pe cei neștiutori, fără ca acestea să se împuțineze. Sfântul Ioan Gură de Aur - Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletul nostru lumina. Vladimir Lossky - Într-o lume menită să trăiască binele, eternitatea, diavolul a oferit, odată cu ispita, incapacitatea de-a vedea adevărata față a lucrurilor, a oferit moartea împodobită cu aroganța unei străluciri false, agățată pe toate gardurile. Lidia Stăniloae Referință Bibliografică: Citate memorabile (2) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 996, Anul III, 22
CITATE MEMORABILE (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360923_a_362252]
-
lungi cosițe, Ochi de safir pe-obrazul mic Cu ștrengărești gropițe, Cu trupu-i ca un fir de stuf Subțire și mlădie, Ușoară ca un puf de puf, Când vântu-abia adie. Ci doar gingașă surâzând Cu buzele-i de fragă, Stârnea ispitele căzând Fără de leac de dragă. Și împăratul din Apus, Să-și capete iubita, Fiică de rege nesupus, Cu Lupii toi pornit-a. Și spre a fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Lui bunul Dragobete, Își chemă fiu-ntr-un ajun De praznic pentru fete Și îl lipi de pieptul lui La pieptu-i să îl știe, Cu grija înțeleptului Să-l vază pe moșie. Și să nu-l scape îndrăcit De vreo ispită goală, De la cornaciul îndrăgit De piaza de sub poală, Rugă pe Maica Celui Sfânt Și milostiv și falnic Să-l schimbe-n plantă de pământ Cu numele Năvalnic. Și-așa purcese și făcu Fecioara preacurată Zicând : - Băiete, de acu Vei sta
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
nu contenesc nici când se adună prin târguri, pe la Humor sau pe la Rădăuți. Laudă caii, vițeii, prosoapele și covoarele lor înflorate. Ciobanii își laudă câinii, orășenii se laudă adesea cu sălbăticiunile întâlnite prin păduri. Un bun tată nu va rezista ispitei să nu-și laude fata când află că ia note frumoase la liceul de la oraș. Uneori se mai întâmplă, prin locurile acestea, să mai apară câte un dandy de la oraș, plin de aere și fițe. Pică pe marți și pleacă
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Cele douăzeci de poeme în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite, penitențe, ispășiri, melanholii, imagerii, toate respirând esența „Frumosului.” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește, misterios, cu timpul. Dar undeva, într-un spațiu ideal și himeric, poetul se lasă devorat de umbra propriei tăceri: „Poeți de după mine, veniți de luați ispită!” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei. O altfel de încercare a firii de Poet, după cum însuși autorul mărturisește, este Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei (2010), întru inima sa, cea mult simțitoare și bolnavă de Cântec! Omul
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
soție, locuiau aici de la începutul lumii. E o oază unde uitarea îl face fericit. Fericirea, individuală sau colectivă, n-are însă istorie. Ea se este (vorba lui Nichita Stănescu) și atât. Doar că, vorba șlagărului „se cere păzită/ de oarba ispită”, ispită care nu întârzie să se ivească. Are chipul unui iepure, nu întâmplător simbol al fricii de ceva care, conform proverbului, se întâmplă întotdeauna. Atras în ritualul vânătorii, act magic pe orice jariște mitică, în interzisa Vale a Plângerii, adică
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
locuiau aici de la începutul lumii. E o oază unde uitarea îl face fericit. Fericirea, individuală sau colectivă, n-are însă istorie. Ea se este (vorba lui Nichita Stănescu) și atât. Doar că, vorba șlagărului „se cere păzită/ de oarba ispită”, ispită care nu întârzie să se ivească. Are chipul unui iepure, nu întâmplător simbol al fricii de ceva care, conform proverbului, se întâmplă întotdeauna. Atras în ritualul vânătorii, act magic pe orice jariște mitică, în interzisa Vale a Plângerii, adică acolo
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor fapte și gânduri rele” - potrivit afirmațiilor făcute de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care amintește și de faptul că: „două sunt ispitele care îl opresc pe creștin de la spovedanie. Este vorba de rușinea și teama că păcatele și slăbiciunile dezvăluite vor fi folosite ca motive de dispreț sau ca arme împotriva lui, de către cel care le ascultă. Sfinții Părinți, foarte buni cunoscători
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
aceasta cât, mai ales, în cea viitoare. El nu poate ridica sub nici o formă la judecată argumentul ignoranței care l-ar mai disculpa cumva pe simplul credincios (cap. 28, p. 170). Prin faptul că viețuiește în lume, înconjurat de viforul ispitelor, preotul trebuie să aibă o grijă de sine sufletească mai mare chiar decât a monahului (cap. 30, p. 171). Este necesară păstrarea cumpenei între cele două tendințe extreme: sărăcia și bogăția, luxul și simplitatea. Sfântul Ioan Gură de Aur ne
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
relația cu credincioșii: lingușirea servilă și ineficienta aroganță. El a cunoscut deopotrivă starea monahicească și pustnicia, de aceea este îndreptățit a face comparația sihastrului cu preotul de mir ce are a se îngriji și de sufletele celorlalți aflându-se în mijlocul ispitelor lumești (cap. 31, p. 174). Păstorul duhovnicesc se roagă pentru toți cei din Biserică, deci trebuie să fie mai presus de ei din punct de vedere moral. La rândul lor enoriașii aparțin unor diverse categorii: bogați și săraci, culți și
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
dar și mai puțini sunt aceia care știu ce înseamnă un organism echilibrat și cât de mult efort presupune acest lucru. Lupta cu tine însuți, cu patimile firii este atât de grea, încât uneori pare imposibilă victoria asupra viciilor și ispitelor de tot felul. În acest sens, voi supune atenției o istorioară: “Seară fiind, starețul unei mănăstiri îl întreabă pe un călugăr: - Ce ai lucrat astăzi?, la care monahul cufundat în gânduri îi răspunde cu o voce blândă: - Eheeei! Am lucrat
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
de animale în mănăstire? Și după câteva clipe de tăcere, monahul continuă cu o voce domoală: Șoimii sunt ochii mei. Mult mă chinui să-i îmblânzesc, pentru a nu privi în toate părțile, ca nu cumva să mă ducă în ispită. Cerbii sunt picioarele mele; trebuie să am permanent grija lor, să le conduc pentru a nu mă duce la păcat. Ulii sunt mâinile mele, pe care caut sa le înfrânez și să le pun la lucru; altcumva m-ar face
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
Cumpătarea, dreapta socoteală, perspicacitatea, gândirea logică, sănătoasă, opusul exceselor și al excentricității, bună cuviința și echilibrul spiritual. În schimb, stresul, neliniștea și compromisul sunt de la diavol.Evagrie Monahul spune: “virtutea este hrana sufletului”. Ea potolește pornirile rele ale omului, înlătură ispitele, îl face pe creștin slobod de păcate și rodește în sufletul lui binele cel dătător de mântuire. Ea îl face pe creștin plăcut lui Dumnezeu, mulțumit în viața pământească și fericit în viața viitoare.“ Trăind în virtute, suntem ai lui
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
înălțare sufletească și de sărbătoare, asemeni întâlnirilor învățăceilor cu marii filozofi ai vremii antice, în Agora, precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildă demnă de urmat, de înțelepciune, abnegație și dăruiere, mă (mai) gândesc că avem tendința, capcana ori ispita de a-i uita foarte repede pe acești oameni, sporiți duhovnicește și îmbunătățiți din punct de vedere moral, pe aceste personalități ale culturii și spiritualității noastre, fiindu-le prea puțin recunoscători pentru toate căte ne-au făcut și ne-au
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
jertfa Sa de pe cruce, El l-a învins pe Satan. Iar toți cei ce au crezut și cred în Numele Lui, la un semn al trâmbiței se vor scula din mormintele lor pentru a întâmpina venirea în strălucire a Mirelui Divin. Ispitele dau târcoale în viața noastră de creștini și deseori duc lupte crâncene cu cei ce îl iubesc pe Dumnezeu. Dar dacă creștinul îl are cu adevărat pe Dumnezeu în inima sa, el va ieși întotdeauna învingător, indiferent de urcușurile sau
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎN AMIAZA TĂCERII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Presupusă pânza păianjeului din colț privindu-te prin coada ochiului pare că nu este. Cu ispita încercării aștept să-i rup fibra subțire care acoperă vidul. Fructul verii prinde culoare, aroma trupului tău se ridică în amiaza tăcerii și înrobește mirosul. Mâinile mi-au aprins degetele și străpung cu ele întunericul prin care se retrage noaptea
ÎN AMIAZA TĂCERII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363249_a_364578]