1,366 matches
-
sculpteze racla în care sunt depuse astăzi moaștele sfinților care se găsesc la mănăstirea Giurgeni. I-a vorbit despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și i-a dăruit o copie. Părintele Bocănescu s-a apucat imediat de treabă, isprăvind lucrarea în scurt timp. Racla a fost dusă la Giurgeni, unde-i este locul, iar părintele a rămas să slujească în parohia sa. Asta până în ziua în care Maica Domnului avea să îi descopere adevărul despre lucrarea pe care o
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
apucat să se aștearnă. Dacă prin farmec istoricii ar putea să își facă meseria înaintea crizelor, atunci acestea nu ar mai avea loc, întrucât potențialii perdanți ar adopta o strategie diferită. Însă, dacă ar funcționa astfel de farmece, istoricii ar isprăvi cu cea mai mare parte a istoriei politice. Sunt puține crizele politice care nu modifică în mod semnificativ compoziția și funcționarea elitelor. Crizele și schimbarea elitelor sunt strâns legate. De aceea, sesizarea mai clară a importanței originare a crizelor necesită
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 1483 Dacă, în curs de 10 ani, numărați din ziua în care s-a isprăvit clădirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru însemnător, unul ori altul se dărâma în tot ori în parte, sau amenință învederat dărâmarea, din cauza unui viciu de construcție sau a pământului, întreprinzătorul și arhitectul rămân răspunzători de daune. (Cod civil
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
la Frumoasa, să fie de primblare domnilor.” Despre cele făcute la Frumoasa de Ghica Vodă vorbește și Enache Cogălniceanu, care spune: „Iar când a fost de primăvară (1740) s-au apucat iar de casele domnești de la Frumoasa și le-au isprăvit până în toamnă după cum se văd și astăzi.” Mai spune cronicarul că în 1741 s-au clădit „în grădină case domnești pe formă de Tarigrad.” De fapt aceste case reprezentau „Palatul domnițelor”, așezat la miază-zi, lângă zid, pe malul lacului Frumoasa
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
e întrerupt, ciclic, de alunecări depresive, de spectrul vidului. De care încerci să scapi refugiindu-te din nou în consum. Tipul C: Așteptarea de sine. Ai vrea, încă din adolescență, să fii altfel. Simți că ești altfel. Aștepți de la tine isprăvi de anvergură, dar nu știi exact de ce natură ar putea fi acele isprăvi, nu le poți da un chip definit. Să scrii? Ce? Să ajungi celebru printr-o performanță specială? Care? Să faci o carieră exemplară? În ce domeniu? Viața
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de polen e caracteristic speciei. De ce? Tot ipotetic, imitând animalele, care se recunosc prin „geometrie“; căci Natura nu face nimic fără sens... Dar seducția face și victime. Ca bietul soț pe care călugărița Îl devorează pe când el nici n’a isprăvit s’o iubească. Sau o plantă carnivoră, precum Drosera care momește insecte cu câteva picături aducând a nectar... Ambele o fac pentru a căpăta azot, ca și cum acesta ar fi motorul seducției... Seducția capătă și conotații perfide. Și nu degeaba Între
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și cumpătat, CARP i se spunea pe nume și era așa bogat, Cât veliții, vistierii, socotind și socotind Multele comori și scule, și de aur și de argint, Ajungeau cu pleoape grele și cu bărbile albind, Însă lunga socotire niciodată isprăvind... Dar averea cea mai mare,fala și nădejdea sa, Cea cu care craiul încă cel mai tare se mândrea, Îi erau, fără-ndoială, chiar cei zece fii ai săi, Zâne, cele șapte fete, feți frumoși, cei trei flăcăi... Și-n
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Mântuitorul. S-a bucurat să se boteze și el, făcând baie în apa sfântă a Iordanului, ca mai apoi, prin Constantinopol să se întoarcă din nou la București. VIII Dar șirul peregrinărilor și al călătoriilor lui Badea Cârțan nu se isprăviseră. Admirator atent a faptelor înțelepte ale regelui Carol I, propagandistul român pleacă pe Dunăre în sus ca să vadă cu ochi proprii Castelul de la Sigmaringen, locul în care se născuse «Șoimul de la Grivița» O săptămână întreagă a fost găzduit la castel
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
trăit, într-un elogiu adus satului, decât această aducere-aminte a lui Blaga, cel care va spune mai târziu pe bună dreptate: Copilăria mea a fost rușinos de lungă; apoi, ca o ghilotină de adevăr esențial: Cred că nu s-a isprăvit nici astăzi 77. Așadar, în infinitul restrâns al copilăriei, totul este ca-n rai, iar privilegiul suprem al acestui rai (deopotrivă închis și deschis tuturor) este că stelele coboară de-a dreptul de pe bolta cerească în căpițele de fân de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Leonard Gavriliu. Prima se intitulează "Jurnalul anului revoluționar 1989" și cea de a doua, apărută recent, "Aventuri pe Bega, Dâmbovița și la apa Sucevei" (dar și la Bahlui am completa noi). Este vorba de un Jurnal început în 1961 și isprăvit în 1990 mai bine de 4 decenii în care a fost consemnat totul, începând de la meniul cinei, continuând cu lecturile zilei, cu "visele kafkiene" și cu detalierea unor episoade erotice. Din punctul de vedere al evoluției concepțiilor literar-politice ale autorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mărit și și-a sporit posibilitățile de într-ajutorare... Și ăsta-i lucru mare! Vitele erau, în concepția bunicii, părți componente ale unei adevărate familii țărănești, fără care viața, traiul corespunzător, cu belșug, cu spor, era de neconceput... Când am isprăvit clasa întâi și a auzit că voi lua coroniță cu flori, ca premiant, bunica, împreună cu tata s-au sfătuit și mi-au găsit să recit o poezie care exprima tocmai filosofia ei, a părinților, a moșilor și strămoșilor țărani: Ruga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
U.A.S.C.R. pe Universitate, și eram, totodată, unul dintre posesorii bursei excepționale "Nicolae Bălcescu" Moscovici a renunțat să-l mai informeze pe Ienceanu despre necazurile sale cu soacra și urmărindu-mă atent, m-a oprit înainte de-a fi isprăvit cu răspunsul primului bilet, întrebându-mă: Ian spune-mi, Popescule: câți ani ai întrerupt dumitale între liceu și facultate? Eram surprins de întrebare. N-avea nici o legătură cu biletul meu. Și-aveam de gând să termin ultima chestiune și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era cel mai tânăr inginer constructor din promoția sa, care venea să preia o importantă funcție de conducere. Aceea de șef la Secția Regională de Drumuri Naționale. După absolvirea Facultății de Construcții, Secția de Drumuri și Poduri la Iași, venise și isprăvise trei ani de stagiatură pe un șantier de preparat betoane la Ițcani Suceava. Cu data de 1 mai 1959, conducerea Direcției Regionale Moldova îl numise în noua funcție. Era un tânăr scurt, negricios, cu gropițe în obraz, cu ochi căprui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pâinea lui Dumnezeu. Nu-s altfel nici eu. Că știi, așchia nu sare departe de trunchi. Te-ai supărat...? Vai de mine și de mine, dragă "șefule"...! Iartă-mă Timpul, însă, trecea. Florinel băiatul lui lăsat la Câmpulung creștea. Și isprăvea școala primară. Gimnaziul. Liceul. Și venea la Suceava. Se înscria și făcea Facultatea de Inginerie Mecanică. Dar aproape nici un loc de muncă nu-i plăcea. La Câmpulung se obișnuise să se atașeze unor grupuri de vânători, pădurari și pensionari de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lăsa de capul nostru să facem pe sudorii și să-i amețim grilajele prin hangar. Toată treaba asta avea să ia o Întorsătură nu tocmai ușoară după ce n-au mai venit zilierii, iar la o săptămână și ceva s-a isprăvit tot stocul de tuburi din curte. Atunci a fost când a trebuit să ne apucăm cu nădejde toți trei de bătut tuburi. Era În definitiv și asta o metodă de a mă menține pe linia de plutire, care mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi fost cândva o sută. Le cumpăram și le vindeam În același ritm, pe măsură ce le citeam, doar că-n cazul lor pierderea era palpabilă: Împuținându-se cărțile, se terminau și banii și deja mă vedeam ajuns la fundul sacului. Se isprăviseră cei două mii de lei rămași din vânzarea unui contract de Închiriere și cumpărarea unui loc de veci. Distracția se terminase, așa că acum trebuia Într-adevăr să ies. Am ieșit și mi-am găsit de lucru. De trei luni mă Îndepărtez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i trebuie. Acuma vine toamna și iarna și ai să-l vezi că se-ntoarce la matale fript de foame. Dacă pe moșu’ nu-l interesa și se liniștise, misiunea lui Cosmescu fusese desigur dusă la bun sfârșit. Își cam isprăvise de altfel treburile pe aici. Luase o mică gustare și făcuse un mic popas În care-și luase dreptul echivalând cu salariul lui de slujbaș al statului pe o lună și ceva, așa că o s-o cam ia din loc. — Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aia, sau poate nu s-au bălăcărit și nu s-au bătut Îndeajuns și le-ar veni mai la-ndemână s-o facă pe drum. Cred Însă că lui Viorel i se aplecase de program de discotecă și se cam isprăvise și sezonul de plajă. Toamna era pe-aproape, Începuse sezonul nunților și i s-o fi făcut și lui dor de neamurile de la țară, așa că s-a potrivit cum nu se poate mai bine ca să ne vedem scăpați și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sporovăind și punând la cale această istorie grandioasă și monstruoasă, atotcuprinzătoare, care se Întâlnește când și când cu nevoile vieților noastre. Altminteri, la ce se mai Întorsese târfa asta cretină de Laur, ca să pice În spinarea noastră tocmai când ne isprăvisem treburile și eram pe picior de plecare? La ce dracu’ ai mai venit, vere, nu știai amărăciunea de trai din Unitate? Ori ți se topea tot sufletu’ după Viorel să-l freci În găoază? N-ai mai fi stat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cât de negru o mai fi și sfrijitura asta de drac intrat printre noi de azi de la prânz. Aia e, că văr-su a rămas la București că mai are puțină treabă acolo. El s-a Întors fiindcă și-a isprăvit liberele de tură și diseară trebuie să se ducă neapărat la lucru. Mă rog, să nu-și facă griji cu cine-și lasă familia, noi am avut grijă În permanență și vom avea și de-acum Înainte, da’ văr-su
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
desigur și pe el În porție, căci prezenta o garanție. În definitiv, datorită lui așteptarea noastră căpătase un sens, păi ce mai e până lunea viitoare când vine văr-su de la București? Seara, după ce pleca la centrala lui termică și isprăveam și ultimele resturi de fiertură și băutură, n-ar mai fi avut altceva de făcut decât să ne reluăm locurile stabilite În ziua Îmbăierii noastre. De-atunci nu mai prinsesem apă caldă, iar frigul dă În foame și foamea-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vreo treabă anume până pe la unsprezece, când apărea Pepino cu piața făcută din cei doi-trei poli Încredințați de Andrei de cu seară, Încărcat de băutură și legume pentru fiertură, pe care n-aveam decât să le mâncăm crude. Butelia se isprăvise și nu mai avea rost s-o umplem pentru patru-cinci zile cât am mai fi Întârziat pe aici. Ronțăia Florinel ca un iepure la ceapă și morcovi și cartofi cruzi, și dacă-i mai dădeai și un colț de pâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mai am de tras până Închidem. I-am turnat și lui Într-un pahar. Poporul se dorea servit și chiar merita, bău și-mi făcu semn că gata, Îi e de-ajuns paharul ăsta. Cât am fumat două țigări, am isprăvit sticla și i-am mai cerut una, ca s-o iau acasă, prietene, că n-am nici de unele, și după ce mi-a adus-o i-am spus că n-am bani. Dădu din mână, lasă, știa. Știusem și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dădurăm toți din cap, pătrunși de acest adevăr aspru și neîndurător. Urmă din nou o liniște adâncă, plină de înțelesuri. „ Da, timpul..!”, îmi trecu prin minte un gând „... Timpul este ca sângele ce se scurge dintr-o rană mortală... care, isprăvindu-se aduce moartea!... Timpul și moartea se împletesc... se suprapun..!” Un fior rece îmi străbătu întreaga ființă. „...Viață, moarte... Moarte, viață !...îmi continuai gândul... Granița dintre viață și moarte este subțire ca o ață!”. „ Vă mai amintiți, pățănia aceea... cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să trimită un om jos în orășelul Bălan, de la poalele dinspre sud ale muntelui, după informații înainte de a schimba „Bârlogul”. Stătură cam mult.. periculos de mult în același loc. „ - Băieți, să meargă careva în.. Bălan, pentru a..!”, dar, nu-și isprăvi gândul, că Alistar se oferi suspect de prompt.. și insistent trezind oarecare nedumerire. „ - Mă duc eu, Căpitane..!”. Baltă îl privi oarecum surprins, și, rămase câteava clipe ochi în ochi cu el... farurile din coșmar, revenindu-i în minte. „ - Eu am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]