1,375 matches
-
în clipa cînd a început arderea de tot, a început și cîntarea Domnului, în sunetul trîmbițelor și instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. 28. Toată adunarea s-a închinat, au cîntat cîntarea, și au sunat din trîmbițe, pînă s-a isprăvit arderea de tot. 29. Și cînd au isprăvit de adus arderea de tot, împăratul și toți cei ce erau cu el, au îngenuncheat și s-au închinat. 30. Apoi împăratul Ezechia și căpeteniile au zis Leviților să laude pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
a început și cîntarea Domnului, în sunetul trîmbițelor și instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. 28. Toată adunarea s-a închinat, au cîntat cîntarea, și au sunat din trîmbițe, pînă s-a isprăvit arderea de tot. 29. Și cînd au isprăvit de adus arderea de tot, împăratul și toți cei ce erau cu el, au îngenuncheat și s-au închinat. 30. Apoi împăratul Ezechia și căpeteniile au zis Leviților să laude pe Domnul cu cuvintele lui David și ale proorocului Asaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
33. Și au mai închinat Domnului șase sute de boi și trei mii de oi. 34. Dar preoții erau în număr mic, și n-au putut să despoaie toate arderile de tot; i-au ajutat frații lor Leviții, pînă s-a isprăvit lucrarea, și pînă s-au sfințit și ceilalți preoți, căci Leviții s-au sfințit mai degrabă decît preoții. 35. De altfel, erau foarte multe arderi de tot, cu grăsimile jertfelor de mulțumire, și cu jertfele de băutură ale arderilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
fost mare veselie la Ierusalim. 27. Preoții și Leviții s-au sculat și au binecuvîntat poporul. Glasul lor a fost auzit, și rugăciunea lor a ajuns pînă la ceruri, pînă la locuința sfîntă a Domnului. $31 1. Cînd s-au isprăvit toate acestea, toți cei din Israel care erau de față au plecat în cetățile lui Iuda și au sfărîmat stîlpii idolești, au tăiat Astarteele, și au surpat de tot înălțimile și altarele din tot Iuda și Beniamin și din Efraim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
în cetățile lui Iuda, au dat zeciuiala din boi și oi, și zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, și au făcut mai multe grămezi. 7. Au început să facă grămezile în luna a treia, și au isprăvit în luna a șaptea. 8. Ezechia și căpeteniile au venit să vadă grămezile, și au binecuvîntat pe Domnul și pe poporul Său Israel. 9. Și Ezechia a întrebat pe preoți și pe Leviți de grămezile acestea. 10. Atunci, marele preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie, 5. pentru partea pe care o luați la Evanghelie, din cea dintîi zi pînă acum. 6. Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos. 7. Este drept să gîndesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucît, atît în lanțurile mele cît și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi sunteți toți părtași aceluiași har. 8. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
mă părăsească. Sau eu trebuia s-o părăsesc. Totul era limpede, fără contradicții și necesar. Ea nu avea să mai fie aleasă. Numele ei intrase pe unul din ultimele locuri pe lista electorală. Acum, după alegeri, totul urma să se isprăvească. VIGNETA Aș putea să te votez eu, am spus în vreme ce completam unul din trupurile care se prăbușeau în partea de jos a Judecății de Apoi. Dacă-mi dai o mână de ajutor cu treburile practice, am spus. Nu ajută, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
jertfe și arderi de tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni și le zisese: Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mîna voastră, va răspunde de viața lui cu a sa." 25. Cînd au isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a zis alergătorilor și căpeteniilor: Intrați, și loviți-i: unul să nu iasă." Și i-au lovit cu ascuțișul săbiei. Alergătorii și căpeteniile i-au aruncat acolo și s-au dus pînă la odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
în inima ei. 17. După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; și David a adus înaintea Domnului arderi de tot și jertfe de mulțumire. 18. Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot și jertfele de mulțumire, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului oștirilor. 19. Apoi a împărțit la tot poporul, la toată mulțimea lui Israel, bărbați și femei, fiecăruia cîte o pîine, o bucată de carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
căzut mulți din popor, din slujitorii lui David, și a fost ucis și Urie, Hetitul. 18. Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă. 19. Și a dat solului următoarea poruncă: Cînd vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei, 20. poate că se va mînia și va zice: "Pentru ce v-ați apropiat de cetate să luptați împotriva ei? Nu știați că se aruncă săgeți din vîrful zidului? 21. Cine a omorît pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. 35. Ionadab a zis împăratului: "Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău." 36. Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, și au plîns; și împăratul și toți slujitorii lui au plîns mult. 37. Absalom fugise, și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie. 24. Țadoc era și el acolo, și cu el toți Leviții, ducînd chivotul legămîntului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 25. Împăratul a zis lui Țadoc: "Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și locașul lui. 26. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
zis: "Tu ești Ioab?" El a răspuns: "Eu sunt." Și ea i-a zis: "Ascultă vorbele roabei tale." El a răspuns: "Ascult." 18. Și ea a zis: "Odinioară era obiceiul să se spună: "Să întrebăm în Abel!" Și totul se isprăvea astfel. 19. Eu sunt una din cetățile liniștite și credincioase din Israel, și tu cauți să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moștenirea Domnului?" 20. Ioab a răspuns: "Departe, departe de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
blocului, prima și ultima dată când am vizitat-o. Traversând grăbit pasarela, priveam terorizat înainte spre ferestruica bucătăriei ei, ca nu cumva să-mi alunece privirile în jos, unde se săpa groapa ghenei, aproape conică din cauza perspectivei. Dacă s-a isprăvit concediul, coșmarurile mele de noapte încep să anunțe iarna mizeră a orașului. De vreo doi ani de când am avut șansa desprinderii de copilărie, un vis revine tot mai elaborat, cu noaptea de Revelion unde am cunoscut-o pe Antonia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și ascultam o simfonie de cuvinte rnai fermecătoare decât muzica beethoveniană. Astfel, dreptul roman încete să mai fie o disciplină aridă de care fugeau mai toți studenții, ci o artă care urca la creier, pe scări de mătase. Când a isprăvit, m-am frecat la ochi cu necaz, ca după un vis frumos, dar prea scurt. Vrăjitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gâtului și îndesîndu-și căciula pe capul pleșuv. Această prelegere m-a potopit de remușcări. Îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
auzeam pașii ca înainte. Și totuși aveam credința că nu plecase nicăieri. Ce se întîmplase? Se ferea de mine, mă ocolea? îi era teamă să-mi întîlnească privirile? încă mai lupta cu ea? Tot nu-și dădea seama că se isprăvise cu împotrivirea ei? Îi dădeam întîlniri peste întîlniri. În fiecare zi câte una. O așteptam mereu cu o încredere oarbă că vine și totuși nu venea deloc. Ce-i cu fata asta? Ajunsesem să nu mai înțeleg nimic. Mihaela îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înțeleagă. (Sînt unele lucruri neprevăzute, care ne cer un răgaz până să le pricepem.) Momentul critic trecuse cu bine: groaza, încleștîndu-i gura, îi paralizase țipătul. ― Nu-ți fac nici un rău. Trebuie să-ți spun că... Ea nu mă lăsă să isprăvesc: ― Aici, nu! Aici, nu! ― Dar unde? Spune-mi, unde? ― Oriunde, numai aici, nu. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să pleci numaidecât. Tonul era atât de imperativ, încît m-am precipitat spre ușă gata să plec. Înainte de a apăsa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o liniște de planetă stinsă. Numai noi, treji, stăteam în întuneric întinși la vorbă. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viața ei. Avusese parte de o copilărie senină, încălzită de dragostea părinților care o adorau împlinindu-i voile până la răsfăț. După ce isprăvi cursul primar o dădură la una din cele mai bune școli din Capitală, unde învăța și Cici (de aici se cunoșteau). După război, tatăl ei, care avansase general (era ofițer de carieră) luă comanda unei divizii din provincie. Și, deodată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să știe că sânt militar, că aveam obligații de serviciu cu care nu te joci. Îi făceau curte prefectul poliției, comandantul garnizoanei, colonelul Moruzzi. Nimic! Ea se uita la mine, un pârlit de sublocotenent căruia abia îi dăduseră tuleiele. După ce isprăvi reprezentațiile plecă la Viena, pentru două săptămâni. Am urmat-o. După aceea m-a târât la Berlin, la Petersburg, la Roma, în fine, în toată lumea. ― Și cu milităria cum a rămas? ― Cum să rămîie? A trebuit să plec, asta-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insațiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îți crește setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire. Isprăvește cu Mihaela înainte de a face cunoștință cu șerpii paradisului ei. Raționamentele îmbrăcate în haina asta abia acum le am limpezi în minte. Ceea ce izbuteam să deslușesc clar era doar partea finală, beția triumfului pe oare o încearcă biruitorul. Așa de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
artă în iubire nu e să rupi când ești pe culme? De ce să aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aștepți mușcăturile înveninate ale șerpilor de care pomeneam adineauri și să nu isprăvești în plină strălucire? ... Chiar în seara aceea am așternut Mihaelei scrisoarea de despărțire. La aceasta a mai contribuit și faptul că intrasem în vacanța mare și trebuia să plec acasă, la țară. Îi spunem că alesesem calea scrisului ca s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-a fost decât o simplă încercare de a-ți verifica simțămintele, o capcană pe care ți-am întins-o. ― Parcă eu spun altfel? Și ți-ai dat seama că n-am decât dispreț pentru tine. Și cu asta am isprăvit. ― Dar n-am isprăvit eu. Admit că am comis o greșeală când ți-am scris scrisoarea aceea prefăcută... ― Prefăcută? Nu. Era singura scrisoare sinceră din câte mi-ai scris. ― Mihaela, îți dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o simplă încercare de a-ți verifica simțămintele, o capcană pe care ți-am întins-o. ― Parcă eu spun altfel? Și ți-ai dat seama că n-am decât dispreț pentru tine. Și cu asta am isprăvit. ― Dar n-am isprăvit eu. Admit că am comis o greșeală când ți-am scris scrisoarea aceea prefăcută... ― Prefăcută? Nu. Era singura scrisoare sinceră din câte mi-ai scris. ― Mihaela, îți dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o nouă tăcere, Mihaela se apropie de mine și, cu gesturi tandre, îmi șterse ochii, îmi aranjă părul, îmi potrivi cravata. Am lăsat-o să facă ce voia sau, mai bine zis, n-am avut tăria a-o împiedic. După ce isprăvi cu dichisul am întrebat-o: ― Acum pot să plec? ― Cum vrei! Aș mai fi rămas (o, cum aș fi rămas!), dar mă angajasem să plec și nu mai puteam da îndărăt. Mi-am luat pălăria. ― Adio! Ea îmi prinse o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
venise la nunta propriilor lui copii, ne îmbrățișă emoționat (avu încă o dată ocazia s-o sărute pe Mihaela) și grăi: ― Nu vă spuneam, nepoților, că oricine șade la mine e obligat să-și pună pirostriile? Asta-i lege, s-a isprăvit! ― Casă cu noroc, unchiule, i-am răspuns surâzând. În curtea conacului ne aștepta masa întinsă și un taraf de lăutari băștinași. Am jucat hora miresei laolaltă cu flăcăii și fetele satului, într-o însuflețire de zile mari. Iliuță, la rândul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]