1,396 matches
-
Din garnitura de manuale alternative pentru clasa a XII-a, doar cel coordonat de I. Scurtu (1999, 2001), alături de cel întocmit de V. Băluțoiu și M. Grecu (2010), pe care le-am clasificat în categoria discursului conservator al vechii gărzi istoriografice românești care continuă să prezerve spiritul naționalist, nu s-a racordat la noua paradigmă europenistă. De pildă, doar manualul Scurtu et al. (1999) nu are introducerea specificată de Programa școlară despre "Românii în Europa". A doua ediție (Scurtu et al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cea de la Liège, investigația noastră se constituie și că o secțiune distinctă, mai puțin cunoscută, a unui mare domeniu de cercetare, anume istoria formării intelectualilor și a elitelor românești. Să spunem totodată că, în afara celor deja menționați, în acest domeniu istoriografic s-au mai ilustrat Dumitru Cristian Amzăr, Dan Berindei, Pompiliu Eliade, Nicolae Iorga, Nicolae Isar, Stelian Mândruț, Leonidas Rados, Vasile Pârvan, Elenă Siupiur, Maria Stan etc. De asemenea, prin partea de reconstituire a unor reglementări privind diplomele obținute de studenții
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Georges de Vlamynck), Université Libre de Bruxelles (1834-1959), Université Libre de Bruxelles, Bruxelles, 1959. Bocșan, Nicolae, Barbuta, Nicolae, Contribuții la formarea elitelor economice românești. Studenți din România și din Transilvania la Institutul Superior de Comerț din Anvers (1868-1914), în Itinerarii istoriografice. Profesorului Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani, coord.: Gabriel Bădărău, Iași, 1996, pp. 471-488. Bocșan, Nicolae, Contributions à la formation des élites économiques roumaines. Étudiants de Roumanie et de Transylvanie à l'Institut Supérieur de Commerce d
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de cetate în canonul literaturii de specialitate autohtone, demers de care este legat numele lui Alexandru Duțu. Imaginile și imaginarul, sensibilitatea și sensibilul sunt teme care s-au regăsit frecvent în studiile sale. Așadar, seria se gaseste sub înrâurirea tradițiilor istoriografice reprezentate de Roger Chartier și Alexandru Duțu. Nu vor lipsi nici abordările de "antropologie istorică", domeniu explicit definit în Franța deceniului opt al veacului trecut, atunci când istoriografia a început să retraseseze în maniera proprie problematici ce erau specifice psihologiei ori
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
atunci vecinelor sale. Apropriindu-și demersuri și metode de analiză care erau cele ale istoriei socio-economice, marcând în același timp o deplasare a chestionarului, antropologia istorică, practicată de specialiști precum Jacques Le Goff sau Nathan Wachtel, a putut să ocupe avanscena istoriografica și să constituie un raspuns eficace la provocarea lansată de științele sociale. În sfârșit, istoria culturală a devenit dominantă astăzi, dar nu este deloc simplă o definire a acesteia în specificitatea ei. Oare trebuie să o definim pornind de la obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de Bruxelles, 1834-1884. Notice historique, Imprimerie P. Weissenbruch, Bruxelles, 1884, pp. XCIX-CCXVIII. 6 Vezi Nicolae Bocșan, Nicolae Barbuta, Contribuții la formarea elitelor economice românești. Studenți din România și din Transilvania la Institutul Superior de Comerț din Anvers (1868-1914), în Itinerarii istoriografice. Profesorului Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani, coord.: Gabriel Bădărău, Iași, 1996, pp. 471-488, respectiv Nicolae Bocșan, Contributions à la formation des élites économiques roumaines. Étudiants de Roumanie et de Transylvanie à l'Institut Supérieur de Commerce
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Horia, Ștefan Lupașcu și Alexandru Busuioceanu. Admirația pentru poezia argheziană, vizibilă prin aplecarea asupra universului autorului Cuvintelor potrivite, pe care îl recomandă cu stăruință cititorului italian, acuzând cu severitate tălmăcirile aproximative realizate de Salvatore Quasimodo, nu domină, așadar, lucrarea sa istoriografică. În Poesia romena moderna raporturile literare sunt altfel intuite și descrise de critic, în sincronie cu subiectivismul judecății de valoare. P. gândește „trei secole de poezie românească” tocmai în funcție de existența lui Tudor Arghezi, parcurgând drumul în sens invers, de la Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
1924, cu publicistica literară și culturală, la „Dacia”, „Dobrogea juna” și „Strălucitorul” (Constantă). Aproape trei decenii va fi prezent în numeroase periodice cu studii de folclor comparat, în care literatura populară română este raportată la spațiul spiritual balcanic, cu referiri istoriografice și critice la viață și opera unor scriitori români și străini, cu analize și comentarii privind relațiile literar-artistice dintre popoarele nord- si sud-dunărene, cu articole culturale și reportaje pe teme diverse. Colaborări substanțiale semnează în periodicele „Dimineață”, „Convorbiri literare” „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
din Codul napolenian (imperială, centralizată, hiperbirocratizată, dominatoare față de "provincii", care pune Statul mai presus de cetățean), România a nedreptățit legitimitatea și dreptul la diferență al provinciilor, etern supuse și exploatate de un București obraznic, lipsit de scrupule și corupt. Mitologia istoriografică a "românilor" care dăinuiesc pe aceste meleaguri de 2050 de ani (dată stabilită arbitrar în anii '80 de o plenară a CC al PCR, din rațiuni propagandistice), precum și ideea că românul e bun, drept și iubitor de Scriptură, vesel și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Gh. Asachi", efort documentaristic dublat de migala informatică a fiului său, Florin Busuioc, și de coordonarea științifică a scriitorului și universitarului ieșean Ilie Dan, volumul marchează mai multe reușite care trebuie subliniate și detaliate aici, sperăm cu folos critic și istoriografic. Față de edițiile anterioare, în care rigoarea metodologică era mai subțire, informația mai eclectică și disproporțiile fișelor erau dictate nu de valoarea celui antologat, ci de buna cuviință și egoul său (fișele fiind completate, ad libitum, de fiecare), acum se vede
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din ce În ce mai complexe și mult diferite de cele din secolul precedent. Capitolul prezintă această problematică, explicând În detaliu cum și de ce asistăm În prezent la o transformare semnificativă În practica gestionării crizelor și a conflictelor. De asemenea, studiul contribuie la dezbateriile istoriografice privind managementul conflictelor, arătând că În această privință pot fi identificate trei abordări distincte ce provin din direcții de cercetare și practică strâns legate Între ele (prevenirea prospectivă a conflictelor, teoria conflictelor și studiile privind pacea), și nu doar două
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
notabile. Se introduce și se cultivă cu toată claritatea, în forme declarat polemice, un nou stil în modul românesc actual și tradițional de a face istoria ideilor. Inițiativa nu este deloc neglijabilă. Dimpotrivă. Autorul își propune, pe față, deconstrucția discursului istoriografic oficios, respingerea fantasmelor continuității (în câmpul nostru cultural), căutând sistematic mai ales, n.n. referințele externe ale dezvoltărilor autohtone. Un comparatism ideologic sui generis, deci, care include și chiar presupune regruparea ideilor în jurul unor constante europene, inclusiv asociațiile neprevăzute dar bine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
N. Iorga, Iuliu Maniu, Emil Hațieganu, Octavian Goga, N. Drăganu, Onisifor Ghibu, Vasile Goldiș, Al. Ciura ș.a. Literatură propriu-zisă dau Zaharia Bârsan (Veneția), Teodor Murășanu și Liviu Rebreanu. Societatea s-a făcut remarcată și prin inițierea editării unor importante lucrări istoriografice, cum ar fi Istoria pentru începutul românilor în Dacia de Petru Maior (1883), apărută la Budapesta și Gherla într-un tiraj de două mii de exemplare. Este prima ediție scoasă cu caractere latinești a lucrării lui Maior, catehism al generației de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
județele "regățene" și cele "bucovinene". Istoriografia dedicată formării intelectualității românești urmărește, de regulă, traseul academic al intelectualilor români la universitățile din țară sau din afara granițelor. Rolul social al școlii românești de diferite grade (gimnazii, seminarii, licee) nu ocupă un spațiu istoriografic atât de vast, fiind totuși consemnat în lucrări ce constituie importante puncte de reper 20. Sursele pe baza cărora s-a realizat acest capitol au inclus în primă fază lucrări generale de istorie a învățământului și de cultură și civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Eudoxiu Hurmuzachi", Rădăuți În Rădăuți, tineretul dornic de educație frecventa Liceul de băieți "Eudoxiu Hurmuzachi". Istoria acestei instituții este schițată în anuarul pe anul școlar 1921-1922 - singurul anuar publicat, de altfel. Școlii îi sunt dedicate și două monografii: un compendiu istoriografic pentru perioada 1872-1997 și o lucrare mai vastă ce o continuă și o completează pe prima - Colegiul național Eudoxiu Hurmuzachi, 1872-2008 - apărută la Rădăuți, în 2008. Încă din Cuvântul Înainte se atrage atenția asupra strămutării unei părți a arhivei liceului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
lui Carol, ale familiei regale și ale monarhiei În general. Deși inițiat cu prilejul unui moment aniversar, volumul nu este o sumă de intervenții omagiale, ci mai curând un mijloc de reflecție și de analiză documentată, atât de necesar spațiului istoriografic românesc. Simpozionul, desfășurat sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regelui Mihai I, căruia i se cuvine Întreaga noastră gratitudine, a reunit istorici de seamă din România și Republica Moldova, recunoscuți pentru preocupările lor sistematice În direcția evaluării și reevaluării instituției monarhice
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe Cliveti, Adrian- Bogdan Ceobanu, Ionuţ Nistor () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1245]
-
Dacia Traiană. De altminteri, și alte lucrări se continuă, într-un fel, una pe alta. De la investigarea activității lui A.D. Xenopol ca membru al Junimii și colaborator la „Convorbiri literare” se trece, în 1976, la o carte consistentă despre „implicațiile” istoriografice ale Junimii - spiritul istoric al societății, istoria în „Convorbiri literare”, în „prelecțiuni” și la Academia Română, literatura de inspirație istorică etc. - și, în 1994, la alcătuirea unor captivante „glose istorico-culturale” cu privire la Mihai Eminescu; mai multe volume, începând din 1986, au în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
aristocrație românească. EUGEN SIMION SCRIERI: Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Biobibliografie, București, 1971; A. D. Xenopol. 1847-1920. Biobibliografie, București, 1973; Vasile Pârvan. Efigia cărturarului, Iași, 1974; ed. 2, Iași, 2001; Mihail Kogălniceanu istoric, Iași, 1974; Vasile Pârvan. 1882-1927. Biobibliografie, București, 1975; Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1885, Iași, 1976; M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne, București, 1978; Hundert Jahre Unabhängigkeit Rumäniens (în colaborare cu Gerhard Ernst), Regensburg, 1978; A scrie și a face istorie (Istoriografia română postpașoptistă), Iași, 1981; Biruit-au gândul (Note despre istorismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
introd. edit., București, 1976. Repere bibliografice: Leonid Boicu, O biobibliografie, CRC, 1971, 50; Mircea Anghelescu, „Mihail Kogălniceanu. Biobibliografie”, RL, 1972, 14; Ion Bălu, „Mihail Kogălniceanu. Biobibliografie”, VR, 1972, 4; Al. Ivasiuc, Spiritul științific, RL, 1975, 4; Mihai Drăgan, „Junimea. Implicații istoriografice”, CRC, 1977, 7; Liviu Petrescu, Spiritul istoric la Junimea, TR, 1977, 12; Florin Constantiniu, „Junimea. Implicații istoriografice”, „Revue roumaine d’historie”, 1977, 2; Dan Mănucă, „Junimea. Implicații istoriografice”, ALIL, t. XXVI, 1977-1978; Ungheanu, Lecturi, 189-194; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Biobibliografie”, RL, 1972, 14; Ion Bălu, „Mihail Kogălniceanu. Biobibliografie”, VR, 1972, 4; Al. Ivasiuc, Spiritul științific, RL, 1975, 4; Mihai Drăgan, „Junimea. Implicații istoriografice”, CRC, 1977, 7; Liviu Petrescu, Spiritul istoric la Junimea, TR, 1977, 12; Florin Constantiniu, „Junimea. Implicații istoriografice”, „Revue roumaine d’historie”, 1977, 2; Dan Mănucă, „Junimea. Implicații istoriografice”, ALIL, t. XXVI, 1977-1978; Ungheanu, Lecturi, 189-194; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 216-220; Șerban Cioculescu, Vasile Pârvan - poetul imnic, RL, 1982, 19; Gheorghe I. Florescu, „Biruit-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
4; Al. Ivasiuc, Spiritul științific, RL, 1975, 4; Mihai Drăgan, „Junimea. Implicații istoriografice”, CRC, 1977, 7; Liviu Petrescu, Spiritul istoric la Junimea, TR, 1977, 12; Florin Constantiniu, „Junimea. Implicații istoriografice”, „Revue roumaine d’historie”, 1977, 2; Dan Mănucă, „Junimea. Implicații istoriografice”, ALIL, t. XXVI, 1977-1978; Ungheanu, Lecturi, 189-194; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 216-220; Șerban Cioculescu, Vasile Pârvan - poetul imnic, RL, 1982, 19; Gheorghe I. Florescu, „Biruit-au gândul”, CL, 1984, 3; Ștefan Lemmy, Popularizarea istoriei, CRC, 1984, 45
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Dar el se folosește și pentru a descrie un principiu particular de politică externă, care făcea parte din strategia politică Est-Vest a Statelor Unite din timpul războiului rece. Aceste două aspecte vor fi tratate în patru etape. În prima etapă, dezbaterea istoriografică asupra originii războiului rece oferă contextul pentru analizarea originii îngrădirii, cu alte cuvinte, a modului în care înțelegerea caracteristică erei postbelice, ghidată de cel puțin unele dintre conceptele realiste, a influențat formularea politicii externe americane. În a doua etapă, analiza
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
trage pe linie paternă din negustori, un strămoș al său, Iorga cupețul, fiind atestat la Botoșani prin 1750, iar pe linie maternă imediată, din politicieni și dregători. Printre înaintașii din ambele ramuri se numără oameni de carte, cu preocupări predominant istoriografice. Străbunicul Manole Iorga, băcan înstărit, îngrijea arhiva orașului Botoșani și colecționa documente asupra trecutului urbei; un străunchi după mamă, Manolachi Drăghici, a publicat în 1857 Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până în zilele noastre (lucrare parțial memorialistică), după ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
întrebării noțiunile de subiect și fundament. Însă această "experiență de sfârșit a istoriei" pe care o propune postmodernismul și de care ne vorbește Vattimo nu exclude, ci chiar implică necesitatea recuperării tradiției (postmodernism activ). În critica literară, de asemenea, "metaficțiunile istoriografice"30 sunt cercetate acum din perspectiva prelucrării trecutului, care este însă analizat în dimensiunea textualității sale, prin apelul constant la reprezentări de tipul documentelor, arhivelor, fotografiilor, care reapar de cele mai multe ori sub forma unor inserții paratextuale în discursul postmodern. Pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-o, nu trebuie să aibă decât rasa, cingolul și pantalonii, iar încălțări doar în cazuri evidente de boală». 19. Indulgența Porțiunculei Indulgența Porțiunculei, un eveniment de mare importanță în istoria și în conștiința Ordinului Fraților Minori și subiectul lungilor discuții istoriografice despre autenticitatea sa istorică, își găsește documentarea sa cea mai obiectivă în documentele publice (numite diploma) ale episcopului Teobaldo de Assisi. Acesta adună și sintetizează mărturiile precedente considerate ca fiind fondate din punct de vedere istoric, în mod special cele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]