3,057 matches
-
D. Russo, Studii istorice greco-române. Opere postume, I-II, București, 1939 (în colaborare cu Const C. Giurescu și Nestor Camariano); Cronica Ghiculeștilor. Istoria Moldovei între anii 1695-1754, București, 1965 (în colaborare cu Nestor Camariano). Repere bibliografice: Bucur, Istoriografia, 223-235; Encicl. istoriografiei rom., 78-79; Cornelia Papacostea-Danielopolu, Ariadna Camariano-Cioran à 80 ans, RSE, 1987, 2; Cornelia Papacostea-Danielopolu, Ariadna Camariano-Cioran, RSE, 1994, 1-2. A.M.
CAMARIANO-CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]
-
Sebastian-Vlad Popa și Călin Căliman. Revista publică, mai ales în primii ani ’90, transcrieri ale înregistrărilor unor dezbateri organizate de Grupul Interdisciplinar de Reflecție, pe diferite teme (Șansele teatrului românesc în lume, Limba română actuală, Starea dramaturgiei românești contemporane, Starea istoriografiei, Dreapta și stânga-azi, Generația ’80, o generație pierdută ? ș.a.) și organizează frecvent anchete, mai ales pe teme literare. În general, dă seama de evoluția literaturii române în peisajul în plină mișcare din perioada postdecembristă ori aduce în prim-plan chestiuni
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
la rolul determinant al bazei față de suprastructură, C. consideră predominant rolul istoriei față de estetic, iar conceptul de realism, pe care-l mânuiește nuanțat în discutarea succesivelor tendințe literare, reprezintă o măsură a „conștiinței istorice” a scriitorilor. C. analizează realismul antic, istoriografia medievală, gândirea istorică renascentistă, anistorismul clasicismului francez, detronarea universalismului clasic de către iluminism, pentru a marca în sfârșit rolul conștiinței istorice a autorilor în romantism și în realismul critic al secolului al XIX-lea. Condamnarea estetismului englez (Oscar Wilde) și a
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
clatină”. Într-un memoriu adresat deopotrivă Rusiei, Austriei și Prusiei, urmașul stolnicului amintește de climatul potrivit și „marea rodnicie” a pământurilor de aici, pentru a motiva, apoi - surprinzător și, s-ar părea, întâia oară într-o formulare fără echivoc în istoriografia de la noi -, câștigul estimat că l-ar aduce la stabilitatea regiunii unirea celor două state românești într-un puternic principat, văzut ca un posibil contrafort de apărare a „cuvântului creștin” la Dunăre. Pacea semnată însă, în 1774, la Kuciuk-Kainargi va
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
românilor în cultura universală, precum și cu intervenții în controversele româno-maghiare referitoare la Transilvania: Transylvania in the History of the Roumanians (în colaborare cu Cornelia Bodea, New York, 1982) sau cu restituirea operei lui N. Iorga, după mulți ani de tăcere impusă istoriografiei românești: Nicolae Iorga - historien de Byzance (1972); Nicolae Iorga - historien de l’Europe de sud-est (în Nicolae Iorga l’homme et l’oeuvre, 1972). C. valorifică critic opera lui Dimitrie Cantemir prin editarea unor scrieri și, concomitent, prin ediția de
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
ortodoxiei pe slovă nouă și grai îndreptat, postfața edit., București, 1999; Axinte Frunză, Un modern la Athos, pref. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Edmond-René Labande, Bernadette Leplant, Répertoire international des médiévistes, Poitiers, 1971, 118; Florin Constantiniu, Virgil Cândea, în Encicl. istoriografiei rom., 88; Păcurariu, Dicț. teolog., 84-85; Rusu, Membrii Academiei, 72-73; Omagiu. Virgil Cândea la 75 de ani, I-II, București, 2002; Zamfiescu, Istorie, II, 474-478, 521-525. A.M.
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA DUMITRU-VALENTIN PĂTRAȘCU Dobrogea Evoluția administrativă (1878-1913) Prefață de Corneliu Mihail LUNGU Cuvânt-înainte de Sorin Liviu DAMEAN INSTITUTUL EUROPEAN 2014 CUPRINS Prefață / 7 Cuvânt înainte / 9 Introducere / 11 Istoriografie / 15 I. Dobrogea în istoria românilor / 19 I.1. Dobrogea sub dominație otomană / 19 I.2. Dobrogea în contextul crizei orientale din 1875-1878 / 37 II. Premise ale integrării Dobrogei în sistemul administrativ românesc / 61 II.1. Trasarea frontierelor sudice și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mișcări de populație, rezultatele cercetării fiind corelate cu datele generale relative la dezvoltarea Dobrogei, date analizate de către autorii menționați în bibliografia lucrării. Corneliu Mihail LUNGU Cuvânt-înainte Lucrarea elaborată de către domnul Pătrașcu Dumitru-Valentin abordează un subiect complex și puțin cercetat în istoriografia românească, organizarea și evoluția administrativă a Dobrogei, provincie reintegrată României după aproape cinci secole de dominație otomană efectivă. Stabilindu-și drept repere cronologice anul 1878, al instalării administrației românești în Dobrogea, și anul 1913, când frontiera de sud a acestei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
integrarea deplină a Dobrogei în sistemul administrativ al statului național român. De altfel, în noiembrie 1912 s-au desfășurat primele alegeri legislative în cadrul cărora locuitorii Dobrogei și-au desemnat deputații și senatorii ce urmau a-i reprezenta în parlamentul României. Istoriografie Încă din perioada imediat următoare semnării tratatului de pace de la Berlin (1/13 iulie 1878) ce prevedea cedarea Dobrogei către România au fost publicate o serie de documente și lucrări relative la integrarea Dobrogei în cadrul statului național român și organizarea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ce a condus la armonizarea practicilor administrative la nivel național. Tocmai datorită importanței acestui act normativ, precum și a altor regulamente referitoare la Dobrogea, perioada ce a urmat unirii Dobrogei cu România, până la adoptarea legii pentru organizarea Dobrogei, este cunoscută în istoriografia națională sub denumirea de perioada regulamentară. La doar câteva luni de la adoptarea regulamentului privind organizarea administrativă a Dobrogei s-a decis ca, începând cu 1 aprilie 1879, județul Silistra Nouă să fie desființat, localitățile ce făcuseră parte din acesta urmând
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
3225 Plamen Pavlov, Iordan Ianev, Daniel Cain, op. cit., p. 133. 3226 Ibidem. 3227 Nicolae Iorga, Istoria statelor balcanice în epoca modernă, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1913, p. 375. ----------------------------------------------------------------------- DUMITRU-VALENTIN PĂTRAȘCU Introducere 2 1 DOBROGEA. EVOLUȚIA ADMINISTRATIVĂ (1878-1913) 420 Istoriografie Dobrogea în istoria românilor Începuturile administrației românești în Dobrogea Evoluția administrativă a Dobrogei la sfârșitul secolului al XIX-lea Administrația în Dobrogea la începutul secolului XX Concluzii Bibliografie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Un an mai târziu și cu un an înainte de începerea ședințelor pregătitoare de la Helsinki, românii au fost cei care au denumit viitoarea instituție permanentă "Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa", un detaliu care nu este de obicei menționat în istoriografia occidentală a Procesului de la Helsinki" (în nota de subsol el specifică numele celor doi autori ai propunerii despre care face vorbire)97. Un comentator de politică externă al "Radio Europa Liberă" reținea, în aceea vreme, precizarea autorilor români că statutul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
multiseculara suzeranitate otomană și a accede spre Europa modernă, angajată în această epocă istorică în plin proces de afirmare a națiunilor. Calea sinuoasă spre modernizare și integrare în circuitul economic și politic european urmată de societatea românească, amplu prezentată în istoriografia noastră<footnote Gheorghe Platon, Istoria modernă a României, București, 1985 (în continuare se va cita Istoria modernă...); idem, Geneza revoluției de la 1848, Iași, 1980 ( în continuare se va cita Geneza...); idem, De la constituirea națiunii la Marea Unire, vol.IV, partea
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
interferențele dintre factorul demografic și evoluția „problemei agrare”, pe seama cărora trebuie pusă continua adaptare a structurilor sociale din lumea satului, la ritmul de modernizare a societății românești. Lăcuitorii satelor aservite - menționați în izvoare ca „oameni”, „liudi” sau „birnici”, pe care istoriografia îi definește ca țărani clăcași - au cunoscut, mai ales în această perioadă, o firească stratificare în fruntași, mijlocași și codași sau pălmași, în funcție de poziția social-economică pe care au dobândit-o, având drept criteriu de departajare, numărul de vite de muncă
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Sous la pasture d’animaux ruminant par eux conduits au ventre herbipolique soldats cachés, les armes bruit menant...” „Căruța cu fân e o legendă”, am spus eu „și nu l-aș lua pe Nostradamus drept o autoritate În materie de istoriografie...” „Persoane mai În vârstă ca dumneata, domnule Casaubon, au acordat Încredere multor profeții ale lui Nostradamus. Pe de altă parte, nu-s atât de naiv Încât să dau crezare istoriei cu căruța. E un simbol. Simbolul faptului, evident și certificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care însă nu povestește faptul. Sau ne aflăm în fața unui mod obișnuit și acceptat de a vorbi și de a scrie în această epocă. Acest fel de a scrie este încă foarte comun astăzi, nu în lumea jurnalismului și a istoriografiei, ci a romanului. Un autor poate, fără probleme, să spună cititorului său ce gândește un personaj care se găsește singur într-o cameră. Ne face să vedem și să simțim o situație în care nu există martori. Nimeni nu se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
autorilor biblici este mai apropiat de cel al romancierilor moderni decât cel al cronicarilor, jurnaliștilor și corespondenților televiziunilor noastre. În cuvinte simple, această constatare se referă numai la forma povestirilor biblice, și nu implică o judecată asupra conținutului lor. 3. Istoriografia modernă Care este atunci diferența dintre istorie, așa cum o înțelegem noi astăzi, și povestirile biblice? Istoria, sau știința numită istoriografie, se bazează pe documente și martori. Documentele pot fi scrise sau nescrise. Un palat sau o casă, un mormânt, un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cuvinte simple, această constatare se referă numai la forma povestirilor biblice, și nu implică o judecată asupra conținutului lor. 3. Istoriografia modernă Care este atunci diferența dintre istorie, așa cum o înțelegem noi astăzi, și povestirile biblice? Istoria, sau știința numită istoriografie, se bazează pe documente și martori. Documentele pot fi scrise sau nescrise. Un palat sau o casă, un mormânt, un vârf de săgeată, un desen pe o piatră sau cenușa lăsată de o vatră sunt documente care ne permit să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de evenimente private. Rugăciunea unei persoane, în camera sa, nu face parte din istorie pentru că lipsesc martorii. Când documentele și martorii lipsesc, istoricul tace. În Biblie însă, cititorul se întâlnește frecvent cu povestiri care nu corespund exact acestei definiții a „istoriografiei”. În mod normal, cel care citește nu reacționează pentru că textele îi sunt foarte cunoscute și aproape nimeni nu-și pune întrebări critice. Vă voi prezenta câteva exemple de povestiri foarte cunoscute care, evident, nu pot să fi fost scrise de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în primele momente petrecute în țara făgăduită, Israel a reușit să trăiască după canoanele fixate de Dumnezeu în legea lui Moise. Cartea lui Iosue ne duce în lumea rafinată a epopeii și nu ne pune să parcurgem căile aride ale „istoriografiei”. Epopeea nu înseamnă însă „legendă”, adică pură ficțiune. După definiția lui Victor Hugo, „epopeea este istoria ascultată la poarta legendei”. Conform acestei definiții poetice, povestirea încearcă să-i laude pe eroii săi, să-i înfrumusețeze pe actorii și evenimentele la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
este mai mare decât se credea în mod obișnuit cu câțiva ani în urmă. Modul uzual de a prezenta revelația biblică ca revelare a lui Dumnezeu în istorie avea drept primă consecință să creeze o legătură strânsă între teologie și istoriografie. Legătura există și cu siguranță continuă să existe. Un lucru se schimbă totuși: legătura este mai puțin strânsă, mai puțin directă și mai complexă decât mai înainte. III. Cartea lui Iosue și spiritul fericirilor Cititorul creștin nu preferă prea mult
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
-lea, nesemnificativă. Biblia, ca orice operă literară este rodul unei selecții. Un istoric modern n-ar putea să sară peste bătălia de la Qarqar. Nu este și cazul Bibliei; acest fapt confirmă că proiectul său este foarte diferit de cel al „istoriografiei moderne”. Nu trebuie să ne mire dacă nu corespunde criteriilor noastre cât privește istoricitatea și obiectivitatea. Conform cronologiei pe care istoricii au reușit să o reconstruiască, Regele Ahab a murit în același an al bătăliei de la Qarqar, în 853 î
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sau de tributari. E interesul unui mare imperiu care are o politică internațională de expansiune. O istorie complet „dezinteresată” sau „obiectivă” este un fapt foarte rar, dacă nu chiar inexistent în antichitate. În realitate, astăzi situația este diferită deoarece criteriile istoriografiei s-au schimbat. Dar rămâne adevărul că „istoria obiectivă” este un ideal aproape imposibil de atins. Capitolul 7 Israel și Iuda în vârtejul politicii internaționale I. Sfârșitul Regatului de Nord (722-721 î.C.) Documentele asiriene care vorbesc despre sfârșitul Regatului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
versiuni ale evenimentelor (1) Deși textul biblic vorbește de o campanie a lui Senaherib în anul al paisprezecelea al domniei lui Ezechia, povestirea pare să povestească despre două campanii, cel puțin pentru un cititor modern obișnuit cu cronicile ordonate ale istoriografiei contemporane. Dacă Ezechia promite ascultare și plătește tribut în 2Rg 18,14-16, de ce atunci Senaherib trimite mesageri imediat după la regele lui Iuda pentru a-i cere să se predea (2Rg 18,17)? Cum să conciliem 2Rg 18,13-16 cu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
dramatic încât, instantaneu, a dat naștere la repovestiri entuziasmante și, poate, confuze. Repet, nu pretind că cele afirmate ar fi o probă matematică a învierii lui Isus. Unii teologi se agită din cauza asta și își imaginează că, dacă apelezi la istoriografia Iluminismului pentru a înțelege ce s-a întâmplat de Paști, tratezi istoriografia Iluminismului ca și cum ai fi Dumnezeu, forțând toate ca să se potrivească în ea. Nu asta fac aici. În fața unor chestiuni ce țin de viziunea asupra lumii, cum aflăm aici
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]