1,946 matches
-
exista nici o logică, nici o coerență. Și că, poate, doar moartea era previzibilă. În seara aceea, am aflat ceea ce părinții îmi ascunseseră întotdeauna. Episodul tulbure din Asia Centrală: Charlotte, bărbații înarmați, îmbulzeala lor, strigătele. Nu păstram decât reminiscența vagă și copilărească din istorisirile de odinioară. Cuvintele celor mari erau atât de obscure! De data aceasta, claritatea lor m-a orbit. Cu o voce foarte obișnuită, golind într-un vas cartofii ce abureau, mătușă i-a spus oaspetelui nostru, așezat lângă Dimitrici: - Sigur că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de fapt, prea puțin diferită de poveștile vesele, adesea fără perdea, pe care ni le spuneam în timpul recreațiilor, trăgând din țigările noastre grăbite. Am remarcat destul de repede că trebuia să-mi dreg poveștile mele franțuzești după gustul interlocutorilor mei. Aceeași istorisire își schimba tonul dacă o povesteam „proletarilor”, „tehnocraților” sau „intelectualilor”. Mândru de talentul meu de povestitor, variam genurile, adaptam nivelurile de stil, alegeam cuvintele. Astfel, pentru a plăcea celor dintâi, zăboveam îndelung asupra îmbrățișărilor pătimașe ale Președintelui cu Marguerite. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Din când în când, se apropia de grupul nostru, ne asculta și, când începeam să-mi depăn poveștile franțuzești, mă fixa cu un aer neîncrezător. Într-o zi, îmbulzeala din jurul meu a fost mai mare ca de obicei. Probabil că istorisirea mea îi interesa în mod deosebit. Am vorbit (rezumând romanul bietului Spivalski, acuzat de toate păcatele capitale și ucis la Paris) despre cei doi îndrăgostiți care petrecuseră o noapte lungă într-un tren aproape gol, fugind prin imperiul muribund al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al unei muște. Era prima zi de manevre, care aveau loc la câțiva kilometri de Saranza. Am mers mult. Mai întâi traversând orașul, apoi în stepă. Charlotte vorbea cu aceeași voce calmă și detașată ca în ajun, seara, pe balcon. Istorisirea ei se pierdea în vacarmul vesel al orchestrei, apoi, când înceta brusc vântul, vorbele ei sunau cu o stranie claritate în golul acela cu soare și cu liniște. Povestea despre scurta ei ședere la Moscova, la doi ani după război
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însorită a Sumrei, din foșnetul frunzelor lunguiețe ale sălciilor. Charlotte, cu mâânile puse pe cartea deschisă, privea dincoolo de râu, spre câmpia arsă de soare, și începea să vorbească, ba răspunzând întrebărilor mele, ba luându-le-o înainte intuitiv cu istorisirea ei. În timpul acelor lungi după-amieze de vară în inima stepei, unde fiecare fir de iarbă răsuna de uscăciune și de căldură, am aflat eu ceea ce mi se ascundea altădată din viața Charlottei. Și ceea ce înțelegerea mea de copil nu reușea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela, căruia Charlotte ar fi putut să mă facă să-i ghicesc iminența... Am ieșit din metrou și, fără să intenționez să urc imediat, mi-am continuat lectura distrat, așezându-mă pe o bancă, într-un parc. Acum vedeam că istorisirea Charlottei nu ne privea. Ea transcria, cu scrisul ei fin și precis, viața unei femei. Neatent, probabil că am sărit peste locul în care bunica îmi explica unde se cunoscuseră. De altfel, puțin îmi păsa de asta. Căci viața povestită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
despre experiența pe care o avusese împreuna cu Abatele și că acesta lua serios în considerare să le lase să-i succeadă la conducerea ordinului augustinian. Dar sora ei fusese construită pentru a plăsmui în minte asemenea povești. Și, chiar dacă istorisirea ei se adeverea, și tot nu avea de unde să știe că patima pe care o punea în tot ceea ce face nu o influențase și o lăsase să creadă că se poate aștepta un asemenea destin, fără ca acesta să le fie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
recunoșteau imediat că pur și simplu nu era în firea lor să lase ocazia dobândirii unei încărcături de austral să treacă pe lângă ei fără a încerca să pună mâna pe ea. Alții aveau povești savante, arbori genealogici întocmiți cu grijă, istorisiri coerente care ar fi putut justifica posesia unor obiecte care să aibă legături cu Sfântul Augustin. ― Eu zic că ar fi meritat să ne aplecăm cu mai mare atenție asupra celor spuse de popă, bombăni Mas. ― Severus e un șarlatan
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care însuma întregul său crez: "E menirea omului să-l apere pe Domnul Dumnezeul lui de propria-I nemărginire și el e liber să facă orice pentru împlinirea acestui destin de vreme ce tot ceea ce face e dinainte știut." Stin asculta liniștit istorisirile Mariei, înfiorîndu-se la gândul distanței imense care se săpase brusc între el și ceea ce crezuse până atunci că poate fi o mamă. O admirase pe Maria încă de când era copil, dar teoria aceea a ei despre supremația femeilor era o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-se, o critică a istoriei nu se poate exercita decît povestind cum se produce istoria." Astfel este, într-adevăr, "primul raport al practicii umane". Dar această practică, în viziunea sa, poate să ajungă în impas din cauza mijloacelor sale. Este o istorisire pur și simplu. Fără îndoială, ficțiunea narativă produce alte fapte, cum s-a întîmplat de exemplu cu scrisoarea din Ems scrisă de Bismarck, care permite declanșarea războiului franco-german din 1870, sau, și mai grăitor, cu "romanul istoric" al lui Mably
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
creștin dinaintea lui, care și el la rîndul lui... Sfîntul Marcu scrie prima Evanghelie la Roma în jurul anului 87. Adevăratul trup al lui Hristos este postum și întruparea se realizează în intervalul care separă evenimentul de relatarea lui. Ca orice istorisire, sacră sau profană, simplu efect al întîrzierii provenit din distanța care separă lucrul de urma sa. Avem tot dreptul să ne gîndim că Iisus a existat cu adevărat, dar aceste discuții tradiționale n-au nici o importanță. Presupunînd prin absurd că
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al unei mitologii mai puternice. Un mit acționează mai repede și mai puternic decît un concept. Dacă vreți să impresionați oamenii, nu le propuneți o teoremă, povestiți-le ceva. O teoremă poate fi respinsă, i se pot aduce obiecții. O istorisire, nu: ea nu este "falsificabilă". Un mit este întîi de toate o poveste; și povestea creștină este un mit de bună credință, viu și ușor de difuzat. Nu e o bîiguială filosofică sau o alegorie poetică: e o istorie adevărată
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a. 5. Narațiunea (povestirea)tc "5. Narațiunea (povestirea)" Narațiunea, care poate lua forma povestirii sau a basmului, este o metodă de mare succes, deoarece ea răspunde unei Înclinații firești și puternic resimțită la copii, aceea spre imaginar, miraculos, fantastic și istorisire. Cu ajutorul povestirii, copiii pătrund cu ușurință În lumea basmelor și fabulelor, gustă farmecul legendelor și miturilor, trăiesc episoade sau fapte istorice petrecute demult, iau cunoștință de Întâmplări spectaculoase și de mare semnificație din viața unor personaje, eroi etc. Prin materialul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
bunăvoință a lor față de noi și a noastră față de ei, ne-au oferit un trai de pace, pudoare, armonie și dreptate neîngrădită, făcând ca neamul omenesc să viețuiască fericit și fără tulburări. Și chiar și în ziua de azi această istorisire rostește un adevăr, anume că în cetățile guvernate nu de un zeu, ci de vreun muritor, oamenii n-au scăpare în fața relelor și a suferințelor; și se pare că trebuie să imităm prin orice mijloc viața celor despre care se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
păstori, mitul din Legile descrie condiția naturală a omului originar, stând sub directa supraveghere și conducere a zeilor, în felul în care astăzi turmele de animale sunt conduse de oameni. „Și chiar și în ziua de azi - scrie Platon - această istorisire rostește un adevăr, anume că în cetățile guvernate nu de un zeu, ci de vreun muritor, oamenii n-au scăpare în fața relelor și a suferințelor; și se pare că trebuie să imităm prin orice mijloc viața celor despre care se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în serie, cărțile sale trădează o amprentă stilistică unică și o rețetă inconfundabilă. Așa cum Mircea Nedelciu inventează rețeta unui roman „împotriva memoriei”, A. brevetează formula „povestirii în pofida istoriei”. Deși pentru narator istoria există - și există chiar și o serie de istorisiri, fixate în scris, la care personajele nu contenesc să-și raporteze existențele -, autorul mizează pe posibilitatea unui „totuși”: al mișcării libere cu gândul, al închipuirii și al visului. Tache de catifea, de pildă, e un roman ancorat solid de unele
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
care nu a trecut neobservată, 10 000 000, „comedie socială” alcătuită împreună cu V.I. Popa, Cântec de inimă albastră, Stai, că trag! Dar virtuțile omului de teatru trebuie căutate în altă parte. Un bun povestitor se arată a fi I. în istorisirile lui pentru copii - reeditate, multe dintre ele -, pline de tot felul de pățanii și năzdrăvănii. Întâmplările narate conțin învățături, spre luare-aminte. Așa, în Meșterul Strică (1937), „roman pentru tineret”, Poveștile unchiului meu (1938), Guguță în vacanță (1942), „roman de aventuri
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
puțin de trei scrisori ale acestui faimos părinte al Bisericii, pe atunci arhiepiscop de Caesarea Capadociei, atestă interesul său față de întâmplările ce veneau în atingere cu Biserica și cu slujitori ai ei, mai cu seamă dacă aceia proveneau din Capadocia). Istorisirea aceasta, ferită de intruziuni suprafirești, conținând în schimb știri însemnate despre viața în Dacia sub ocupația gotă relatate expresiv, a fost scrisă probabil în grecește (un titlu al său fiind Martyrion tou agiou Saba Gotthou, adică Pătimirea Sfântului Sava Gotul
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Țăranul, cu mentalitatea și obiceiurile, cu superstițiile și credința lui, purtător al înțelepciunii și al virtuților strămoșești, pătrunde acum - într-o lumină idilică - în proza românească (Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul). O vână a talentului lui G. se vădește în istorisirile de vânătoare. Ca peste ani la Sadoveanu, personajele, oameni istoviți de alergătură, se dedau, pe la popasuri, unor ospețe îmbelșugate, unde domnește voia bună, se încrucișează vorbe de duh, se iscă o adevărată întrecere de ingenioase minciuni vânătorești (Vânătoarea, Catrințaș, Boală
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
din lume și în Două zile la Slănic, unde înrâurirea lui Caragiale este evidentă, îndeosebi în zugrăvirea lui Nae Peruzescu, fante de mahala, arhivar și publicist, fanfaron și incult, folosindu-se de o frazeologie ce trimite la Rică Venturiano. Cu istorisirile sale, uneori naive, alteori înțelepte, mereu atrăgătoare, G. poate fi socotit unul dintre maeștrii nuvelei românești. În afara volumelor de Novele (I-II, 1880), bibliografia scrierilor lui în proză mai cuprinde Pagini răzlețe (1901), Pacate mărturisite (1904), Spice (1909). Sunt adunate
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
8.III.1961, București), prozator, memorialist și traducător. Este fiul Chiriachiei (n. Ostreanu) și al lui Nicolae Pișculescu, administrator al moșiei Didești. Tatăl, mama și vizitiul familiei erau renumiți prin darul povestirii; multe dintre narațiunile scriitorului își au sursa în istorisirile lor. După cursul elementar urmat în satul natal și la Roșiori de Vede (1886-1890), învață la Liceul „Sf. Sava” din București (1890-1898), unde îi are colegi pe Ion Theodorescu (Tudor Arghezi), N.D. Cocea și I.G. Duca. Avid de lectură, citește
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
genericul „articole” includ, dacă nu sunt (integral sau în bună parte), evocări lirice, reverii, note de călătorie, amintiri, portrete, confesiuni; povestirile, nuvelele și romanele conțin poezie, reflecție, comentariu, adesea cu iz de predică. Epicul e inundat, nu rareori, de lirism, istorisirea integrează frecvent descripții, în special tablouri de natură, uneori cu valoare aproape autonomă. În primele două volume, alături de scrierile cu osatură epică, majoritare, apar poeme în proză (Trandafirii, Crizantemele, Bujorii, Narcișii, Crinii ș.a.), orații lirice (Bisericuța din Răzoare, Clopotele din
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
se împlinească, se împlini sub condiția atotdivină și atotcurățitoare a religiei lui Iisus Cristos”), însă analiza (fie și la modul discursiv) a zbuciumului lor interior aduce în prim-plan, irepresibil, omenescul. Cu toate că sunt diferite prin lumea pe care o investighează, istorisirile În drumul spre păcat, Pădurarul Ion Bentu, „Mi-e dragă Nonora!”, Gheorghe Cătălina întrupează aceeași obsesie a erosului vinovat. Aici câteva personaje masculine se aruncă în iad, terorizate, fără a i se împotrivi hotărât, de demonul cărnii. Acolo ajung și
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
că îl vede pe Mahmud, turcul pe care îl omorâse, în chip de sultan, însă cu mâinile și picioarele străpunse de piroane. Astfel, în vreme ce turcul își doarme somnul de veci în cimitirul creștin, Savu trece în „raiul lui Mahomed”. Tâlcul istorisirii îl dă parabola, spusă de cineva, a celor trei inele din piesa lui Lessing Nathan înțeleptul: toate religiile sunt egal îndreptățite și adepții tuturor credințelor sunt semenii fiecăruia dintre noi. Pseudoroman, La răspântie de veacuri e o amplă scriere cu
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
București, 1976; Horváth István, La zidul alb, București, 1979; Salomon Ernö, Pilda copacului de rezonanță, București, 1979; Csiki László, Bunicul vândut, București, 1989; Király László, Oastea uitată, București, 1981; Kányády Sándor, Monolog interior cu ușa deschisă, București, 1982; Deák Tamás, Istorisiri nemaiauzite, București, 1982; Szilágyi Domokos, Aterizare forțată, București, 1985; Mózes Attila, Epilog la un adio, București, 1986; Vásárhelyi Géza, Șarja de cavalerie, București, 1987; Farkas Árpád, Cântec de fluier, București, 1988; Markó Belá, Despre natura metaforelor, București, 1989, Timp canibal
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]