1,279 matches
-
de pradă în jur. Deceniile următoare descălecatului sunt cunoscute sub denumirea de perioadă a incursiunilor prădătoare militare. Din noua patrie au intreprins zeci de expediții în Europa centrală și occidentală, ajungând până pe coasta Atlanticului, în Peninsula Iberică, în sudul celei Italice etc. Uneori ei au fost stimulați de principii creștini aflați în conflict cu vecinii lor, alteori a fost mirajul aurului și al bogățiilor. Cruzimea și rapiditatea cu care operau ungurii în expedițiile lor de pradă i-a determinat pe contemporani
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
ungurilor, trimițându-i să prădeze țara inamicului, care apoi se vedea obligat să-și răscumpere pacea prin plata unor tributuri regulate. Ungurii astfel au prădat nordul Germaniei (Brema), teritorii în apropierea Spaniei, părțile apusene ale Franței, colțul sudic al peninsulei italice, Bizanțul, dar mai ales regiunile germane. Incursiunile orientate către apus vor fi curmate de două înfrângeri: la Merseburg în 933 și definitiv lângă Augsburg (pe câmpia Lechfeld) în 955. Rezultatul luptei a fost catastrofal pentru maghiari care sunt zdrobiți de
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
numai în București, în timpul ceea ce a rămas cunoscută Ciuma lui Caragea. Caradja s-a retras pe timpul epidemiei la Mânăstirea Cotroceni. Începând din 1812, nepotul său, Alexandru Mavrocordat, s-a alăturat suitei domnești, în 1818 plecând împreună în exil în Peninsula Italică. Pe 26 martie 1814, Caradja l-a ajutat pe vărul său de gradul trei Costache, fiul fostului domnitor Nicolas Caradja (1782-1783), să recupereze întregul oraș Ploiești. Terenul orașului fusese inițial un dar la nunta lui Costache cu Raluca Moruzi, a
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]
-
-l mai ajungă. Caradja își pregătise cu grijă fuga, trimițând din timp mari sume de bani în Elveția și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. După câteva săptămâni de la intrarea în Brașov, Caradja și apropiații săi au plecat către Peninsula Italică și s-au stabilit la Pisa. A donat mari sume de bani mișcării naționale grecești Filiki Eteria, cât și terenuri orașului Atena, unde și-a petrecut restul vieții, trăind din averea acumulată în Valahia. Familia
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]
-
bizantini Italia de nord și centrală. Regele Valtari (Walthari, Ualtari) a consolidat regatul și monarhia. Apogeul a fost atins sub regele Liutprand în secolul al VII-lea. În 753, urmașul său Astolf a cucerit Ravenna și noi teritorii din Peninsula Italică. Însă asediul Romei a eșuat, lombarzii fiind înfrânți de forțele papale. În 774, regele Desideriu (un fost demnitar sub regele Astolf) a fost înfrânt de Carol cel Mare, care îi fusese scurt timp ginere. Regatul lombard a devenit provincie a
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
lui Deucalion și a Pyrrhei, și sora lui Hellen. După alte surse, era un fiu al lui Thessalus. Tribul elen al graecilor și-a luat numele după Graecus. Ei au fost unul dintre primele triburi grecești care au colonizat peninsula italică. Regiunea a devenit cunoscută sub numele de Magna Graecia, după ei. Latinii au folosit această denumire pentru a-i denumi pe toți grecii antici, deoarece primii eleni cu care au intrat în contact erau graecii.
Graecus () [Corola-website/Science/303916_a_305245]
-
În secolele al VIII-lea și al VII-lea, mânați de condițiile vitrege din patrie, coloniștii greci au înființat colonii în diferite zone, de la coasta răsăriteană a Mării Negre până la Massilia. Printre ele se numără așezări din Sicilia și sudul peninsulei italice. Romanii regiunea Siciliei și a sudului Italiei "" (în latină, “Grecia Mare”), deoarece era atât de dens populată de greci. Geografii antici nu aveau un punct de vedere comun asupra includerii Siciliei sau doar a Apuliei și Calabriei — Strabon era cel
Magna Graecia () [Corola-website/Science/303915_a_305244]
-
largi. Cu această colonizare, cultura greacă a ajuns în Italia, odată cu dialectele sale de limbă greacă antică, tradițiile religioase și sistemul politic al "polisurilor", însă în scurt timp a evoluat într-o civilizație elenă originală, interacționând mai apoi cu civilizațiile italice și latine. Cel mai important aport cultural a fost alfabetul grecesc în forma sa chalcică/cumaeană, adoptat întâi de etrusci, și evoluând ulterior în alfabetul latin, cel mai folosit de pe glob. Multe dintre noile orașe au devenit foarte puternice și
Magna Graecia () [Corola-website/Science/303915_a_305244]
-
locuitorii acestuia. Unele surse spun că a fost produs pe scară largă în Tracia; apartenența sa la bucătăria bulgărească și turcească vin să întărească această teorie. Din India, castravetele a ajuns în Grecia (unde este numit "vilwos") și în peninsula italică, unde populația este foarte amatoare de această legumă. Fructul castravetelui este menționat și în Vechiul Testament (Cartea Numerelor 11:5), ca fiind o plantă foarte răspândită în Egipt, chiar și sclavilor israeliți: Ne amintim de Pește, pe care l-am avut
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
1996, în locul „cuponului” ("karbovaneț"), unitate monetară temporară, folosită după ce Ucraina a părăsit Uniunea Sovietică și zona rublei. Grivna este subdivizată în 100 copeici ("kopiyki", singular "kopiyka"). Simbolul grivnei derivă de la litera G din alfabetul chirilic ucrainean (Г), în versiunea "cursivă" ("italică") minusculă: "г", pronunțată [he], cu două tăieturi orizontale semnificând stabilitate: Situații similare le întâlnim la simbolurile (¥) yen și (€) euro. În limba ucraineană, grivna se abreviază „грн.” (hrn.) Simbolul pentru grivnă a fost introdus în Unicode în 2004, cu codul U
Grivnă () [Corola-website/Science/298007_a_299336]
-
acest proces. Comandant pentru un scurt timp al Armatei Rinului Superior, a fost rechemat la Viena pentru a servi în "Hofkriegsrat" în 1795. La sfârșitul anului 1796 a preluat comanda armatei care lupta împotriva lui Napoleon Bonaparte în nordul Peninsulei Italice. După organizarea miliției tiroleze, pentru a face față , a fost însărcinat cu despresurarea trupelor din asediul orașului Mantova. Armata lui Alvinczy era compusă în mare parte din recruți, cu puțini ofițeri experimentați, cu toate acestea a reușit să obțină mici
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
moartea lui Aetius. După sosirea la Roma, Maiorian a dat sprijinul său, deși fără tragere de inimă, pentru noul împărat. Avitus l-a numit ulterior pe Ricimer "comes", o poziție militară proeminentă. În acest timp, Imperiul de Vest cuprindea peninsula italică și porțiuni din sudul Galiei, care era mici porțiuni ale teritoriului deținut de Roma în secolele anterioare. Ricimer a ridicat o armată și o flotă din mercenarii germanici disponibile pentru el, și a început campanii îndreptate împotriva triburilor germanice cu
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
pună nu a putut fi învinsă. În schimb, Hannibal a invadat Etruria, unde dealurile erau mai bine adaptate pentru infanterie grea română. Consul Flaminius a fost trimis la Arretium (modern Arrezo) cu două legiuni de 5000 de soldați fiecare, 10000 italici auxiliari, 1000 arcași, 1000 bărbați usor-inarmati , precum și între 2500 și 3500 de călăreți. El păzea partea de vest a Apenninilor. În același timp, colegul lui Servilius păzea Ariminum (Rimini). O a treia armata apară Romă. Oriunde Hannibal ar fi ales
Bătălia de la Lacul Trasimene () [Corola-website/Science/311112_a_312441]
-
element de identificare a poporului italian este limba sa de cultură, acceptată și utilizată de secole de burghezia italiană în ciuda fragmentării politice ce a durat peste 13 secole. Pe suprafața actuală a Italiei în istoria timpurie trăiau numeroase popoare indo-europene (italici, veneșieni, apulii), pre-indoeuropeni sau neolitici (Liguri, Sarzi, Sicans, Elimi, Taurini, Camuni) și etrusci de origine incertă (poate proveneau din Lidia sau erau originari din Italia ) foarte rafinați cultural și foarte avansați din punct de vedere politic, considerată cea mai avansată
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
Taurini, Camuni) și etrusci de origine incertă (poate proveneau din Lidia sau erau originari din Italia ) foarte rafinați cultural și foarte avansați din punct de vedere politic, considerată cea mai avansată civilizație din peninsulă. Începând cu secolul XIII î.Hr italicii (împărțiți la rândul lor în Latino-Falisci și Osco-Umbri, ajunși în peninsulă în perioade diferite), populau marea zonă peninsulară până la Calabria determinând prima indo-europenizare a Italiei. În Sicilia au existat 3 populații: "Sicani" probabil autohtoni, "Elimi" (de origine troiană), "Sicului" vorbitori
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
autohtoni, "Elimi" (de origine troiană), "Sicului" vorbitori de limbă indo-europeană similară cu sanscrita, dar cu alfabet latin, de origini controversate (se crede că erau o populație originară din Punjab, iar în migrația lor milenară au asimilat caracteristicile culturale ale popoarelor italice pe care le întâlneau în trecere). În Sardegna trăiau în schimb Sarzii, identificați în Shardana, supunându-se înfluenței culturale a punicilor dar a rămas pură de-a lungul câtorva secole. Venetii și Apulii, probabil cu rădăcini ilirice (originea venetilor este
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
probabil din numele cu care grecii numeau vechii locuitori din zona sud-centrală a actualei Calabria. Din limba oscă derivă termenul Viteliu transformat în Italia, printr-o mediere greacă. Oamenii din Calabria vorbeau un dialect al limbii osca și se denumeau "Italici". Potrivit lui Antioco din Siracusa, pământul dintre vechiul golf Nepetinico (Golful Sf.Eufemia) și Scillentinico (golful Squillace), actualul istm din Catanzaro, era condus de regele Italo de la care derivă numele poporului său. Un prim embrion de unire socio-politică concretă se înregistreză
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
istm din Catanzaro, era condus de regele Italo de la care derivă numele poporului său. Un prim embrion de unire socio-politică concretă se înregistreză în epoca romană, în secolul III î.Hr, când Urbe duce la bun final cucerirea peninsulei. Teritoriul italic (care până-n 45 î.Hr, excludea Galia Cisalpină, în timp ce cele trei mari insule deveneau parte a Italiei, în 262 d.Hr, în timpul lui Dioclețian) a fost organizat într-o "comunitate militară italică", Confederația de stat ce cuprindea: În timpul războiului social
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
Urbe duce la bun final cucerirea peninsulei. Teritoriul italic (care până-n 45 î.Hr, excludea Galia Cisalpină, în timp ce cele trei mari insule deveneau parte a Italiei, în 262 d.Hr, în timpul lui Dioclețian) a fost organizat într-o "comunitate militară italică", Confederația de stat ce cuprindea: În timpul războiului social din 91-89 î.Hr apelativul "italici" era utilizat de sannitie din Marsi ce a condus revolta oamenilor împotriva Romei indicănd o bine definită entitate etnico-politică (osco-umbrian-sabellic ce duce la formarea Ligii Italica
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
excludea Galia Cisalpină, în timp ce cele trei mari insule deveneau parte a Italiei, în 262 d.Hr, în timpul lui Dioclețian) a fost organizat într-o "comunitate militară italică", Confederația de stat ce cuprindea: În timpul războiului social din 91-89 î.Hr apelativul "italici" era utilizat de sannitie din Marsi ce a condus revolta oamenilor împotriva Romei indicănd o bine definită entitate etnico-politică (osco-umbrian-sabellic ce duce la formarea Ligii Italica cu capitala Corfinio, denumită Italica-Corfinio). Sunt bătute monede pe care erau inscripționate legenda Italiei
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
italică", Confederația de stat ce cuprindea: În timpul războiului social din 91-89 î.Hr apelativul "italici" era utilizat de sannitie din Marsi ce a condus revolta oamenilor împotriva Romei indicănd o bine definită entitate etnico-politică (osco-umbrian-sabellic ce duce la formarea Ligii Italica cu capitala Corfinio, denumită Italica-Corfinio). Sunt bătute monede pe care erau inscripționate legenda Italiei, iar liga italică cuprindea și etruscii cu teritoriul lor. Au fost socii italici, aliați cu Roma ce au încercat să obțină cetățenia romană. După războiul social
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
de sannitie din Marsi ce a condus revolta oamenilor împotriva Romei indicănd o bine definită entitate etnico-politică (osco-umbrian-sabellic ce duce la formarea Ligii Italica cu capitala Corfinio, denumită Italica-Corfinio). Sunt bătute monede pe care erau inscripționate legenda Italiei, iar liga italică cuprindea și etruscii cu teritoriul lor. Au fost socii italici, aliați cu Roma ce au încercat să obțină cetățenia romană. După războiul social cu Jus Italicus, cetățenia romană și dreptul de vot au fost extinse la toți născuții vii de la
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
Romei indicănd o bine definită entitate etnico-politică (osco-umbrian-sabellic ce duce la formarea Ligii Italica cu capitala Corfinio, denumită Italica-Corfinio). Sunt bătute monede pe care erau inscripționate legenda Italiei, iar liga italică cuprindea și etruscii cu teritoriul lor. Au fost socii italici, aliați cu Roma ce au încercat să obțină cetățenia romană. După războiul social cu Jus Italicus, cetățenia romană și dreptul de vot au fost extinse la toți născuții vii de la Lucca la Messina. În 49 î.Hr au fost extinse
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
în Gallia Cissalpina(corespunzând teritoriului dintre râul Po și Alpi). Matricea lingvistică și culturală care unește popoarele romane locuitoare ale Italiei este romana. Romanii cu extinderea progresivă a imperiului, au răspândit în regiune limba latină (îmbogățită cu elemente ale limbilor italice,etrusca și greaca veche) ce a fost utilizată ca limba francă de popoarele din Europa Continentală și într-o măsură mai mică de cei din Africa și Asia Mică(unde era mai răspândită vorbirea greacă). În timpul dominației romane (între secolul
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
a vecerniei siciliene în regatul Trinacria iar apoi din nou în Sicilia și regatul Neapolelui reunindu-se cu originalul în 1816 numindu-se regatul celor două Sicilii. În centru la începutul epocii moderne se stabilesc granițele unei alte entități politice italice: Statul Papal. Nordul peninsulei era sub influența Sfântului Imperiu Roman-germanic dar împărțit între: venețieni, lombarzi, liguri și alte comunități mai mici. În perioadele următoare popoarele italice au continuat să aibă o puternică fragmentare politică continuând să se identifice cu diferite
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]