12,885 matches
-
cugetări, să fie o anexă a lui Alexe. Carmina se întrebă dacă seara, când închidea ochii, protejată de întuneric, Nina mai făcea exerciții de gândire în particular. Probabil că da, încerca să netezească, să dea o tentă rozie aspectelor colțuroase ivite peste zi. Era un mic jucător devotat, un sfredeluș care umbla cu repeziciune de colo, colo și aducea alinare victimelor lui Alexe, îi mângâia, le spunea câte-o vorbă bună, ei, lasă, că nu s-a sfârșit lumea, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
compozițiilor. Ca model de compoziție descriptivă, oferim câteva aspecte ale unui răsărit de soare și ale unui asfințit, realizate de elevi din clasele a V-a și, respectiv, a VI-a. Răsărit de soare Este încă întuneric. La răsărit, se ivește lucirea de vis a lunii. Natura este adormită. Tăcere ca-n mormânt. Nu se poate desluși nimic. Vântul nu s-a trezit încă și soarele nu se răsfață pe oglinda apei lor, risipind sclipiri de aur și argint. Deodată, o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un răsărit de soare. Într-o seară, m-am culcat visând la frumusețea munților și așteptând cu nerăbdare ziua de mâine. Când a sunat ceasornicul, am ieșit grăbită din cabană. Pretutindeni era întuneric. Apoi, puțin câte puțin, începea a se ivi geana de lumină. Ultima stea de pe cer numită ,,Steaua Ciobanului” dispăruse în trandafirul zorilor. Lumina se mărea în locul unde soarele trebuia să apară. Puțin câte puțin, lucrurile prindeau contur. Nu mai semănau cu capete stranii de uriaș sau cu paseri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
scurtez? Să fug. Fug și cad. M-am împiedicat sau ceva mă sperie? Vântul suflă cu dușmănie din toate părțile. Privesc cu disperare în jur. Drept, neobișnuit de drept, o linie ferată străbate parcă înzăpezita câmpie. Traversele negre, ce se ivesc din loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc ascuțit printre fulgii mișcați de vântul aspru. Se înserează deja. Îmi afund fața în cojocul îmblănit și plâng. Trebuie să ajung neapărat la linia ferată...Cu ultimele eforturi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
său alai primăvara anotimpul florilor. Ferestrele amorțite se deschid pentru ca lumina soarelui crud să pătrundă odată cu boarea caldă în case. Din februarie primăvara dă semne de venire. Din Făurar, firul de ghiocel plăpând cu clopoțelul alb și gingaș, s-a ivit de sub plapuma de nea. Vântul de primăvară adie ușor, iar pe dealurile râncezi încep să apară pete negre care răpesc tot mai mult din pânza albă a iernii, transformând-o într-o cămașă peticită. Soarele încălzește cu tot mai mult
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
încă proaspătă, ghioceii. Ei vestesc plini de bucurie sosirea primăverii. Săgețile verzi ale firelor de iarbă ies și ele la iveală, spintecând urmele iernii. Apar apoi florile de primăvară: toporașii violeți, lăcrămioarele de cristal, viorelele mov, apoi păpădiile aurii. Se ivesc mai apoi și lalelele, îmbrăcate în diferite rochițe de sărbătoare: roșii, galbene, negre, mov. După aceea, ca un moment culminant dintr-un vis minunat înmuguresc și apoi înfloresc arborii, îmbrăcând haine albe și roz de sărbătoare și părând acoperiți cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Și astfel, toate păsările, chiar și cele care nu vor pleca în țările calde, își fac pregătiri ca să întâmpine toamna. Pădurea este într-un freamăt, într-o forfotă continuă mai toată ziua. De la un timp, o roșeață începe să se ivească ici-colo printre crengile copacilor, apoi se împrăștie tot mai mult într-un ocean roșcat care cuprinde toată pădurea. Se înnoptează. Luna se ridică încet pe cer ca o pasăre cu aripile întinse și pline de diamante apar stelele. Toamna își
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ruginii ale viilor, dar și prin lanurile pustii. Odată cu toamna, a pătruns cu sfială și vântul hoinar care a făcut să tremure podoaba zdrențuită a porumbului și să se aplece crengile pline de roade a nucilor bătrâni. Ea s-a ivit pe culmi ca ,,Zână a melopeelor Spaima florilor și Doamna curcubitaceelor.” Toamna își continuă drumul mai departe fluturându-și haina iluzorie peste cărări pustiite, dealuri, câmpii și livezi. În grădini, de emoție florile se agită în straturi, legumele s-au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adulmeca mireasma florilor. Ciripitul unei vrăbii o speriè. Într-o altă zi, cerul se acoperi cu nori negri și grei. O picătură de ploaie o izbi furioasă in creștet. Urmară apoi altele și altele, iar mirosul florilor dispăru parcă. Se ivi apoi iarăși soarele și frunza se bucura. Norii fugiseră de vânturile cele furioase. Câte o vrăbiuță venea uneori să se adăpostească la umbra ei și o mai înveselea cu ciripitul melodios. Noaptea o fermecau stelele, o încălzeau razele argintii ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vânturile cele furioase. Câte o vrăbiuță venea uneori să se adăpostească la umbra ei și o mai înveselea cu ciripitul melodios. Noaptea o fermecau stelele, o încălzeau razele argintii ale Lunii și visa la florile înmiresmate care i se vor ivi curând la picioare. Ar fi vrut să le ocrotească cu aripa ei, să le mângâie ca pe niște copile, să le adulmece și zi și noapte parfumul. Erau surorile ei, fuseseră crescute de aceeași mamă, se hrăniseră la același sân
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sunt friguroase și, din văzduh, iarna începe a-și cerne norii de zăpadă. Fulgii încep să plutească prin aer ca un roi de fluturi albi. A nins mereu și orașul s-a îmbrăcat cu o zale argintie. Soarele palid se ivește câte puțin printre nori. Pretutindeni e alb, zarea parcă ar fi un ocean de ninsoare. Cerul aspru și sălbatic se oprește la ferestre și depune pe cristalul înghețat flori de gheață. Dintr-o suflare gerul face pod de gheață peste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mi-au dat puteri și am plecat mai departe spre acel oraș care era un mister pentru mine. Nu peste mult timp, am ajuns la porțile lui. Erau înalte și mărețe. Când am intrat pe porți, în fața mea, s-a ivit o nouă lume. Am pășit dincolo de porți și eram încremenită. Casele erau constituite din flori, pomii erau toți înfloriți, iar de o parte și cealaltă a străzilor erau înșirate ghirlande de flori. Credeam că nici nu mai sunt cu picioarele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
compoziția: Mama, ființa cea mai dragă. Cum să las lacrimile să cadă pe foaie? Îmi murdăresc scrisul, căci se amestecă cu cerneala. Cine ar putea să cuprindă în vorbe câtă durere se ascunde într-un bob de lacrimă, atunci când se ivește pentru mama? S-a apropiat încet de masa mea de lucru și mi-a lăsat pe o farfurie o plăcintă bună pe care nimeni nu știe să o facă așa. Numai pe mama o știu... Ioana Dănilă, clasa a V-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
are previziunea sacrificiului ce va trebui înfăptuit: ,,O șoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soțioară Cea-ntâi sorioară Care s-a ivi Mâni in zori de zi” Pentru omul străvechi, un lucru sau un act nu are semnificație decât în măsura în care presupune un sacrificiu, căci nimic nu poate dura până nu i se conferă un alt suflet. Nu întâmplător cea care va trebui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
după o frenetică plutire în cerul înmiresmat, se aștern la picioarele noastre, veștede, moarte. Picuri de ploaie bat în geam, poc! pic! Și-ți poartă privirile în amețitorul dans pe sticla aburită. Oamenii trec pe stradă grăbiți, umbrele colorate se ivesc de după colț. Simfonia stropilor de ploaie se împletește cu ritmul grăbit al pașilor pe trotuar, încântând auzul celui ce o cunoaște îndeaproape cu o muzică plină de nostalgie. Orașul e încă tânăr. Nici nu se cunoaște că are șapte vieți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la gândul că, Într-o bună zi, Îl va face cadou cuiva care va ști să-l prețuiască și să se bucure de el. Prilejuri se vor ivi, nu-i vorbă. La o adică l-ar putea vinde, făcând și o reducere de rigoare. Asupra acestui punct urma să mai reflecteze. Articolul cu pricina era Încă la magazin pentru că, Înainte de a se supune ordinelor șefei, Iolanda a călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
convinge să nu plece cu mâna goală, presupun... O agrafă de păr, un sutien... Ziceai că vinzi tablouri... Pe nesimțite, se apropiară de garsoniera Iolandei. Blocul semăna cu o cazarmă trecută În rezervă și ea Îl ocolea ori de câte ori i se ivea prilejul. Mansarda lui Petru fusese până ieri refugiul ei preferat. Acum Însă, lectura clandestină a Caietului cu vise, În albul de var al garsonierei sale, mobilată simplu, după un proiect propriu, având un căutat aer monahal, un loc de reculegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme și am încercat să-mi controlez respirația, trăgând aer printre degete... Încet, încet-încet, lumea a început să se ivească din nou în tonuri bolnăvicioase de verde și purpuriu pulsatil și, poate după un minut, și-a recăpătat un soi de echilibru precar. Mi-am șters mâinile de jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat cu pas șovăit, pipăind pereții. În cele din urmă, am găsit un întrerupător și-am aprins lumina. În mijlocul camerei se afla un fișet roșu-aprins. Și nimic altceva. Nu era nimeni acolo. Încăperea era mai mică decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva gâturi zdravene ca să-mi calmez nervii. Iată ce scria: Imaginează-ți că ești într-o barcă, pe un lac. E vară, dimineața devreme. Intervalul acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului și lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba verde făcând să funcționeze vasta mașinărie a evoluției, la un vârtej de frișcă desfăcându-și brațele spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu-se de undeva în același timp, dar fără a crea confuzie; în perfectă armonie cu frumoasa, aproape traumatica actualitate a substanței, formei, mișcării și luminii din pahar. Îți tăia răsuflarea, era prea clar, prea mult. Ochii mă usturau și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am replicat, ești cam pripită și cam necugetată în privința mării, știi asta? Nu eu sunt cea care o privește mereu de după degete. — Tocmai, am zis. Asta și spun. E înfricoșător. Clio se uită la mine. — Partea aia când capul se ivește din carenă? Cu ochii scurși pe față? Clio se uită la mine. — Spre sfârșit... Șefu’ Brodie, Richard Dreyfuss și pescarul ăla nebun, toți pe barca aia șubredă? Nu pot să urmăresc asta și să stau locului. Trebuie să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe umăr. Șșș, făcu o voce de fată, aproape în spatele urechii mele. Am înghețat. — Mai fumezi țigările alea mentolate oribile? Nu. Nu, eu... Mă bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător de țigară mă scoase din starea de panică precum o palmă. Mâna de pe umăr mă strânse ușor. — Bun, șopti vocea de fată. Stai nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gânduri, fragmente, frânturi de poveste, vise, amintiri țâșneau din iarbă într-o aversă rapidă. Sub ochii mei, aversa se intensifică. Însuși conceptul de iarbă începu să se ridice și să vălurească într-un V lung. Pe creasta valului, ceva se ivea din spumă - un semnificant curbat și crescător, o idee-înotătoare perfect evoluată. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. — Încă vine după noi. În buzunarul meu, strigă fata în spate. — Ce? — În buzunarul meu. Ambală motocicleta după ce ne-am lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se declanșează atunci când forțezi ușa? Ridică mâncarea și cușca pisicii. Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o înăuntru și-am tras ușa după mine. Vreme de câteva secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]