1,604 matches
-
Acum eram al doilea pe clasă, bucuros, voios, matur pe deplin, în stare să muncesc cu toată forța fizică în gospodăria părintească. Anul agricol și viticol n-a mai fost de astă dată la înălțimea anului anterior și se simțea ivirea crizei ce avea să se accentueze în anii următori. Tata plătește taxa mea de școlaritate ca să nu mai aibă grijă mai târziu, iar eu îmi iau toate măsurile ca totul să fie bine. Dacă începutul anului școlar anterior a fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bio-bibliografice, în op.cit., p. LXIV. 45 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese..., p. 332. 37 evocarea acțiunii de deznaționalizare din Transilvania și Bucovina și demonstrarea imposibilităților de federalizare 46. Alexandru Lapedatu i-a câștigat treptat încrederea, devenind unul din apropiații lui. Odată cu ivirea necesității trimiterii unui consilier tehnic pentru chestiuni istorice și etnografice, pe lângă delegația română de la Paris, Ion I. C. Brătianu l-a desemnat pe Alexandru Lapedatu să îndeplinească această misiune. După venirea lui Ion I. C. Brătianu la Paris, ca prim-delegat al
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
concesii și compromisuri, până la pensionarea medicală, consacrându-se ulterior scrisului. Debutează în revista „Vatra” (1973), cu nuvela Jocul frumos al nălucii. În același an obține unul dintre premiile pentru debut la concursul Editurii Eminescu, cu manuscrisul intitulat Colivia, care anunță „ivirea unui scriitor de cursă lungă, intrarea în marea călătorie a literaturii” (Mircea Iorgulescu). Are o activitate publicistică fecundă, colaborând mai ales cu proză scurtă, articole, note la „România literară”, „Vatra”, „Tribuna”, „Urzica”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Literatorul”, „Astra”, „Transilvania”, „Euphorion”, „Opinii culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
o mie de mărci, fie că ar fi acolo fiul Hanului tătărăsc, fie că n-ar fi”. ȘTEFAN CEL MARE ȘI RELAȚIILE CU HOARDA DE AUR Reinstalarea fiului hanului la Cetatea Albă trebuie pusă în legătură, totuși, mai mult cu ivirea pericolului turcesc și presiunile Înaltei Porți decât ca o consecință a alăturării de politica poloneză. Să nu uităm că, încă înainte de 5 octombrie 1455, sultanul ceruse lui Petru Aron un tribut de 2.000 de galbeni, iar în urma încheierii tratatului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a mă apropia de dânsa, de a-i face cunoștința, de a-i declara dorul ce mă ardea; îmi compuneam chiar fraze anume cum să încep vorba, dar din nenorocire planurile mele de noapte se evaporau a doua zi la ivirea soarelui odată cu roua dimineței. Ceea ce mă paraliza cu deosebire era nesiguranța dacă dânsa împărtășește simțirea mea, căci aș fi preferat de o mie de ori să mor decât să risc a fi respins sau luat în râs de dânsa. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
naționale de către aproape toate partidele construite în jurul identității românești (excepție făcând Partidul Social-Democrat, dar mai ales Partidul Comunist) atrofiază în mod politic pertinența unei utilizări legitimante a altor subconflicte economice. În același timp, asocierea între național și ortodoxie a împiedicat ivirea unui conflict similar celui generat de revoluția națională rokkaniană între stat și privilegiile Bisericii. Secularizarea începută în secolul XIX în mod cert nu este comparabilă nici în fond nici în formă cu geneza unui conflict generat de poziționarea în raport cu apărarea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
de ceară nu numai pe fruntea omului care sunt, ci și în cărțile mele. Am cunoscut rigorile cenzurii, stupiditatea ideologiei comuniste, zelul activiștilor politici, restrângerea libertății de exprimare. Cu toate astea, am continuat să scriu și să cred în posibilitatea ivirii unor vremuri mai bune și mai generoase. Din păcate ceea ce a urmat după decembrie 1989 a depășit cu mult așteptările noastre. Dictatura comunistă a fost înlocuită de un capitalism sălbatic, în care dictează adeseori banul și influența noilor politruci politici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fost "Manifestul" scrisoarea de adeziune la pozițiile lovinescianismului, adresată marelui critic și publicată, la dorința sa, în ziarul "Viața" (13 mai 1943). E. Lovinescu ne-a și răspuns prompt, pe aceeași cale, bucuros de a putea saluta în amurgul său ivirea a ceea ce numea el "a patra generație postmaioresciană". De atunci, datează și calitatea de "cerchist", sinonimă cu scriitor lansat ce ne-o dădeam, sprijinită pe argumentul prezenței celor mai mulți dintre noi cu colaborări remarcate în principalele publicații literare ale țării, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
brațe, speriată că sunt desculță, să-mi pună mâna pe frunte, să vadă dacă mai ard, și să mă certe c am ieșit în pijama. Dar mama s-a uitat la mine fără surprindere, ca și cum nu mă vedea sau ca și cum ivirea mea nu o interesa câtuși de puțin. Lacrimi mari, rotunde și translucide continuau să-i picure cu o precizie înspăimântătoare în castronul cu vinete. — Ce e, mama? Ce s-a întâmplat? am repetat eu, îngrijorată. Mama? Și-a concentrat privirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
psihică în care se află bolnavul, un psihiatru ca Jung, Și eu tresar puternic auzind acest nume în gura părintelui Ioan, a înțeles că incongruența, inconsistența și chiar lipsa unei atitudini religioase la bolnavii săi avea un rol precumpănitor în ivirea și agravarea unei maladii de ordin psihic, Eu tac, îl las pe părinte să vorbească din colțul odăii și sutana lui neagră întunecă pereții și fâșia slabă a luminii de la becul din pridvor se lasă ștearsă între noi către mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmăritori. „Oare mi-au luat-o Înainte?“ se Întreba Koroku. Bătu din picior, poruncindu-le sătenilor să se Întoarcă la casele lor. Oamenii săi Îi urmară și, Împreună, Începură să stingă incendiile. Koroku făcu ordine În altarul profanat și, la ivirea zorilor, se plecă până la pământ să se roage. — Deși Tenzo nu reprezintă decât o ramură a familiei noastre, faptele lui rele au devenit crime ale Întregului clan Hachisuka. Cer iertare și jur că va fi pedepsit cu moartea, că acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acelui tânăr vagabond Îmbrăcat doar Într-o haină subțire de bumbac, nu-i trecu prin minte că el Însuși putea avea anumite lipsuri. Asemenea samurailor din alte clanuri, samuraii Matsushita se instruiau intensiv În arta echitației, necesară În luptă. La ivirea zorilor, ieșeau din dormitoare cu lănci și săbii de antrenament și ieșeau pe câmpul Întins, din fața magaziei de orez. — Hiiaaa! Se ciocneau lance de lance, sabie de sabie. Dimineața, toată lumea, până la samuraii de rang inferior din bucătărie și oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un timp de la distanță cum fierb În suc propriu. La scurt timp după aceea, Nobunaga se culcă din nou, dar a doua zi dimineață se trezi mai devreme decât de obicei. Sau, poate, nu reușise să adoarmă și așteptase treaz ivirea zorilor. Era posibil ca, În adâncul sufletului, să fi fost mai Îngrijorat pentru soarta lui Tokichiro, decât din cauza incidentului de la Narumi. De cum se sculă, Nobunaga plecă Împreună cu câțiva Însoțitori să inspecteze șantierul de construcție. Răsărea soarele. Și, În locul fostului câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acest lucru, până și ochii lui Saya se umplură de lacrimi. Încercarea de a triumfa, fie și numai puțin, trebuia să Însemne ceva, Își spunea el, deși habar n-avea că eforturile stăpânului său se sfîrșiseră printr-un eșec. Înainte de ivirea zorilor, Hideyoshi Își termină deja pregătirile de călătorie. Pășind În roua dimineții, părăsiră satul. Fără Îndoială, multe dintre familii Încă mai dormeau adânc. — Stai, Saya. Hideyoshi se opri dintr-o dată și se Îndreptă de spate, privind spre soarele care răsărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ocazie și, până În zori, vom captura castelul! ordonă Keya. Alergară la marginea șanțului, construiră plute și trecură apa. Cât ai bate din palme, mii de soldați luară În stăpânire zidurile de piatră. Apoi, Întocmai cum jurase Shichizaemon, Kanegasaki căzu la ivirea zorilor. Dar ce găsiră forțele Învingătoare? Nici unul dintre oamenii lui Hideyoshi nu mai era În castel. Stindardele lor stăteau În picioare. Fumul se Învălătucea deja spre cer. Caii nechezau. Hideyoshi, Însă, dispăruse. Atacul din noaptea trecută nu fusese nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de centimetri adâncime așa că, deși era destul de lat, putea fi traversat cu piciorul. Apele sale limpezi, care curgeau din munții de la răsărit de Asai, erau Însă atât de reci, Încât tăiau carnea ca un cuțit, chiar și vara. Era Înainte de ivirea zorilor. Nobunaga, În fruntea unei armate de douăzeci și trei de mii de soldați, plus Încă șase mii de ostași ai clanului Tokugawa, Își desfășură oamenii pe malul răsăritean. De la miezul nopții trecute, forțele unite ale clanurilor Asai și Asakura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a fost binemeritată. În seara aceea, armata asediatoare rupse linile, arătând că le lipsesc soldații. În palat, oamenii shogunului păreau să suspecteze că era cine știe ce vicleșug și, pe la miezul nopții, Încă nu schițaseră nici o mișcare de a pleca. Dar, spre ivirea zorilor, cînd ploaia se opri, un grup de călăreți trecură, pe neașteptate, șanțul, fugind din capitală. Când i se spuse că Yoshiaki scăpase cu siguranță, Nobunaga se adresă trupelor: — Casa e goală! Nu prea avem ce câștiga atacând o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
castelul lui Hideyoshi KOFU, capitala provinciei Kai AZUCHI, noul castel al lui Nobunaga de lângă Kyoto HIMEJI, baza lui Hideyoshi pentru invazia din apus PROVINCIILE DE APUS, domeniul clanului Mori ITAMI, castelul lui Araki Murashige AMURGUL PROVINCIEI KAI Takeda Katsuyori văzuse ivirea a treizeci de primăveri. Era mai Înalt și mai lat În umeri decât tatăl lui, Takeda Shingen, și se spunea că era un om chipeș. Era al treilea an după moartea lui Shingen; Luna a Patra urma să Încheie perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Își Închipuie că șmecheria asta naivă face parte din arta războiului? În noaptea aceea, Nubumori organiză o petrecere cu băutură și le arătă vasalilor săi scrisoarea. — Dacă asta Îl impresionează pe careva de-aici, poate părăsi castelul fără ezitare, Înainte de ivirea zorilor. Bătură tobele, intonară cântece din teatrul Nô și petrecură seara cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți Își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o deschizătură de vreo patru sute cincizeci de metri, iar, prin spărtura aceea, canalizăm apele Îndiguite ale râului Ashimori. Hideyoshi urmări linia munților Îndepărtați, de la apus, la miazăzi. Direct la sud, sub bolta cerească, se distingea Muntele Hizashi de la graniță. Odată cu ivirea zorilor, pe munte apăruseră nenumăratele steaguri ale avangardei clanului Mori. — Sunt dușmanii, dar nu poți să nu-i compătimești pe Kikkawa și Kobayakawa, pentru ceea ce au simțit, desigur, azi dimineață, când au ajuns și au văzut lacul. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
e foarte scurt. — Suntem abia În ziua a treia. Dacă mâine cerem o Întrunire oficială de pace, se poate organiza În două-trei zile, sugeră Hikoemon. Nu, e prea mult, ripostă Hideyoshi. Trebuie să Încapă imediat, fără a aștepta nici măcar până la ivirea zorilor. Hikoemon, cheamă-l din nou aici pe Ekei. Să trimit un mesager chiar acum? Întrebă Hikoemon. Nu, așteaptă puțin. Un mesager sosind În toiul nopții i-ar stârni suspiciuni. Trebuie să ne gândim foarte bine la ceea ce vom spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mesager, cu un raport de la Shonyu. Mormăind În sinea lui, Hideyoshi bău alene supa de pe fundul castronului. În seara aceea, focuri de muschete se auziră, de departe, din spatele taberei principale. Împușcăturile răsunaseră, ici și colo, din primele linii, Încă de la ivirea zorilor și continuară până a doua zi. Chiar și În acel moment, se credea că era acțiunea de deschidere a unei ofensive generale din partea armatei apusene a lui Hideyoshi. Dar prima lovitură din ziua precedentă fusese un truc al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
alt etaj al realității, oarecum „suprareal”, ce transcende datul perceptibil și materialitatea tangibilă. Năzuința către transcendență găsește o împlinire cu reverberații foarte concrete (setea de informare, oportunitatea de a cumpăra ceva, interpelarea operativă a unei competențe care te interesează etc.); ivirea unui nou tip de sociabilitate, mult mai eterate, bazată pe afinități autentice și mare încredere, ce poate suplini carențele sociabilității reale (stringența contiguității spațiale, rutina și plictiseala unei cognoscibilități forțate etc.). Fiecare pas sau fațetă a virtualizării apropie pe om
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
chiar improbabilă. Vom conchide spunând că educația, prin definiție, este evident potențatoare și „virtualizatoare”. Ea împinge actualul înspre virtual; se speră ca acesta să se realizeze doar secvențial și progresiv. Asistăm astăzi însă la un puseu în ceea ce privește virtualizarea educației, la ivirea altei „fețe” a acesteia. Avem de-a face cu o înscriere expresă a formării sau a unor etape ale acesteia pe un palier explicit virtual. Înmulțirea liniilor de instruire deschisă și la distanță, includerea cyberculturii ca un nou referențial în
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
pleacă de la o anumită „infostructură”. A cunoaște mai mult înseamnă a te ghida după aliniamente date, suplimentare, a fi cu un pas mai în față, a reconfigura în cunoștință de cauză transformările ulterioare. Cunoașterea nu mai este o constatare ulterioară ivirii unor stări de lucruri, succedentul unor fapte, ci antecedentul, condiția lor prealabilă de emergență. Cunoașterea nu rămâne doar constatativă, ci constructivă. Cunosc ceva nu doar după ce acesta apare, ci ca acel ceva să apară! Știința nu mai este doar cheia
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]