5,195 matches
-
serviciu a citit numele autorului (ca la catalog, abia mai târziu deviat într-o formă de pseudonim), precizând statutul său de elev. Se ghicește ușor emoția celui în cauză și, în consecință, atașamentul nutrit pe dată față de generosul promotor. Ce izbea, la Sașa Pană, în astfel de comportament, era că întindea mâna debutantului, aproape cu efuziune, ca de la egal la egal, încât producea celuilalt senzația că ar fi un partener de mult așteptat, binevenit. Poate părea o tactică premeditată, o pedagogie
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
voi căuta să scriu despre liniște. Și nu anul în întregul lui (cifrei acesteia uluitor de simetrice în desenul ei de talisman i-aș sălta literele întruna, încercînd să explic frumusețea, enigma)... nu, nu anul 2002, ci clipa veșnic prezentă, izbindu-mi fața și pieptul, însîngerîndu-mi aprig, duios, neverosimil de fraged, de dur... și binevoitor... intrarea în povestea timpului, a răstimpului cît... îmi e dăruit... sau cucerit printr-o luptă neîntreruptă, istovitoare, tenace...
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
de polițiști nervoși patru sute de consilieri comunali patru sute de contabili miopi patru sute de scorpioni patru sute ori patru sute de interdicții de taxe de amenzi și patru sute de contribuabili Știri Ieri o oaie bearcă a mâncat un lup un avion s-a izbit de un munte dar pasagerii au supraviețuit o actriță superbă a luat în căsătorie un bătrân cerșetor jegos ieri ministrul informațiilor a rostit un adevăr Insomnie Noapte lungă noapte fără sfârșit insomnia intră prin gaura cheii de la ușă intră prin
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
s-o pedepsesc, pentru trufia ei nemăsurată, pentru refuzul ei de a primi acest dar suprem pe care i-l oferisem, darul suprem eram eu însumi, pentru stupida ei retragere ermetică în sine însăși, trebuia s-o pedepsesc și o izbeam cu toată forța, cu toată furia iubirii mele neasemuite, o izbeam și sângele șiroia pe fața sa și deodată mă simțeam eliberat, mântuit, împlinit, era ceva extraordinar, ca și când aș fi făcut dragoste cu ea, aproape ajungeam la ejaculare, ea mi-
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
a primi acest dar suprem pe care i-l oferisem, darul suprem eram eu însumi, pentru stupida ei retragere ermetică în sine însăși, trebuia s-o pedepsesc și o izbeam cu toată forța, cu toată furia iubirii mele neasemuite, o izbeam și sângele șiroia pe fața sa și deodată mă simțeam eliberat, mântuit, împlinit, era ceva extraordinar, ca și când aș fi făcut dragoste cu ea, aproape ajungeam la ejaculare, ea mi-a fost sortită, ea era croită pentru mine și în afara dragostei
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
împotrivă ni-i totul supune-te clipei și ea te va trăda rupe sigilii și vei intra în case pustii. O repetiție-n zadar e totul! Vei purta măștile și aprinsele steaguri vei fi stupid precum ierarhiile zeilor te vei izbi de ziduri ca păsările oarbe O repetiție-n zadar e totul! De departe se simte duhoareea de speranță stricată pătrunde frica în viscere în oase în politică în auz și oriunde se-ascunde primejdia sentimentele își caută o inimă de
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
rubrum Nicorestensis, mirabile, juventutem redendum 5) Vinum spumosum Rhein, nec plus ultra, hypochondriae hostis! Song de duminică Un guguștiuc - același din copilărie -, cu țipetele-i scurte, cam stridente, descumpănește orizontul tihnit al acestei duminici: când unul, când altul, neatent se izbesc de singurătatea-mi, iar ea clinchet scoate. Adun diferitele songuri, le cerc la ureche, le transcriu pe curat în mapa de partituri pentru vechiul armoniu. Vă ies înainte. Nu-i stradă să nu-mi spună ceva: pe-aici îl plimbam
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
o casă de pierzanie a lui faulkner un sfeșnic de a lui dostoievski pudra lui mateiu caragiale mănușile lui kafka bandajele lui marcel blecher un trandafir uscat dăruit de celan lui ivan goll pana lui gongora cioburi dintr-un pahar izbit de pereți de dorothy parker papucii sylviei plath fularul lui e.a.poe încă amirosind spirt pepit sabia cu care s-a însemnat mishima vioara lui bacovia abacul lui hlebnikov prăjituri de proust inima lui panait istrati marea barbă a lui
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
să fie rostire, Cuvânt. A fi adevărat cu tine: iată singurătatea începutului. Singurătatea începe cu privitul în oglindă. Abia atunci îți simți mirosul trupului din care nu au rămas decât două sau trei cuvinte. Oricând... vine un vânt potrivnic care izbește fereastra... LUNĂ PLINĂ Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a uitat să-i deseneze și lacrimile. I-a dăruit doar tăcerile - ca pe niște pânze de corăbii sfâșiate, căutând în zadar întâmplarea de-a fi. Știi ce lumină fac
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
o pune întotdeauna cu multe efecte în mișcare concupiscența erotică, păcatul dintâi... Bâjbâind pe întuneric, Gorgonie dă peste Gherman, chelarul, care și el râvnea fata, furios îl doboară cu o lovitură, Nichita, fratele Nichita, care venea mutește spre ușă, se izbește cu capul de Iosofat, între timp chelarul se ridică și în locul lui Gorgonie îl apucă de gât pe Ștefan, ivit și el pe furiș; se bat orbește în bezna chiliei, Gorgonie îl omora pe Varlam, ultimul care apăruse, Gherman, îl
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
chelarul se ridică și în locul lui Gorgonie îl apucă de gât pe Ștefan, ivit și el pe furiș; se bat orbește în bezna chiliei, Gorgonie îl omora pe Varlam, ultimul care apăruse, Gherman, îl sugruma pe Ștefan, Iosofat care se izbise cu ceafa de ușă, trăgea să moară și tot da spasmodic din picioare. Estimp, copila, părând adormită, zăcea în pat dezvelită. Ușa chiliei se deschide deodată. Scena se luminează. Apare bătrânul stareț, Gherontie. Cât de teribilă fusese ispita, dacă nici
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
un sertar ticsit cu acte - declarații, autobiografii, mărturisiri, denunțuri". Nici tentativele de-a intra în viața literară nu se vădesc mai norocoase. Spectrul ,cozii" e prezent și aci cu efecte nu mai puțin apăsătoare asupra personalității în formare, care se izbește de simțămîntul că bate la uși exclusiv închise, că asediază cetăți inexpugnabile. Simțămînt cu atît mai insuportabil cu cît temporizările fără capăt alternează cu aprecieri aparent stimulatoare și promisiuni deșarte, într-un joc pervers al inutilității. Am cunoscut și noi
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
se credea pelican; piesa cu pricina este alcătuită din numai două versuri: ŤUn om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimicť. Dincolo de ironie, în ansamblul prea întinsului titlu și abia enunțatelor versuri, iute retezate - parcă izbindu-se de zidul tăcerii -, se află, învăluite în enigmă, Transversaliile mari sau cele patru estetici, cu tot ce vor fi avînd ele a transmite ca științe. (...) A doua parte a titlului completează explicit instituția magisteriului pe care autorul se consideră
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
orice fantasmă a pudorii. Va produce îngrășăminte, pentru care va fi apreciat. Bătrânul a urcat în foișorul său, cu geamuri-hublou, unde apa vibrează doar în partea de jos. Plouă furtunos ca de la începutul lumii și parcă pentru totdeauna, geamurile par izbite de gloanțe în legitimă furie, este frig și s-a întunecat de la amiază - de fapt era beznă din primele ceasuri ale zilei. Orele se scurg unele într-altele, fără chip. Când vuietul de fluviu ce se varsă în mare slăbește
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
ar fi vocile care se-amestecă indefinit, de-ți trebuie ureche muzicală, nu glumă, să nu te pierzi în madrigalul lor. De n-ar fi un fel de-a vorbi, apăsat, cumva pocnit, ca zgomotul capetelor de porțelan, de la păpuși-copii, izbite de pereți. și-o bătrînețe care vine, nu ca la Balzac, cu ieșirea din viața socială. Ci așa ca la Proust. De îndată ce-ți dai seama că exiști, imediat cum mor cei care-ți spuneau ce să faci. ,N-
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
înspre exterior, până la isterie. Tot de regulă, pe la zece seara izbucnesc scandalurile. Vocile nevestelor se vor intercala cu zgomotele scaunelor trântite și-ale vitrinelor cu bibelouri sparte. Dacă ai auzul suficient de fin, o să distingi și sunetul sec al capetelor izbite de marginea bufetului. Palmele și injuriile vor acompania întregul spectacol, în care, imperturbabile, manelele vor livra aceleași texte despre bani, nenoroc, ură, dușmani și iubire trădată. Scena se încheie oarecum brusc, prin fuga precipitată a femeii, în capot și papuci
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
și critică literară, stilul cool și dezinhibarea verbală ale băieților de cartier, metaforele împrumutate de la ?vecina mea?, poeta, locurile comune ale criticii literare și cele ale tot mai acaparantului univers mass-media sînt precum notele unui xilofon pe care autoarea le izbește fără încetare pentru a obține, în final, melodia dorită. Nici un moment de relaxare, nici o platformă de tras sufletul nu întrerupe acest funambulism stilistic. Mereu în formă, niciodată melancolică, depresivă, sau îngîndurată, Nicoleta Sălcudeanu își face de fiecare dată apariția pe
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și spun că sunt pe lume înjunghieri mult mai închipuite decât temnița fericirii poetului însingurat monstru zămislit în pântecul cerului. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și nici miros sau gust/ eu și ea sîntem ca două picături de apă". Chipurile viitorilor locuitori ai Europei unite ne sînt mai mult decît familiare. Le vedem la tot pasul, în fiecare zi, pe stradă în fiecare zi, ne izbim de ele în piețe sau în mijloacele de transport în comun: ,nesiguranță/ sărăcie/ deprimare vanitate ură/ pe aici trece drumul spre europa/ nu mai așteptăm nimic/ avem fețe de șobolan/ nu mai visăm la america/ ne ucidem/ fericirea e pe
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
de mirajul unei vieți deloc ușor de trăit pe malurile Senei, Madridul unor cartiere dubioase în anii optzeci, cu artiști care vor să-și croiască un drum în lumea artelor scenice, cu lipsa de moralitate și corupția de care te izbești la tot pasul. Dar cea mai recentă carte a lui Llosa e și un roman al deziluziilor: deziluzia în iubire, în politică, în orice schimbare. Ce ne propune autorul, unde poți găsi în acest caz resorturile care te pot ajuta
Rătăcirile fetei nesăbuite by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10913_a_12238]
-
altă dată". E adevărat că se întâmplă ca aceste pârghii să devină neclare sau să creeze neclarități (cazul câtorva poeme din secvența Cu gura uscată de ură). Imaginile crude nu violentează, ci, etanșeizate minimalist, înduioșează. Toate asteniile de care ne izbim sunt ale trupului, niciodată ale limbajului. Acesta e, în tot locul, de o directețe nepartizană, fără vreun ornament și fără vreo ostentație. După ce-și populează lumea cu personaje (și persoane) traversând crize, autorul le dă voie să-și reconstruiască
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
Jilava și nu numai, am vrut să-mi ajut țara natală să depășească perioada de tranziție morală - de la comunism la democrație - și să se alinieze celorlalte foste țări comuniste. Din septembrie 2005, de când am făcut propunerea președintelui Băsescu, m-am izbit însă de un zid al tăcerii”, declară dezamăgit Claudiu Matasă. între timp, șeful statului a denunțat și condamnat comunismul, acceptând concluziile unei comisii prezidențiale conduse de Vladimir Tismăneanu.” Denunțarea comunismului de către președinte la 18 decembrie 2006, ca fiind criminal și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spus că în roman este remarcabil redată ideea de pustietate, pe care Laura o trăiește la aflarea vești morții mamei. Cu toate că dorește să o întâlnească, încercările ei de a-i face o vizită în Germania, acolo unde aceasta locuiește, se izbesc de refuzul autorităților comuniste. Tristețea, suferința eroinei în momentul când realizează că orice speranță de a-și mai revedea mama a fost spulberată, sunt zugrăvite prin analiza sentimentelor și trăirilor profunde ale acesteia. „Scrisoarea avea un chenar negru și o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
balustrada nemurii noi... Cutia de chibrituri M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri de multe ori îmi imaginez că nu ești tu, că e doar lumina care cade pe covor sfâșiată precum un trup ce se zbate în visare Tremur, izbit de amorul anarhic, înstrăinat ca o candelă sudată de vitraliile unui lăcaș tot mai gol Un fragil păcat la buza oaselor, mă-nțeapă cu-atâta vânt și-atâta singurătate, încât sufletu-mi pare foarte greu de parcă atârnă de el un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la scăpătatul / programului de la magazinul „Fier Lucrat“, / mi-am cumpărat / un tirbușon / pentru extras idei / din dopurile de plută. // Azidimineață, / un melc / stătea pe tirbușon, / cu ochii în miere de mai, / cu coarnele-n piept, / privind fix în el / și izbindu-mă cu elicea-ntrebării: / „ - Domnule, / cine ți-a dat stâng-dreptul, / de a-ți însuși licența / cochiliei mele...?“. Autoparodia CiberPegas, de Ion Pachia-Tatomirescu, pare a fi un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]