10,258 matches
-
apariția acelui interviu, spuse ea. M-am gandit c-ar putea fi vorba de-o capcană. Adrian tresari involuntar. — O capcană? Ce fel de capcană? M-am gandit ca, poate, domnul Sharp o fi ascuns pe-aici pe undeva. Adrian izbucni în hohote de râs. — Aș, nici vorbă! Șam e plecat la Los Angeles. Dar la ce v-ați gândit? Ce-ar fi putut să vă facă? Să vă tragă o mamă de bătaie? — S-au mai pomenit cazuri, răspunse Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai mult să alerge spre mine, cu-atât mai rapid alerga de-a-ndăratelea, până când, într-un târziu, s-a dezechilibrat și a căzut pe spate într-un strat cu flori. A fost cea mai nostima fază din viața mea, zise Adrian, izbucnind încă o dată în hohote de râs. Cel puțin așa mi s-a părut atunci, adaugă el, observând că povestea n-o amuză la fel de mult și pe Fanny. — Da, în carte chiar este nostima, spuse ea. Dar și tristă. Eroul vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mă-ntreb dacă prima sarcină n-a fost cumva o fetiță. Mi-ar fi plăcut să am o fată. — Putea să ajungă o altă Fanny Tarrant, zise Șam. Nu glumi pe tema asta, Șam! Dar cum ar trebui să reacționez? izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul. Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Fanny rase fără chef, apoi păru să se rușineze de propria-i purtare. — Creighton! Ești scârbos! zise ea. — Și totuși am dreptate, susținu el. Nimeni n-o să mai îndrăznească s-o critice. Câteva clipe Fanny tăcu, rămânâd îngândurata. — Futu-i! izbucni ea brusc. — Ce s-a-ntâmplat? o întreba Creighton. Am pomenit în jurnal ceva despre Diana. El își mută privirea de la șosea ca să se uite la ea. — Ce anume? Ceva ce n-aducea tocmai a laudă. — Păi, n-avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Un fior îi trecu prin inimă. Zbură în direcția aceea. Cu aripile întinse, cu căpșorul plecat într-o parte, cu ochișorii negri ca două boabe de piper, puișorul se rostogolise de pe acoperiș la rădăcina unui frăgar. Bietul meu porumbel! Și izbucni în plâns. 13. COMPOZIȚII PE BAZA UNOR CUVINTE DE SPRIJIN Pentru a-și exprima ideile și a le face înțelese, elevul trebuie să dispună de un vocabular corespunzător. Folosirea corectă a cuvintelor de către acesta depinde în mare măsură de nivelul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe care se ceartă, stai și le privești și vezi că una din ele câștigă și atunci izbucnește într-un strigăt de uimire. Dar acesta este un episod obișnuit din războiul necontenit al vieții. Și cum stai așa neclintit și privești, unde răcoroase flutură părul în vânt. Când te uiți spre munți, vezi cum soarele a mai coborât
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
veche în care, ard pocnind din vreme-n vreme trei vreascuri rupte dintr-un gard și torcând împreună cu cele două fecioare. La plecarea mea, tu erai tristă, iar în ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină durerea, una din ele îți povestește un basm cu pajuri și cu zmei, iar tu rămâi în continuare îngândurată, dar asculți totuși istorisirea ei. Frământarea ta sufletească, grija pentru mine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu diapazonul de colțul catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă și încruntând puțin sprâncenele dădea ușor tonul: laaa!, iar băieții răspundeau într-un murmur subțire și așteptau cu ochii ațintiți spre mâna lui care dintr-o dată se înălța. Atunci izbucneau glasurile tinere. Tot el i-a învățat să iubească poveștile, citindule câte-odată sâmbăta poveștile lui Creangă: ne privea întâi blând cu un zâmbet liniștit, ținând cartea la piept în dreptul inimii și în bănci se făcea o tăcere adâncă. Elevii învățau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a C Inventatorul Într-o țară foarte îndepărtată, a cărei climă era tropicală, existau păduri întinse de rășinoase. Aceste păduri erau în mare parte folosite de locuitorii ținutului, dar o bună parte se distrugeau în incendii. Din cauza căldurii toride, zilnic izbucneau incendii care cu greu puteau fi stinse. Până când pompierii erau anunțați, mari parcele ardeau. Prin aceste ținuturi trăia de mult un copil, a cârei imaginație zbura adesea departe. Citind o carte, în care scria că în vremea strămoșilor noștri, se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noastre de națiune unită În jurul televizorului, ca la Revoluție, ca să știm când să stingem lumina și să ne pupăm și să uităm dă toate cu gândul numai la viitor și la prosperități. Se auzi un fluierat de locomotivă și mulțimea izbucni În urale, oarecum gratuite, căci era vorba de un tren de marfă care trecea și el tot pe linia liberă. Din fericire. Se-ndeasă frigul. De unde vine atâta frig? Parcă poți să știi? Avem relații cu atâtea state că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu s-a schimbat ceva Între timp, e una din cele mai frumoase și mai bogate din lume. Ca să nu mai vorbim de forma ei În formă de inimă, ceea ce toți știm cât de importantă este.) Eu... Un sughiț ascuțit izbucni pe neașteptate din măruntaiele fierbinți ale lui Brândușă și-i curmă pe neașteptate discursul. Surprins, Brândușă rămase o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un ultim efort reuși să Închidă valiza și izbucni În plâns. Au Însoțit-o la tren. După o lună au primit o scrisoare. Puțin mai târziu primul pachet: mezeluri de Comtim. Apoi Încă o scrisoare și Încă un pachet. Au ajuns să socotească lungimea anului În funcție de numărul pachetelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
permite, observă un cetățean copleșit de tăria de caracter a lui Cuceu. Și normal, aprobă morocănos un altul. Fiind foarte Înalt, Cuceu ținea hârtia sub becul din fața ușilor batante. Să nu se aprindă, domnu' Cuceu, că rămânem fără Îmbunătățiri. Lumea izbucni În râs. Râdea și Brândușă. Sesizat imediat, amănuntul provocă un ropot de aplauze. Popularitatea sa creștea vertiginos. Modest din fire, se simți obligat să intervină pentru a preveni delirul. Ridică un braț și mulțimea amuți. Cuceu Începu să citească. Rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică niște discuții libere! 21. Orice gest, cât de mărunt, capătă În aerul Înghețat al serii ceva din măreția misterioasă a nașterii Domnului. Doamna Moduna izbucni În plâns. Niciodată până acum soțul ei nu găsise cuvinte de laudă pentru Mântuitor, deși bradul, colindele și sarmalele n-au lipsit de la nici un Crăciun. Mai bine mai târziu decât niciodată, Își spuse ea, ștergându-și pe furiș câteva lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă că tot datorită fotografiilor vă descurcați. Am Învățat-o pe Maria să fotografieze. Mie Îmi revine doar partea de prelucrare. Plătiți impozit? Evaziunile fiscale nu mă atrag. Și filmele cum Îți ies? Bine. Pe ele Însă le salvează textul... Izbucni În râs. Comentariul, domnule, interpretarea... Imaginile se mișcă. Îți trebuie ochi. Noi ne bazăm Însă tot pe urechi... Chestiune de civilizație! Au crescut copiii, zise Flavius-Tiberius, În Încercarea de a schimba subiectul. Cresc repede. Când am dat ultimul examen am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
à ceux des oiseaux de nuit pour la perfection circulaire du contour... Vieil océan, tu es le symbole de l 'identité: toujours égal à toi-même.” Din nou vocea bătrânelului: Sabina, tu ești? Ce bine te aud acum Sabina, fetița mea... Izbucni În plâns. Scăpă receptorul. Deschise ușa. Ieși clătinându-se. În receptor se auzea o voce de femeie. Se auzi, pentru că fu repede Înghițită de foșnetul oceanului. Telefonistele se Înghesuiau la geam ca să-l vadă și ele pe omul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Intrară În „I. L. Caragiale”, care avea un raion cu articole de voiaj. Geamantane Însă momentan nu aveau, declară jenat librarul. Eventual peste o săptămână, când primeau marfă. Era un articol puțin solicitat de clienți. Și ora Închiderii pe deasupra. Ora Închiderii? izbucni Petru. Ora Închiderii ați spus? Mai sunt trei minute, domnule profesor, bâigui librarul. Vă rog să mă iertați. Ora Închiderii e un fel de-a zice, pentru că noi muncim după program. E lipit pe ușă. Știi dumneata de ce Îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oricum. În tren, autobuz și pe biciclete. Și chiar pe jos În drum spre serviciu. Doar la traversări dacă deschid ochii. Cunoscându-și traseele cu ochii Închiși nu se grăbesc să-i deschidă. Ce să vadă aici? Cum ce, domnule? izbucni o voce cunoscută parcă dinspre valiza mașinii de scris. A cui totuși? Obișnuit ca tot felul de voci venind din cele mai neașteptate direcții, Petru nici măcar nu tresări. Aceasta era părerea lui. Iritarea valizei i se părea de neînțeles. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și am intrat, mă credeți, domnu’ Petru? Am văzut lumina și am intrat... Petru nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
timpul, și vă asigurăm de veșnica noastră pomenire. (Aplauze) Și, pentru că nu se știe dacă o să ne mai vedem vreodată, permiteți-mi să vă urez de pe acum, În numele consilierilor municipali și al meu personal, să vă fie țărâna ușoară. Lumea izbucni În urale, iar Cain Își scoase batista compleșit până la lacrimi de urările primarului. Micul său balcon semăna cu nacela unui dirijabil gata să se desprindă de pe pământ. Se pregătea să spună “vă mulțumesc din suflet” când primarul ceru din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
douăzeci de ani. A avut o moarte ușoară, la Începutul toamnei, anotimpul ei preferat. Cu puțin noroc, aș fi avut parte de un braț de crizanteme galbene, florile mele cele mai dragi. Auzind-o vorbind așa, am zâmbit, apoi am izbucnit În plâns. Ei, lasă, că și ție Îți plac crizantemele galbene, a zi ea, bucurându-se de căldura trupului meu tânăr aplecat asupra ei atât cât să nu o strivească. Apoi s-a dus. Geamul camerei era deschis și... cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta, domnule profesor, dar mai ales, nu știu de ce Îți lasă o impresie de clandestinitate, de neadecvare. De impostură, În cele din urmă... Nu vreau să vă jignesc, domnule profesor. Nu mă jigniți deloc. Tot așa o văd și eu...! Izbucni În râs, tocmai când dialogul risca să devină patetic, uman, cu doza cuvenită de compasiune și Înțelegere față de cel cocoțat pe suferință ca pe niște picioroange de milog trufaș. Flavius-Tiberius schiță doar un zâmbet. Grațian avea o Întreagă teorie asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În schimb izbucni Într-un râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte un desen sau o planșă, cam așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Atunci m-aș fi apucat să pictez. Ce? Întrebară toți trei. Amintirea tuturor senzațiilor. Un fel de ejaculare târzie, dacă nu chiar post-mortem, ricană Eugen Pascu, Întins la umbra unui copac din pânza sa fetiș Călărețul. Abrudan și Nagy Oszkár izbucniră În râs. De ce râdeți? Întrebă Ziffer deloc supărat. Dacă te-ai uita și tu la ce se face azi, ai fi uimit să constați ca ejacularea ta plastică, cu ceva metafizică În cazul tău, se numește pictură gestuală, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
supărat. Dacă te-ai uita și tu la ce se face azi, ai fi uimit să constați ca ejacularea ta plastică, cu ceva metafizică În cazul tău, se numește pictură gestuală, dacă vrei, zise Eugen Pascu. Vezi Rauschenberg, Stella Franck. Izbucniră toți patru În râs. Era doar noaptea Anului Nou, iar pictura era departe de a-și fi spus ultimul cuvânt. Iolanda și Petru se Învârteau printre invitați, separați și apropiați În același timp unul de altul de această mulțime eterogenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]