5,893 matches
-
suflă în lumânări. Tillie o să ne aducă sandvișuri și cafea. O să dormi în camera lui Dingbat în seara asta, iar mâine o să ne gândim noi la ceva. A doua zi am umblat să-l găsesc pe Simon, dar n-am izbutit să descopăr unde era; nu se întorsese s-o vadă pe Mama. L-am găsit pe Kreindl acasă, însă, stând în fața unui mic dejun întârziat, compus din pește afumat și chifle. Mi-a zis: Stai jos și ia de mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să renunțe la nadă și să se întoarcă pe pumn, deoarece vulturii pleșuvi sunt cel mai periculoși atunci când au prada în gheare. Putea să îi scoată ochii. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, și în cele din urmă a izbutit să îl învețe să răspundă la comandă și să vină imediat ce era chemat la bucata de carne din mână. Îi vorbeam și îl tratam cu mare blândețe. Îi plăcea să fie mângâiat cu o pană. S-a îmblânzit foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
când Bunica Lausch își pusese la vedere lucrurile ei bune de Odessa la Azilul Nelson, încercase să afișeze o palidă umbră a bunăstării în care trăia acuma Mama aici. Iată cum reușiseră frații Lausch să o neglijeze pe bătrâna doamnă, neizbutind să aprecieze legitimitatea și fără nici un simț al standardelor. Și totuși nu era treabă ușoară pentru Mama să trăiască la standardele pe care i le impuneau Simon și Charlotte. Simon era și mai dificil ca Charlotte, dacă acest lucru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spre doamna Silsburn și spre soțul ei: — Mai e, pe aici prin apropiere, un Longchamps, dar nu știu pe unde. — Nici eu, a adăugat doamna Silsburn. Părea gata să izbucnească în lacrimi. Pe frunte și deasupra buzei de sus, transpirația izbutise să răzbească prin fardul păstos. Strângea sub brațul stâng o poșetă neagră de lac. O ținea de parc-ar fi fost o păpușă preferată, iar ea, o nefericită copiliță rătăcită, pudrată și rujată în mod experimental. — Și aici n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de cântece și dansuri și flecăreală în teatrele de revistă și în music-hall-uri, ajungând aproape cap de afiș în Australia (unde Seymour și cu mine am petrecut, înregistrați la hotel, vreo doi ani din frageda noastră copilărie), iar mai târziu izbutind să dobândească, aici, în America, mai mult decât o faimă trecătoare în turneele vechilor teatre Pantage și Orpheum. După părerea multora, ar fi trebuit să continue a fi o echipă de revistă mult mai mult timp decât au făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în cameră. („Înțeleptul e întotdeauna temător și nehotărât când e vorba să întreprindă ceva, de aceea are mereu parte de succes“ -Textele lui Chuang-tzu, Cartea XXVI). Nu am să descriu în detaliu (o dată în viața mea) în ce fel a izbutit Seymour -trebuie să existe un mijloc de a o face, dar eu nu-l cunosc - să-și croiască drum cu competență până în miezul chestiunii, astfel încât, după câteva minute, cei trei beligeranți se împăcau și se sărutau. Punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vânzare înainte de sărbătoarea morților? Sau un afiș în geamul unei brutării pe care scrie " Aici pâine adevărată a morților". Ori gestul incredibil de a trimite ființei iubite un mic sicriu de zahăr, pe care e scris prenumele ei. Mărturisesc, nu izbutesc să înțeleg aceste relații ciudate cu moartea. Dacă tot ce se povestește e adevărat (eu nu le-am văzut cu ochii mei), se petrec lucruri curioase de sărbătoarea morților. Prin case sunt puse mâncăruri în jurul fotografiilor celor defuncți. În sate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
putea altfel... Așteptând, nu știam cum să ne omorâm timpul. Într-una din săli se desfășura o reuniune internațională, ceva în domeniul apelor. Am intrat în sală și am încercat să-mi compun un interes de circumstanță, dar n-am izbutit. Poate din pricina grijii că mai aveam de făcut câteva ore cu autobuzul până la Veracruz. O fată m-a invitat să mă apropii și să iau loc. " Nu, mulțumesc" i-am zis, speriat că mă aud vorbind în spaniolă. În camera
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
câtuși de puțin intenția de a te înșela. Așa după cum spune și Antonia, puteai măcar atunci să fii sincer cu noi. Și totuși, trebuie să ne recunoaștem neputința. Trebuie să încercăm din nou să te înțelegem. Și cu siguranță vom izbuti. Nu pot explica, deși există o explicație, am spus. Oricum n-are importanță. Eram copleșit de o stare de confuzie și de sentimentul vinovăției. Nu le puteam explica condițiile drastice în care păstrasem secretul relației cu Georgie. De înțelegere nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că mint. Urmă o scurtă pauză și m-am temut că o să mă expedieze. Mi-am strivit mai tare mâinile de ușă și aproape că am început să mă rog. Am intuit un moment de ezitare înlăuntrul ei. Dacă aș izbuti să găsesc cuvintele potrivite și să o determin să vorbească în continuare, atunci aș reuși să o mai rețin în această secundă vitală; la cea mai mică greșeală m-ar alunga imediat. Alegându-mi cu grijă cuvintele, am spus: — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
replici tăioase! — Deci eu rămân să joc în continuare același rol, nu-i așa? Nu pot fi altceva decât îngerul îndurării și al luminii. — Martin, bunătatea ta e mai puternică decât tine, spuse Antonia. Nici dacă ai vrea, n-ai izbuti să fii rău. Ai un caracter mult mai frumos decât fratele tău. Doamne, ce mult te iubesc! Mă îmbrățișă cu un gest teatral, ridicând puțin un picior încălțat în pantoful cu toc înalt. Am acceptat îmbrățișarea ei. — Și Palmer ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că această numărătoare să facă ca nu cumva să fiu despărțit de băiatul meu, el fiind trimis Într’un vagon iar eu În altul. Câte lovituri ne-a costat faptul de a fi Împreună, nici nu mai știam, dar am izbutit. Am fost Înțepat cu baioneta și deși sângele Îmi curgea șiroaie, nu-mi păsa. Eram iar Împreună. Am fost urcați Împreună În vagoane. Nu știam Încotro ne va duce. Credeam că vom fi duși undeva la muncă. Nu bănuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
băiat mort. Eu eram În picioare la crăpătura oblonului de la ușă. Se pare că asta a fost și cauza că am scăpat cu viață... Căutându-l pe tata, l-am găsit sub un morman de cadavre... Cu multă greutate am izbutit să-l fac să-și revină la normal, după ce i-am dat puțină apă obținută cu două mii de lei de la un soldat ce Însoțea trenul... Tata a murit joi ș3 iulieț și cadavrul lui a fost aruncat jos din tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Costache Crețu, Vasile Anastăsoaiei și Damian, și, desigur, Botez și Tănase, care Însoțeau camioanele. Botez, care era preocupat de curățenia uniformei sale și se plimba cu o sabie mare, făcea prima verificare a cadavrelor, În căutare de inele: „Dacă nu izbutea să scoată inelele din degetele victimelor lua pur și simplu și le tăia degetele cu lama baionetei”, desigur cu inelul 188. Căutarea de bani și obiecte de către gardieni Începea În gară și continua În cimitir. Botez avea, cum am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
lanțul, avea tendința de a se balansa periculos ori de câte ori deschideam luminatorul și vântul pătrundea În cameră. Îmi băteam capul să Încropesc un sistem prin care s-o stabilizez, dar fără vreun succes notabil deocamdată. Eram totuși fericită că, În sfârșit, izbutisem să dezleg misterul identității Chestiei, astfel că nu-mi prea mai păsa că se legăna ca un pendul. Am avut intenția să-l sun pe Tom și să-l Întreb dacă voia să ieșim să bem ceva, dar mă furase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Primul impuls a fost să-i trântesc ușa În nas, să alerg sus și să mă Întind suspinând pe pat. — Tu trebuie să fii Sam! continuă ea. — Mda, ăăă, așa e. Nu doriți să intrați? Grație unui efort intens, am izbutit să nu-mi cer iertare pentru halul În care era garsoniera. Cumva, mi-am dat seama că odată ce aveam să Încep, nu m-aș mai fi oprit. — Grozavă casă ai! observă ea, privind peste tot plină de curiozitate și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se Întâlniră. El intră, trântind ușa fără a-și lua privirea de la mine. Zgomotul Încuietorii a părut că vine din altă dimensiune. Mi-am scos cureaua de la haină și-am Început să-i deschei nasturii. — Ce cauți aici? am Întrebat, izbutind să rostesc cuvintele pe un ton destul de indiferent. Credeam că mă cosideri Antichristul și Târfa Babilonului laolaltă și că n-ai mai consimți niciodată să rămâi singur cu mine. Mă rog, asta e ce mi-ai dat de Înțeles cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
remarcă Îi pecetluise soarta. De altfel, am observat că nu făcea nici o mișcare În direcția ușii. — Vino o clipă până sus, l-am invitat amabilă. Vreau să-ți arăt ceva. El m-a urmat cuminte În sus, pe scară. După ce izbutise să se tragă peste margine și stătea pe platforma-dormitor, am făcut semn cu mâna de jur Împrejur. — Știi ce e asta? am Întrebat. ăsta e locul În care dorm. Acum permite-mi să-ți expun faptele. M-ai ademenit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
același timp, George deveni conștient de cumplita durere de cap care-l chinuia din momentul în care se deșteptase. Își simțea parcă și fața zgâriată. Probabil că se îmbătase criță cu o noapte înainte. Încercă să-și amintească, dar nu izbuti. John Robert se întorcea. Oh, Dumnezeule, oh, Dumnezeule! George hotărî că singurul lucru de care avea acum nevoie era laptele, o cană mare cu lapte gros, rece, de la frigider. Cu gesturi încete, delicate, ținându-și capul cu o mână, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numeroasele dormitoare luxoase, fiecare dintre ele având o sală cu bazin particular. Acest șir de camere-dormitor, conținând aceleași instalații ca și hotelurile din localitățile balneare europene, au fost destinate invalizilor bogați. Ornamentația era în stilul art deco, un stil care izbutește să fie în același timp sever, exotic și insipid. În coloritul ornamentației predomină albul și negrul, garnisite cu bej, portocaliu și verde deschis. Camerele conțineau, inițial, numeroase oglinzi triunghiulare, cu margini zigzagate, și scaune din oțel tubular care se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
impresia că ar fi întârziată mintal, dar după un timp lumea începuse să spună: „Ruby nu e proastă, e vicleană“. Însăși Alex declara că Ruby e un mister. Totuși, nu-și dăduse seama de acest lucru până de curând; nu izbutise niciodată să creadă că Ruby ar fi o făptură stranie, cu gânduri și pasiuni ascunse. Alex nu înțelegea ce urmărea Ruby insistând asupra pensiei. Se poate să fi fost vorba doar de una din îndărătnicile ei lipse de înțelegere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și cu Zet, ținând cățelul sus de tot, într-o mână, în timp ce Adam râdea și-l trăgea de sutana neagră. Gabriel, știind cât de mult îl irita părintele Bemard pe Brian și cât de gelos era Brian pe oamenii care izbuteau să-l câștige cu ușurință pe Adam, îl salută pe preot și îi servi în grabă lui Adam masa de seară, care îl aștepta pe o tavă. — Uite, Adam, mănâncă-ți cina și, apoi, repede la culcare, fără televizor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecut, locul de meditații al lui Alex, era o mașină a timpului. Dar trecutul după care tânjea ea era doar o atmosferă vag parfumată, netulburată de fantomele persoanelor individuale. Totuși, în această noapte, persoanele individuale o împresurau, și Alex nu izbutea să atingă acea stare de detașare, necesară singurătății ei. În timp ce mergea, pentru că întotdeauna, în aceste tainice vizite nocturne, colinda prin toată casa, începu să se gândească la George. Se întreba dacă George va veni la ea să-i vorbească, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a fi descoperit că nu-i bun de nimic, se înscriau de asemenea printre cauzele sau scuzele purtării lui. Ca student, George urmase filozofia, apoi istoria și arheologia. La terminarea studiilor, deși absolvise cu o medie mare, nu a izbutit să găsească slujba academică la care râvnea. A scris niște piese de teatru pe care nimeni nu i le-a jucat și (așa se spunea) niște poeme pe care nimeni nu i le-a publicat. Nu există nici o îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de o importanță cu totul limitată.) De fapt, George era un bărbat inteligent, era omul talentat și promițător de care se îndrăgostise Stella și cu care se măritase. (Stella n-ar fi putut niciodată iubi un prost.) Numai că nu izbutise în nici un fel să-și valorifice talentele. Dimpotrivă, pornise cu înverșunare să se autodistrugă. Nimeni nu s-a arătat prea surprins când a pus capăt carierei lui de muzeograf prin sfărâmarea colecției de sticlărie romană. Mărturisesc că nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]