5,860 matches
-
fin-ironică a lui Eugenides, ni se prezintă viața celor trei personaje din timpul facultății (toți sunt studenți la Brown University) dar mai ales de după graduation, când îi vedem cum încearcă să-și facă un rost în viață și nu prea izbutesc. Leonard, care ar fi trebuit să aibă un viitor strălucit ca biolog, este lovit de depresie și apoi de manie, combinație fatală care îi pune în pericol nu doar viitorul său profesional dar și pe cel de soț al frumoasei
Dragostea și fericirea by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5007_a_6332]
-
Bratu Iulian Câteva dintre companiile care au izbutit în România și au trecut cu bine peste criza financiară, ce a lovit întreaga lume, au în spate o rețetă japoneză de succes, și anume Principiile KAIZEN, ale Sistemului de Management al Îmbunătățirii Continue. Iată cele 7 Principii KAIZEN, prezentate
Rețeta utilizată de companiile de succes din România by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50162_a_51487]
-
enciclopedic ilustrat „Cartea românească”, 1931). În Dicționarul Academiei, coordonat de Sextil Pușcariu (Dicționarul limbii române, Litera C, 1940), explicația e și mai detaliată: „lovitură greșită (din cauză că vârful de piele al cheului nu fusese bine uns cu creta), care n-a izbutit”; expresia cu sens figurat a da chix e considerată ca fiind folosită „mai ales despre cântăreți” („a emite un ton... fals”). Cuvântul avea deja o tradiție; fusese cuprins, la 1900, în I. Zanne, Proverbele românilor, volumul IV (p. 326), în
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
e considerată ca fiind folosită „mai ales despre cântăreți” („a emite un ton... fals”). Cuvântul avea deja o tradiție; fusese cuprins, la 1900, în I. Zanne, Proverbele românilor, volumul IV (p. 326), în expresia a face (da) chix „a nu izbuti, a o scrânti”. Circulația expresiei era atât de largă, încât autorul o folosea și pentru explicarea altor formule și proverbe („mulți se laudă, și când sunt puși la încercare dau chix”, vol. VII, 1901, p. 598). De fapt, cuvântul fusese
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
moocow - „vacă mugitoare” - în așa fel încât în română să rezoneze cu tuckoo, „micul hăpăilă” - sau O, Stephen will apologise... if not, the eagles will come and pull ouț his eyes, momentele sugerând chiar de la inceput atmosferă paradisiac-infernală), Antoaneta Ralian izbutește să ne capteze pe drumul lui Stephen Dedalus, artistul cu nume menit deopotrivă înaripării și căderii. De la jocurile copilăriei la aquinienele integritas, consonantia, claritas explicate prietenului Lynch (cu a sa hăzoasă, permanentă exclamație „bull’s eye” - tradusă prin „apă de
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
este un exercițiu de mers pe sârmă la o mare înălțime, numai că sârma a fost înlocuită de nervii întinși la maximum ai cititorului, care urmărește totul cu sufletul la gură.“ The New York Times Book Review „Acest roman cu inflexiuni de mătase izbutește să transforme o piesă de mobilier într-un simbol al spaimei și al catharsisului, pe care îl primim și îl dăruim, la rândul nostru, celor dragi.“ The Wall Street Journal * Un birou ce pare să fi aparținut lui Federico García
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
mai târziu deja se strecurase în ea însăși și închisese ușa, găsindu-și adăpost în acea încăpere obscură unde putea supraviețui zile întregi sau chiar săptămâni fără să-mi adreseze nici un cuvânt. Am avut nevoie de mulți ani pentru a izbuti să prind acel moment, pentru a învăța să-l văd cum se apropie și să profit de el când sosea, ca să ne salvez pe amândoi de acea tăcere represivă. Se lupta cu tristețea ei, dar încerca s-o ascundă, s-
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
m-am întors spre ea. Mi-am ținut ochii ațintiți asupra lui Daniel și astfel n-am văzut expresia de pe chipul ei când l-a zărit atunci, pentru prima oară. Mai târziu am ajuns să mă întreb dacă aș fi izbutit să disting ceva în expresia ei. Daniel a făcut un pas spre ea. Preț de o clipă a fost de parcă și-ar fi pierdut cuvintele. Pe chipul lui am văzut ceva ce nu mai văzusem înainte. Apoi s-a prezentat
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
ale omenirii, ajutătoare la autocunoaștere (căci ce altceva este rostul vieții decât înțelegerea propriului sine, astfel încât spiritul să ajungă a trăi în spirit - adică într-o altă lume, sau lumea cealaltă), rămâne unul dintre pragurile pe care nu oricare cititor izbutește să-l treacă. Interpretând-o, „tălmăcind-o”, cum îi plăcea lui Marian Papahagi să spună, traducătorii sunt cei mai norocoși, cei mai apropiați de calea salvării - căci a porni spre înțelegerea „lumii celeilalte” ar putea fi, nu-i așa, primul
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
fumează” (Paradisul din bucătărie). Temeritatea se juxtapune timidității, bravura face casă bună cu ezitarea, avîntul pactizează cu torpoarea. Lirismul se sprijină pe această textură compozită, devenind cu atît mai intens cu cît substratul său e neîmpăcarea. O frămîntare ce nu izbutește a ajunge la liman, un zbucium autofag se resorb în imagine: „încălzesc întunericul/ căzut peste oraș/ lumina dinăuntru e rece/ fără folos// prin volume/ verbele dau în clocot/ și zbor prin coperțile/ incandescente/ care înconjoară fruntea înghețată” (Cîteva becuri). Ceea ce
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
acești tineri scriitori, care încercau să își facă loc în literatură. Într-un context, inutil să precizez, cumplit: debuturi individuale blocate, cenzură dusă până la absurd, suspiciune generalizată. Chiar dacă era doar un debut colectiv, în care fiecare din cei cinci autori izbutea să publice de-abia câte un ciclu, oamenii regimului au sesizat rapid potențialul dinamitard al volumului, care arunca în aer inerții și locuri comune. Și, mai ales, arunca în ridicol literatura oficială, evidențiind- i anacronismul și falsitatea. După ce, ani de
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
etc.) și maxima libertate pe care am evocat-o la sfîrșit (romanul nu ca reproducere fotografică a lumii, ci ca replică verbală a lumii etc.), autorul de romane se poate poziționa oriunde. Depinde doar de el, de priceperea lui, dacă izbutește sau nu să ridice din cuvinte un zigurat pe care să nu-l ia vântul. Oricum, nimeni nu-l poate ajuta, în încercarea sa crucială el este absolut singur.
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
a fost a noastră în era postdecembristă, de convulsii sociale, de mișcări abrupte, de răsuciri nescontate, schimbând mereu ceea ce părea să fi fost convenit. Dar astfel s-au petrecut lucrurile la noi începând cu decembrie 1989 și Domnița Ștefănescu a izbutit să ofere cea mai concludentă imagine a lor de până acum. Rânduirea lor strict cronologică este acel element care înlătură impresia de totală lipsă de sens care s-ar fi putut instala, izbutind să facă vizibile legăturile dintre fapte, felul
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
cu decembrie 1989 și Domnița Ștefănescu a izbutit să ofere cea mai concludentă imagine a lor de până acum. Rânduirea lor strict cronologică este acel element care înlătură impresia de totală lipsă de sens care s-ar fi putut instala, izbutind să facă vizibile legăturile dintre fapte, felul în care unele le-au determinat pe cele survenite ulterior. Autoarea însăși precizează în Argument: Unsprezece ani din istoria României, decembrie 1989 - decembrie 2000, conține descrierea, în ordine cronologică, a evenimentelor politice, sociale
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
peste o vale când verde și îngrijită, când seacă și părăsită; după ce am trecut-o, ni s-au înfățișat vederii opt culmi muntoase care păreau una cu norii. După ce ne-am încurajat una pe alta, „aveți nevoie de odihnă?”, am izbutit, slăbite de efort, să atingem șase culmi, oprindu-ne la poalele celei de-a șaptea. După ce am cercetat cum s-o urcăm, am hotărât să ne refacem forțele, odihnindu-ne în loc de verdeață, depărtat de dușmani. Astfel, încrederea în forțele redobândite
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
are obiceiul să se înduioșeze de toată lumea și nici eu nu sunt din cale afară de milos ori poate că suntem, dar nu până acolo încât să ne scotocim în poșetă sau în buzunar ori de câte ori dăm peste un sărac, n-am izbuti să facem față în Madrid, nimeni nu câștigă destul ca să acopere cheltuieli atât de mari, autoritățile noastre cinice și lipsite de simțul răspunderii îngăduie neîncetat să pătrundă în orașul cel mai mare al țării și să reverse pe străzile lui
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
ruptură, o anchetă rapidă mi-a îngăduit să descopăr clubul la care era înscrisă. După trei săptămâni, am reușit s-o aduc în patul meu. De fiecare dată când făceam dragoste, aveam grijă să găuresc prezervativul cu un ac. Am izbutit s-o conving să nu avorteze și să mă ia de soț, din motive imaginare de ordin moral. De atunci, de îndată ce simt că e pe punctul să-mi scape, o fac să dea naștere, în anul următor, unui nou bebeluș
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
ipoteză inadmisibilă din punctul lui de vedere și că a pus multă pasiune în cercetarea destinului lui. Ce s-a întâmplat? „Problemele ziarului erau provocate în parte chiar de el, pentru că le permisese editorilor să cheltuiască prea mult și nu izbutise mai întâi să anticipeze Internetul și după aceea să-i evalueze impactul. Cel mai rău a fost însă atunci când maturizarea rapidă a Internetului a coincis cu prăbușirea economiei naționale. Nimeni n-a putut rămâne în picioare în fața acestui tsunami.” Înainte de
Unde sunt ziarele de altădată? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5865_a_7190]
-
file stropite cu sânge”. Remus Lunceanu își descrie calvarul moral cu pistolul pe masă, gata să-și pună capăt zilelor îndată ce va isprăvi această mărturisire prin care mai speră vag să se facă înțeles, cel puțin postum, dacă nu a izbutit în timpul vieții sale nefericite. Moartea sa îi va acuza, îi va culpabiliza pe cei care l-au împins la gestul ultim. Modest, timid, cu un spirit moderat al contrazicerii - după cum se descrie din primele pagini ale confesiunii - , a favorizat urzirea
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
ei: „Tot așa cum un alter-ego, mai nevertebrat decât autenticul Rebreanu, este Titu Herdelea, cel din Ion, dar mai cu seamă cel din Gorila: publicist mediocru, acomodant, adaptabil, împăciuitor, cam în felul cum ar fi arătat Rebreanu de n-ar fi izbutit să devină «Rebreanu» și s-ar fi dat bătut. Astfel și Remus Lunceanu din Calvarul este Rebreanu înainte de a deveni «Rebreanu», în ipostaza sa de învins al vieții, dacă n-ar fi izbutit să depășească marele moment de criză al
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
fi arătat Rebreanu de n-ar fi izbutit să devină «Rebreanu» și s-ar fi dat bătut. Astfel și Remus Lunceanu din Calvarul este Rebreanu înainte de a deveni «Rebreanu», în ipostaza sa de învins al vieții, dacă n-ar fi izbutit să depășească marele moment de criză al anilor de război; și într-un caz, și în altul sunt «viețile posibile» ale scriitorului” (p. 49). Cu alte cuvinte, trebuie să citim în Remus Lunceanu, dacă ne situăm în sfera unei lecturi
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
nu era ușor să urmărești sensul povestirii, chiar și pentru cei mai versați în argoul lunfardo, simțeai și te dureau loviturile primite de bietul boxer în singurătatea ringului, și-ți venea să plângi pentru iluziile și nefericirea lui, căci Cortázar izbutise să creeze o comunicare atât de intimă cu auditoriul, încât nu-i mai păsa nimănui ce voiau să spună sau să nu spună cuvintele, iar mulțimea așezată pe iarbă părea că levitează în stare de grație, vrăjită de un glas
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
fi, așa-zicând, fatală. Și nu doar financiar vorbind. Ca și nereeditarea. Ca și intervenția moștenitorilor în biografii, fie refuzând istoricilor literari documente aflate în posesia lor, fie opunându-se la revelarea unor informații considerate de ei compromițătoare. N-am izbutit să conving pe nimeni că adevărul nu e niciodată compromițător. Și oare pe cine voi izbuti să conving că aniversările sunt bune la ceva?
Aniversări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5533_a_6858]
-
în biografii, fie refuzând istoricilor literari documente aflate în posesia lor, fie opunându-se la revelarea unor informații considerate de ei compromițătoare. N-am izbutit să conving pe nimeni că adevărul nu e niciodată compromițător. Și oare pe cine voi izbuti să conving că aniversările sunt bune la ceva?
Aniversări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5533_a_6858]
-
fără să recunoască nimic. E, în lumea lui Caragiale, un mod de viață. Omenirea era deja pățită, din iunie ’61, când trece, periculos de aproape, pe lângă Pământ cometa căreia îi scrie, prevenitor, Alexandrescu. Mai concis și mai reușit, întrucâtva, decât izbutise să flateze așteptatul an 1840. Scurt spus, încrederea în viitor, care străbate veacul, face de nedorit o anulare brutală a acestui timp de la care se speră atât. Omenirea are putința să se îndrepte, iar corecția divină poate să se mai
Despre cometă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5541_a_6866]