1,650 matches
-
baie pentru a-și reface machiajul în onoarea cinei pe care urma să o petreacă în compania unui faimos bucătar irlandez, pe care spera să îl convingă să scrie o rubrică permanentă. Grăbindu-se înapoi în birou să își ia jacheta, a deschis ușa prea repede și a dat peste un bărbat blond pe care nu îl mai văzuse până atunci. S-a lovit cu umărul de pieptul lui și a simțit, pentru un moment, căldura emanată de corpul lui prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acestea interacționează - sau nu o fac, după caz - între ele. Dylan râdea mult, pesemne sincer amuzat, și Ashling aproape că s-a lăsat păcălită de ideea că este o povestitoare talentată. La fel ca atunci când Dylan îi admirase noua ei jachetă - marele lui dar era să-i facă pe oameni să se simtă bine în pielea lor. Nu se putea abține. Nu că nu era ceva sincer, Ashling știa. Doar puțin exagerat. Nu trebuia să facă greșeala de a spune aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
străzile în drum spre Cigar Room. Când au coborât de pe bicicletă, Ted și-a tras o palmă peste frunte, cu un gest care părea atent studiat. —Rahat, exclamă el, cu un aer căruia îi lipsea vag convingerea. Mi-am uitat jacheta la Clodagh. Va trebui să trec pe acolo în timpul săptămânii să o iau. Într-o casă dintr-un colț întunecos din Ringsend, Jack și Mai tocmai terminau partida de revedere. Ceva mai devreme, Mai fusese uimită de sosirea lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amintirile unor vremuri când, cu ocazia vacanței bancare, se urcase în elicopter și coborâse în Champneys sau zburase cu clasa întâi la Nisa sau rezervase o cameră de cinci stele într-un hotel din Cornwall, a aruncat pe ea o jachetă și și-a petrecut restul serii stând în pragul ușii sale și ținând scorul, în timp ce copiii de pe strada ei jucau o formă foarte agresivă de tenis cu piciorul. Jack Devine și-a sunat mama duminică dimineață. — Ajung pe acolo mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Pe fond roșu sau pe fond albastru? —Roșu, spuse Joy. —Albastru, spuse Ashling. Nu știu, mustăci Ted. Clodagh spune... Care Clodagh? lătră Ashling, întrerupându-l. Cine Clodagh? Prietena mea, Clodagh? — Da, am trecut pe la ea... —Pentru ce? Ca să îmi recuperez jacheta, spuse Ted defensiv. Ce mare brânză? Am uitat jacheta acolo când am stat cu copiii, nu e nici o crimă. Ashling nu își putea explica reacția. Nu avea de ales decât să mormăie: —Așa e, scuze. S-a lăsat o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Joy. —Albastru, spuse Ashling. Nu știu, mustăci Ted. Clodagh spune... Care Clodagh? lătră Ashling, întrerupându-l. Cine Clodagh? Prietena mea, Clodagh? — Da, am trecut pe la ea... —Pentru ce? Ca să îmi recuperez jacheta, spuse Ted defensiv. Ce mare brânză? Am uitat jacheta acolo când am stat cu copiii, nu e nici o crimă. Ashling nu își putea explica reacția. Nu avea de ales decât să mormăie: —Așa e, scuze. S-a lăsat o liniște monumentală. —Dă-mi, te rog, noul ruj, spuse Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trecuse mult timp de când nu mai purtase haine la modă. Încântată, a sunat-o pe Ashling la birou. —Ashling Kennedy la telefon. —Clodagh sunt. A, spuse ea, amintindu-și ceva. Ted ăla a trecut pe la mine vineri să își recupereze jacheta. — Mi-a spus. —E drăguț, nu? Eu am zis mereu că e un pic cam prostovan, dar nu e chiar așa de rău, dacă ajungi să îl cunoști, nu-i așa? — Păi... Mi-a spus câte ceva despre cum e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fixați pe chipul ei, să urci la mine în cameră? —Hai. Ea era deja în picioare. Primul sărut a fost unul frenetic. Încercând să recupereze cât mai mult dintr-odată, el a tras-o de păr, a apucat-o de jachetă, a sărutat-o prea dur și și-a rupt cămașa de pe el. Stai, stai, stai. Epuizat parcă, și-a lipit spatele de ușă. —Ce? mormăi ea, uimită de bustul lui gol. — Hai să o luăm de la capăt. S-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putut muri acum, chiar ar fi putut. L-a auzit șoptind cald lângă urechea ei: —A mea ești, iubito. Ca o somnambulă, s-a lăsat condusă către pat. Și-a întins ascultătoare brațele, pentru a-l lăsa să îi scoată jacheta, și și-a ridicat șoldurile, pentru ca el să îi scoată fusta. Așternuturile reci și moi i s-au lipit de piele. Tot corpul îi tremura, dar ea stătea fără să se miște. Când i-a atins sfârcurile cu buzele, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și ce dacă! Și stai să îl vadă pe Marcus pe scenă! Era sâmbătă seara și era plin de vedete la River Club. Pe lângă Marcus și Ted, mai apăreau și Bicycle Billy, Mark Dignan și Jimmy Bond. —Repede, pune-ți jacheta și geanta pe cât mai multe scaune posibil. Ashling se aruncă peste o masă disponibilă. Comicii le făceau onoarea de a sta cu ele, iar Joy și Lisa urmau și ele să apară. Chiar și Jack Devine spusese că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Bicycle Billy. —Scuzescuzescuzescuzescuze, insistă Clodagh, amețită. Dumnezeule, îmi pare foarte rău. Ah, sărăcuța, empatiză Ted. La unison, întreaga masă cântă: —Nu prea iese. Mark Dignan tocmai li se realăturase și admira scena. Bicycle Billy frecându-și pantalonii cu mâneca jachetei, Clodagh cerându-și scuze frenetic. Înainte ca cineva să spună ceva urât despre ea, Mark le împărtăși niște vești bune: Are doi copii, se confesă el și ridică din sprâncene pentru a stârni compasiune. Deci nu prea iese. Apoi Clodagh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jumătatea docului, ploaia a început să cadă în picuri delicați. Lisa se îmbrăcase pentru multe posibilități, dar ploaia nu se număra printre ele. Pielea brațelor i se făcuse de găină. — Uite, pune asta pe tine, spuse Jack, dându-și jos jacheta. — Nu aș putea. Bineînțeles că putea - și că o făcea, dar nu strica să pară politicoasă. —Ba poți. El îi aranja deja jacheta pe umeri, învăluind-o cu căldura lăsată în urmă de corpul lui. Și-a lăsat brațele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Pielea brațelor i se făcuse de găină. — Uite, pune asta pe tine, spuse Jack, dându-și jos jacheta. — Nu aș putea. Bineînțeles că putea - și că o făcea, dar nu strica să pară politicoasă. —Ba poți. El îi aranja deja jacheta pe umeri, învăluind-o cu căldura lăsată în urmă de corpul lui. Și-a lăsat brațele să alunece în mânecile încă fierbinți, care îi acopereau mâinile cu totul, în timp ce haina îi apăsa umerii. Jacheta era mult prea mare pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ba poți. El îi aranja deja jacheta pe umeri, învăluind-o cu căldura lăsată în urmă de corpul lui. Și-a lăsat brațele să alunece în mânecile încă fierbinți, care îi acopereau mâinile cu totul, în timp ce haina îi apăsa umerii. Jacheta era mult prea mare pentru ea, și asta o făcea să se simtă bine. —Mai bine ne întoarcem, spuse el. Când ploaia a început să cadă cu putere, au luat-o la fugă. Părea foarte natural să se apuce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a întâmplat ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el apăsat. Am pur și simplu o zi proastă. În timp ce Ashling se întreba ce să facă, ploaia se lovea de umbrela ei și aluneca apoi pe spatele jachetei, cu picuri mari și reci. A simțit cum se umple de frustrare. Boo nu ar trebui să fie responsabilitatea ei. Ea își plătea impozitele și guvernul ar trebui să aibă grijă de oameni ca el. Dacă îl lăsa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că, după o viață lipsită de limite, lui Boo îi va fi dificil să se adapteze la o lume disciplinată și plină de reguli. Boo pufni. —Curieratul? O nimica toată. Chiar și în pantofii ăștia. —Mișto haine, remarcă Ashling, privind jacheta, cămașa foarte colorată și pantofii ciudați, care păreau din Starship Enterprise. —Arăt ca un pește, începu Boo din nou să râdă. Pantofii sunt cei mai răi. Kelvin de la voi mi-a dat toate nebuniile pe care el nu le voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sora unui librar din Ottawa, iar acel frate - Domnul să-l binecuvînteze! Domnul s-o binecuvînteze pe maică-sa! - avusese fericita idee de a veni la cocktelul de deschidere a acelui Festival of Authors Însoțit de sora lui. Purta o jachetă veche de piele peste o rochie neagră, strîmtă, cu bretele. Chiar În seara respectivă Îl sunase pe François la hotel. Băuseră vin alb de Niagara Într-un bar. Viitoarea eroină a primului capitol din Povești de alcov Își sfîrșise noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe Radu, ce om În toată firea este: Înalt, cu părul dat pe spate și cu fata rasă, parcă-i un actor; Dan tot copilăros a rămas, dar și slăbănog, Îl mai pasionează electronică și-i place să poarte o jachetă de blugi. Vali e cât un plop. Nu mai poartă ochelari, stă toată ziua În casă și face treaba. Bogdan V. a rămas tot asa de mic precum Îl știi. A intrat În focul creației science-fiction, Înscriindu-se chiar la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o clipă să sporească efectul - apoi ridică Încet capacul. În interior erau straturi de hîrtie argintie. Le dădu la o parte și scoase la iveală pijamaua din satin, de culoarea perlei. — Uau! zise Mickey. — Uau și vau! spuse Kay. Ridică jacheta și o scutură. Era grea ca părul unei fete, și, deși era rece pentru că fusese dusă În cutie, ea Îi simțea căldura numai ținînd-o În mînă. Ceva, delicatețea, luciul, o făcuse să se gîndească la Helen. Se gîndi acum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Uitați-vă ce luciu are! Uitați-vă la nasturi! Căci nasturii erau din os, delicați ca o azimă, și incredibil de plăcuți la pipăit și la vedere. Binkie Își mută țigaretul dintr-o mînă În alta ca să poată ridica manșetele jachetei și să-și plimbe degetul mare pe suprafața satinată. — E-o chestie al naibii de fină, sînt de acord. — Ai văzut eticheta? E franțuzească, uite. — Franțuzească? zise Mickey. Poftim, deci. O să contribuie și Helen la Rezistență numai prin faptul c-o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
E franțuzească, uite. — Franțuzească? zise Mickey. Poftim, deci. O să contribuie și Helen la Rezistență numai prin faptul c-o poartă. — Fată dragă, spuse Binkie, n-o să mai opună deloc rezistență, după ce-o să fie Îmbrăcată În ea. RÎseră. Kay Întoarse jacheta Într-o parte și-ntr-alta, chiar se ridică În picioare și-și puse pantalonii și jacheta pe ea. — Pe mine arată ridicol, bineînțeles, dar ca să vă faceți o idee. — E minunată, zise Mickey, așezîndu-se din nou. Pariez că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
c-o poartă. — Fată dragă, spuse Binkie, n-o să mai opună deloc rezistență, după ce-o să fie Îmbrăcată În ea. RÎseră. Kay Întoarse jacheta Într-o parte și-ntr-alta, chiar se ridică În picioare și-și puse pantalonii și jacheta pe ea. — Pe mine arată ridicol, bineînțeles, dar ca să vă faceți o idee. — E minunată, zise Mickey, așezîndu-se din nou. Pariez că te-a costat o avere, nu-i așa? Hai, spune-ne adevărul: cît ai dat pe ea? Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își luă paltonul, pălăria și eșarfa, trecu ușor de biroul domnișoarei Chisholm și ieși pe coridoarele primăriei, coborî În hol, și apoi În stradă. Julia stătea În fața unuia dintre leii din piatră cenușie. Era Îmbrăcată la fel, În salopetă și jacheta de blugi, dar, de data asta, În loc de turban, avea părul legat cu o eșarfă. MÎinile Îi erau petrecute În jurul curelei sacului de piele, aruncat peste umăr, și se uita În gol, clătinîndu-se ușor de pe un picior pe altul. Dar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar pe jos era un strat gros de smochine putrezite care probabil căzuseră și nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea să ia una. Fumară Împreună, umerii abia atingîndu-li-se, mîneca jachetei Juliei agățîndu-se ușor de paltonul lui Helen, cînd Își ridica și cobora țigara. Buricele degetelor ei aveau Încă semne, remarcă Helen, acolo unde se zdrelise cu o săptămînă În urmă, și se gîndi cum le atinsese abia, atunci, cu vîrfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oamenii intrau și ieșeau, șoptind În miez de noapte, agitîndu-se, și totul se transformase Într-un dezastru... Începu să tremure de frig. Își puse papucii și halatul. În timp ce-și lega cordonul, se uită la hainele lui Alec: o jachetă Închisă cu fermoar, pantaloni de flanelă de culoare Închisă și pantofi de pînză murdari. Îi zări fluierele picioarelor și exclamă: — N-ai ciorapi! — A trebuit să mă Îmbrac repede, zise el, clipind În continuare din cauza luminii, și apoi se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]