2,068 matches
-
de un chip cunoscut la care să apeleze. Se disprețuiește pe sine atunci când se simte slabă și neajutorată. Ea chinuie vocea de fetiță-care-strigă-după-ajutor dinăuntrul ei, o chinuie ca și cum i-ar fi cel mai mare dușman. Continuă să o chinuie până când jalnica voce se transformă în picături de gheață și formează un cristal dur. Un cristal care nu se topește niciodată. Îmi vând toate lucrurile și-mi cumpăr un bilet de tren până la Beijing. Caut de lucru ca actriță. Trebuie să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
distribuit în fiecare comună, fabrică, campus sau stradă, mi-am pus temelia conducerii. La ordinul meu, studenți, muncitori și țărani pun autoritățile la încercare. La mitinguri, recit la microfon poezia lui Mao: Curajoșii pruni de iarnă înfloresc în zăpadă. Numai jalnicii crini se văicăresc și mor înghețati! Opoziția nu dă semne de renunțare. Vicepreședintele Liu își organizează propriile grupuri de contraatac. Mesagerii săi sunt numiți Echipa de Lucru. Scopul lor este de a stinge „incendiile” - de a o distruge pe Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
atât de entuzismată că ridic glasul. Actorul de pe scenă crede că țip la el și își înghite replicile. Yu se află în Casa de Oaspeți din Beijing în momentul de față, îmi șoptește la ureche Chun-qiao. E într-o stare jalnică. Nu a avut ocazia de a-și da jos uniforma de închisoare și miroase ca o oală de noapte. Trimiteți-l încoace! După o jumătate de oră, apare Yu Hui-yong. În clipa în care Doamna Mao Jiang Ching dă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai dat drumul toatè noaptea, ea trecând ușor peste faptul cè Matei, neținând cont de ceea ce s-a întamplat în mașina ei, n-a mai fècut dragoste de trei ani de zile, el purtându-se la început că un adolescent jalnic, neinițiat, grèbindu-se, nerèbdètor, nepotolit, ea reînvèțându-l sè atingè o femeie, degetele lui examinând meticulos geografia trupului ei în lungi și primejdioase expediții, el preluând controlul, studiind hèrțile terestre ale pielii ei, explicându-i semnificația fiecèrei perechi de poli, polii matematici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
minute înainte de zece, cercetând, în lipsè de altè ocupație mai profitabilè, geomorfologia fluidè și mișcètoare a norilor, încercând sè disting unele forme de relief în rapiditatea cu care formațiunile cenușii de nori traverseazè cerul, extinzându-mi apoi cercetèrile asupra stèrii jalnice a florilor de toamnè din grèdina de sub fereastra mea, constatând cu amèrèciune cè, cele câteva crizanteme supraviețuitoare dupè întâi noiembrie, de ziua morților, s-au uscat și ele, ofilindu-se, având la urma urmei, o soartè mai cumplitè decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
caz de pericol, ci Matei, ca un reprezentant legitim al lumii postmoderne și, mai nou, virtuale, nu vede în cèsètorie decât o ficțiune lipsitè de manierè și de stil, o ficțiune care, nèscutè dintr-un joc caleidoscopic de reprezentèri, încearcè jalnic și fèrè rost sè prelungeascè durată unui vis scurt de iubire, Dar, pus la zid de propria lui conștiințè, Matei recunoaște cè, pur și simplu, nu o iubesc pe aceastè fatè! E inutil sè mai caut motive filosofic-olfactive pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
domnișoară, un Pernod, chiar și apă de la robinet, orice, să Îmi iau mai repede medicamentul! Mărite al lui Laerte fiu, Ulysse,/ Prea iscusite, de ce-ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și ai venit/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Pui pastila pe limbă, Înghiți Încet, cu icnituri apa care Îți frige gura uscată, dedesubt, macheta unui oraș-jucărie În care Îți juri să nu te mai Întorci vreodată. În scaunul de alături fața nemișcată, negricioasă, bine hrănită, tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îl mănâncă, cine l-a urcat, cine l-a dat jos pe cine, cine e În anchetă, cine a rămas, cine a făcut anonima, hehehe. Și iar câte o glumiță! Nu! Niciodată, niciodată n-am să accept să fac asemenea jalnice glume! Și mai era haiosul ăla bătrân de Victor, care Îmi dădea una pe spate cum mă vedea: — Merge? Merge treaba? Asta era vorba lui și atât. — Merge? Merge treaba? * Și să recunosc că, oricât de dementă poate să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ce caut eu aici? m-am Întrebat Într-o dimineață, când am dat cu ochii de fața mea, În oglinda de la baie. Prea iscusite, ce ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și venit-ai/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Mirosul greu, umed al băii peste care s-a pulverizat În grabă un deodorant ieftin. Fața străină, miraculos Întinerită, pentru că fără ochelari că o vede Încețoșată În oglinda de proastă calitate. Bideul fără dop, gresia prea lunecoasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
meu soț a murit într-un accident. N-au trecut nici măcar două luni de la moartea lui. La anii mei, sunt deja văduvă. Vă dați seama, mon cher général? ― Înțeleg! (Hopa! Iată văduva!) Acum înțeleg... De aceea ați ales acea arie... jalnică... Jalnic, într-adevăr! Nanone vărsă câteva lacrimi înainte de a continua. ― Oh, te rog să mă ierți, mon cher général! Nu știu de ce spun toate aceste prostii. Un om atât de important și preocupat să redea creștinătății marele Constantinopol are, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei. Ba mai au și nerușinarea să mi-o latre în gura mare ori de câte ori ies cu parfumata la plimbare. Nu scapă nici o ocazie ca să-mi amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ăla de raport. Dar stăpânul meu face parte din categoria aceea nesuferită de oameni care vor, cu tot dinadinsul, să exaspereze un biet cățeluș de rasă purăuuăuuăuu... mic, drăgălaș și cu blana mătăsoasăuuăuuăuu. Și Bichon continuă să urle prelung și jalnic, sfidând mai întâi mirarea, apoi enervarea, ba chiar și furia plină de ură pentru întreaga specie canină din privirile stăpânului său. PAGINĂ NOUĂ 23 În ultimul timp, prințul primise tot felul de informații, dar încă nu putea să spună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acum toată populația Franței. Femei, tineri, bătrâni. Am ordonat doar încorporarea anticipată a contingentului 1813. Și voi reveni pe Vistula cu trei sute de mii de soldați. Ah, rușii vor plăti! Vor plăti cu vârf și îndesat „succesul” de acum. Cu jalnicele lor drumuri, cu rânduieli de-astea iobăgiste nu vor rezista unui nou război. Și am să-l fac! Am să-l fac! Asta este deosebirea dintre ei și mine. Ei se tem. Grozav ce se mai tem de un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și se mai gândi la asta o vreme. Domnul Chawla stătea și aștepta. Nu izbucnise în râs și nici nu se apucase să strige sloganuri ca toți ceilalți proști pe durata întâlnirilor din ziua aceea. Livada ajunsese într-o stare jalnică și știa că și viața sa era în pericol, apropiindu-se de sfârșit. Deja fluxul de bani în contul de la bancă slăbise. Nu mai existau discuții, nu mai existau seri plăcute, nu se mai râdea. Sampath era nefericit, parcă ascunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
eforturile lor de a le trage jos din jeep erau în mare măsură zădărnicite de faptul că acesta era prins în ele. Pinky, auzind zgomotele, ajunse să descopere că Hungry Hop fusese capturat de armată. Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul ei era nemiloasă. O dezamăgise într-un moment crucial. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care-o descotorosea, prin masaj, de micile probleme ale vieții. Nimeni nu putea spune însă care erau micile probleme din viața Juliei. Fiind măritată cu James, un bancher putred de bogat, Julia nu-și strica programul zilnic cu acel detaliu jalnic pe care îl reprezenta munca. De orice fel ar fi fost ea. Moto-ul de viață al Juliei era: „Vreau totul și vreau să-mi fie adus“. Menajera conducea casa, femeia de serviciu o curăța, iar secretara lui James făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăsta. — Finalmente, am acceptat să ne vedem, cu condiția să nu mă mai sune. În plus, am vrut să avem o despărțire, pe cât posibil, amiabilă. Nu am resentimente față de el. Pur și simplu, mi se pare că e un om jalnic. Și cum a decurs întâlnirea? Susan și-a schimbat poziția pe fotoliu și s-a strâmbat puțin din cauza unui junghi în abdomen. —A fost interesant. Tonul Juliei era plat. — Cred c-a fost convins c-o să mă întorc la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să recunoști că mariajul tău nu prea funcționează, dar, atunci când ți-ai târât bărbatul de lângă fosta soție, ești și mai presată să nu accepți eșecul. Sunt perfect de acord, a intervenit Julia dând din cap. Eu am fost așa de jalnică. M-am simțit atât de recunoscătoare că James și-a părăsit nevasta pentru mine încât aproape că m-am transformat într-o gheișă. Alison și-a suflat nasul într-o batistă de hârtie. Însă trebuie să-mi recunosc eșecul. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și a nepoților și a strănepoților lor. Ei vor fi blestemați din neam în neam că și-au bătut joc și au jefuit un popor și o țară. A consemnat pentru dumneavoastră Rafael Ogrinjan. Iliescu și modelul suedez - altă mască jalnică a democrației originale. Petre Roman nu minte, iată, e momentul să ne aplecăm asupra biografiei politice a fostului număr doi din FSN, ajustată și romanțată de el însuși, imediat după a doua venire a minerilor în București, în septembrie 1991
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul lumii! Cine s-ar putea măsura cu mine?». Pentru trufia mea, pentru Înfumurarea mea, Dumnezeu mi-a trimis cea mai jalnică dintre ființele omenești, un prizonier, un prins gata să fie dat morții; s-a dovedit mai puternic decât mine, m-a lovit, m-a doborât de pe tron, mi-a luat viața“. În ziua care a urmat acestei drame va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atropos cu dinții rânjiți s-ar fi hotărât să-și pună foarfeca În cui pentru o zi. Sânge, totuși, a fost, și nu puțin. Zăpăciți, agitați, Îngrijorați, stăpânindu-și cu greu greața, pompierii scoteau din grămada de fiare trupuri umane jalnice care, În conformitate cu logica matematică a coliziunilor, ar fi trebuit să fie moarte, chiar moarte de-a binelea, dar care, În ciuda gravității rănilor și traumatismelor suferite, continuau să trăiască și astfel erau transportate la spitale, În sunetul sirenelor sfâșietoare ale ambulanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o rudă, ci două, În stare de viață suspendată sau, cum preferau ei să spună, de moarte stagnată. Una dintre ele era un bunic din aceia de modă veche, un patriarh rigid pe care boala Îl redusese la o cârpă jalnică, deși nu-l făcuse să-și piardă complet capacitatea de a vorbi. Cealaltă rudă era un copil de câteva luni pe care nu avuseseră timp să-l Învețe nici cuvântul viață, nici cuvântul moarte și căruia moartea reală refuza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Înainte de a stinge lumina. Sigur că existau, așa cum prea bine știm, și acele familii lipsite de suflet care, lăsându-se duse de incurabila lor lipsă de umanitate, ajunseseră la extrema de a angaja serviciile maphiei pentru a se elibera de jalnicele rămășițe umane care agonizau la nesfârșit Între două cearceafuri Îmbibate de sudoare și pătate de excreții naturale, dar acestea merită dezaprobarea noastră, tot atât cât și cea care apare În pilda tradițională a străchinii de lemn povestită de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să-ți împletesc un fular Dar n-am lână. Am vrea să-ți scriu o poezie Dar n-am cu ce. — Se intitulează N-am nimic, m-a anunțat Midori. Erau îngrozitoare și versurile, și melodia. În timp ce ascultam cântecul acela jalnic, mă gândeam cum va sări casa în aer dacă se aprinde și benzinăria. Obosit\ de cântat, Midori puse chitara la o parte și se rezemă de umărul meu, ca o pisică la soare. Ți-a plăcut cântecul meu? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
camera lui și el a venit într-a mea. — Fetele nu s-au supărat? Nici vorbă! Erau bete, oricum. Am avut motivele mele să fac așa ceva, spuse Nagasawa. — Ce fel de motive? — Una arăta într-adevăr bine, dar cealaltă era jalnică. Mi se părea nedrept să am doar eu parte de cea drăguță, așa că am decis să le schimbăm. Așa-i, Watanabe? — Cam așa, am zis. Dar mie mi-a plăcut cea urâtă. Am avut ce vorbi cu ea și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]