KorAP: Find »[drukola/base=japonez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...155 >

3,852 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

mai departe povestea binecuvântată a vieții lui Hristos. „Nu strică să cunoaștem învățătura creștină”. Răspunsul negustorului cu dinți galbeni arată deslușit cum privesc japonezii religia. În timpul îndelungatei mele șederi în Japonia am văzut cu ochii mei cât de mult caută japonezii într-o religie doar foloasele lumii acesteia. Aș putea spune chiar că așa-zisa lor credință e făcută să le-aducă cât mai multe foloase lumești. Se roagă la zeii lor și la Budha ca să scape de boli sau dezastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Cunoscând bine toate acestea, bonzii îi pun pe credincioșii lor să se închine la imaginea Diavolului pe care îl numesc Yakushi Nyorai și are puteri tămăduitoare mai mari decât orice leac. Nu există nici o imagine a lui Budha pe care japonezii să o venereze mai mult decât pe acest Nyorai. Și apoi, se roagă nu numai pentru a scăpa de boli și dezastre. Multe secte păgâne făgăduiesc să le sporească averea și să le apere avutul și mulți credincioși li se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o venereze mai mult decât pe acest Nyorai. Și apoi, se roagă nu numai pentru a scăpa de boli și dezastre. Multe secte păgâne făgăduiesc să le sporească averea și să le apere avutul și mulți credincioși li se alătură. Japonezii nu așteaptă decât foloase lumești de la o religie. De câte ori mă uit la ei, mă întreb dacă în Japonia se va putea dezvolta o dată o religie ca cea creștină care să caute nemurirea și salvarea sufletului. Între devoțiunea lor și ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
creștină care să caute nemurirea și salvarea sufletului. Între devoțiunea lor și ceea ce noi creștinii numim credință se cască o prăpastie fără fund. Dar cui pe cui se scoate și așa trebuie să fac și eu. Dacă e în firea japonezilor să caute foloase lumești într-o religie, atunci este de mai mare însemnătate pentru mine să văd în ce fel pot să le îndrept poftele lumești către învățăturile Domnului. Într-o vreme, Ordinul Sfântul Petru a reușit acest lucru cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
conducătorilor japonezi arme noi precum puștile și felurite alte mărfuri ciudate din Mările Sudului și au primit în schimb drept de propovăduire. Însă, după aceea s-au purtat de prea multe ori în așa fel încât i-au înfuriat pe japonezi. Au devastat templele și sanctuarele venerate de japonezi și, profitând de slăbiciunea conducătorilor care se luptau între ei, și-au făcut mici colonii ca să-și apere propriile privilegii. Înainte de a pleca din Japonia am scris câteva scrisori: către unchiul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
alte mărfuri ciudate din Mările Sudului și au primit în schimb drept de propovăduire. Însă, după aceea s-au purtat de prea multe ori în așa fel încât i-au înfuriat pe japonezi. Au devastat templele și sanctuarele venerate de japonezi și, profitând de slăbiciunea conducătorilor care se luptau între ei, și-au făcut mici colonii ca să-și apere propriile privilegii. Înainte de a pleca din Japonia am scris câteva scrisori: către unchiul meu, Don Diego Caballero Molina, către părintele Don Diego

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
scris câteva scrisori: către unchiul meu, Don Diego Caballero Molina, către părintele Don Diego de Cabrera și către starețul mănăstirii franciscane din Sevilia. I-am înștiințat că s-ar putea ca din Nueva España să vin la Sevilia cu niște japonezi și i-am rugat ca, în acest caz să aranjeze totul pe cât le va sta în putință cu pompă și fast ca să le dovedim spaniolilor că slava lui Dumnezeu se întinde până în țărișoarele Orientului. Locuitorii din Sevilia or să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acest caz să aranjeze totul pe cât le va sta în putință cu pompă și fast ca să le dovedim spaniolilor că slava lui Dumnezeu se întinde până în țărișoarele Orientului. Locuitorii din Sevilia or să fie nespus de curioși să vadă niște japonezi și, fără îndoială, că e de așteptat să se adune în număr mare ca să se uite la ei, dar trebuie să facem în așa fel încât totul să dea roade și mai mari. Le-am scris că de aceste roade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Am de gând să trimit aceste scrisori cu caii de poștă fulger de la Acapulco până la Veracruz și apoi cu cea mai rapidă poștă până la Sevilia. Ieri, după ce i-am învățat câteva fraze de căpătâi și cuvinte simple, le-am povestit japonezilor din cabina cea mare încă puțin din viața lui Iisus. „Credința ta te-a mântuit”. Le-am povestit cu însuflețire cum i-a vindecat Domnul unul după altul pe bolnavii din Galileea. Le-am spus cu voce răsunătoare cum i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu însuflețire cum i-a vindecat Domnul unul după altul pe bolnavii din Galileea. Le-am spus cu voce răsunătoare cum i-a făcut pe șchiopi să meargă, cum le-a deschis ochii orbilor și cum a curățit trupurile leproșilor. Japonezii ascultau adânc înduioșați. Știam că printre lucrurile pe care le caută ei întotdeauna într-o religie se găsește și vindecarea de boli și de aceea am stăruit dinadins asupra acestor povestiri despre minunile Domnului. Însă Dumnezeu are putere nu doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și de aceea am stăruit dinadins asupra acestor povestiri despre minunile Domnului. Însă Dumnezeu are putere nu doar asupra bolii trupești. El tămăduiește și bolile sufletului. Astfel mi-am încheiat povestirea. Fără îndoială că am ales o temă potrivită pentru japonezi. Cu toate acestea, o spun cinstit, toată munca mea de-abia acum începe, iar drumul este încă lung. Pentru că știu din șederea mea îndelungată în Japonia că japonezii sunt atrași de povestiri despre minuni și de vorbe despre propriile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
am încheiat povestirea. Fără îndoială că am ales o temă potrivită pentru japonezi. Cu toate acestea, o spun cinstit, toată munca mea de-abia acum începe, iar drumul este încă lung. Pentru că știu din șederea mea îndelungată în Japonia că japonezii sunt atrași de povestiri despre minuni și de vorbe despre propriile lor păcate, dar din clipa în care le vorbești despre înviere, cheia de boltă a credinței creștine, și despre iubire, în numele căreia trebuie să ne sacrificăm întreaga noastră ființă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că apa năvălise și în cabina cea mare, căci s-au auzit țipete și vreo zece japonezi s-au luptat să iasă afară. Am strigat la ei prin întuneric să nu iasă pe punte. Dacă ieșeau pe punte fără frânghii de salvare cum erau, fără îndoială că aveau să fie măturați de valurile ce năvăleau înăuntru peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor, mai cu seamă paturile de lângă încărcătură au fost inundate și nu mai puteau fi folosite. Se pare că apa a pătruns și în cămara de provizii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
voie să urcăm pe punte. Valurile erau la fel de mari ca și mai înainte, dar după masă corabia noastră ieși în sfârșit din raza furtunii. Cum nu puteam să mai îndur mirosul de murdărie din cală și duhoarea de vomă de la japonezii care aveau rău de mare, i-am cerut voie lui Contreras și m-am dus până la gura de ieșire înspre punte. Valurile împroșcau spumă învolburate, iar marea era tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi își dădeau toată silința să descurce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Vă folosiți de lăcomia lor ca să-i creștinați. Am auzit că același șiretlic l-ați folosit și cu oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor. Se zice că v-ați târguit cu ei să dobândiți încuviințarea de a-i creștina pe japonezi în schimbul ajutorului pe care-l veți da la deschiderea negoțului cu Nueva España. M-am uitat drept în ochii săi. Licărirea din privirea lui era altfel decât cea din ochii copilăroși, plini de curiozitate ai lui Nishi. Nu semăna nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tonul său batjocoritor. Dumnezeu nu poate să-și arate existența și în viața negustorilor japonezi! De ce? Pentru că lor nu le pasă dacă Dumnezeu o fi existând sau nu. Nu e vorba numai de negustori. La fel sunt și cei mai mulți dintre japonezi. Dar dumneavoastră, senior Matsuki? l-am încolțit eu. Și dumneavoastră vă doriți o viață la fel de călduță? Eu am venit în Japonia pentru că sunt încredințat că viața este un lucru aprig. Seamănă cu legătura dintre un bărbat și o femeie. Așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ci mai degrabă era o supărare îndreptată împotriva sa însuși. S-ar putea ca omul acesta, cu toate că mă urăște, să fie atras de ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o după-amiază liniștită pe corabie. Toți japonezii, și cei din cabina solilor, și cei din cabina cea mare, dormeau duși somnul de după masă. Liniștea moleșitoare era întreruptă doar de scârțâitul regulat al parâmelor și de clopotul care bătea ora. Balene la orizont! strigă matelotul care era de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
înalte până la cer. Când una dintre balene se pierdea printre ape, de lângă ea, spinarea alteia se înălța dintre valuri cu un nou jet de apă. Balenele se zbenguiau astfel fără să bage în seamă corabia. Ori de câte ori se arătau la orizont, japonezii și spaniolii care se uitau la ele scoteau deopotrivă strigăte de uimire. — Avem parte numai de lucruri nemaivăzute și nemaiauzite! râse bucuros Nishi Kyūsuke de lângă samurai. Fără măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele până când acestea dispărură în cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
surdă. Punea piciorul într-o lume nouă. Se temea ca nu cumva zidul care îi sprijinise inima până atunci să se crape și în cele din urmă să se năruie așa cum se scurge nisipul. După ce balenele au dispărut din vedere, japonezii adunați pe punte începură să se întoarcă în cabina cea mare. Sună clopotul. Vremea odihnei de după masă trecuse deja, iar de acum și până seara îi așteptau câteva ore lungi și plicticoase. Haideți în cabina cea mare! îl invită Nishi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cea mare și zgomotoasă arborând surâsul lui dintotdeauna. Semăna cu zâmbetul plin de sine al omului în toată firea care privește la ogloată de copii ce nu pot să se descurce singuri. Surâsul lui Velasco spunea mereu că fără el japonezii de pe corabie nu se vor descurca deloc în călătoria lor. Más barato, por favor. Cu o mână odihnind molcom pe unul din desagii încărcăturii, Velasco pronunța cuvintele, iar negustorii le scriau sârguincioși cu pensula pe foaie. No quiero comprarlo. Această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mâini și se arunca apă pe el. Le mai povesti că dacă nu se îndrepta nici așa, era biciuit, după cum cerea un vechi obicei marinăresc. Vinovatul trebuia pedepsit în fața tuturor celor aflați pe vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl lovi un alt val. Îndată capul său dispăru în vâltoare. În cabina solilor, ca și în cabina cea mare, japonezii se prăbușeau, se târau, se ridicau și urlau prin apa care le ajungea până la genunchi. Cuferele grele se legănau înainte și-napoi ca și cum ar fi avut cine știe ce diavol înăuntru. Uitând ordinul căpitanului, unii ajunseră până la scară încercând să-și caute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mâncare nu ducem lipsă. Numai că în timpul furtunii din seara trecută am mai pierdut câțiva mateloți japonezi înghițiți de ape, iar în cabina cea mare sunt câțiva răniți. Până în zori am umblat ca preot, nu ca tălmaci, îngrijindu-i pe japonezii care gemeau. Dintre răniți, doi sunt într-o stare mai primejdioasă: un negustor în vârstă pe nume Yahei și Seihachi, unul dintre însoțitorii lui Hasekura. Amândoi au fost loviți în piept de cuferele grele, iar Yahei a scuipat sânge. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
depărtare, de parcă aș fi privit în mod ciudat sufletul altcuiva. De ce vreau să mă întorc înapoi în Japonia? De ce mă atrage atât de mult țara asta? Era ca și când aș fi privit în mintea de neînțeles a unui străin. Nu pentru că japonezii ar fi mai înclinați spre credință sau ar putea înțelege mai bine adevărul decât alte popoare din țările Orientului. Ci poate pentru că, dimpotrivă, deși japonezii au o curiozitate și o putere de înțelegere nemaiîntâlnite la alte neamuri, nu există popor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]