2,787 matches
-
pe toți la un restaurant persan și că o să fac eu cinste, șopti ea cu o voce copilăroasă. Asta era Înainte să fiu jefuită, dar nu mai pot da Înapoi acum. De ce nu-i spui lui Charlie că ai fost jefuită? O să Înțeleagă, zise Kitty. N-ar trebui să fii sinceră cu bărbatul pe care-l iubești? — Kitty, nu Înțelegi. Bărbații nu vor să audă despre problemele femeilor de la Început. — Dar vă cunoașteți deja de-un an! — Un an Înseamnă Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ciudată. Chiar dacă nu e vina mea, o să fugă speriat. — Da... dar... Încercă Kitty, Însă Desert Rose o Întrerupse grăbită. — Bărbații Își doresc o femeie blândă, sănătoasă și echilibrată. Toți au fantezia asta... dacă Îi spun lui Charlie că am fost jefuită, o să fie drăguț, o să mă sprijine, poate chiar o să se ofere să-mi Împrumute niște bani. Dar o să țină minte că atrag necazurile. Și cum vei plăti masa? Întrebă Kitty. — Un unchi de-al meu a cumpărat un poster, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
umerii lăsați, Înfrântă, devenind din ce În ce mai mică, până atinse dimensiunea unui punct. Se simțea oribil că Își abandonase prietena acolo, la mama naibii, vulnerabilă, cu o grămadă de genți, fără hartă și fără bani de taxi. Ar fi putut s-o jefuiască oricând cineva, s-o violeze, chiar s-o ucidă. O clipă Kitty se simți ca o mamă iresponsabilă care și-a abandonat copilașul neajutorat pe șinele trenului, grăbită să ajungă la bărbatul de care se Îndrăgostise. Era copleșită de sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-o să se oprească, dar apoi am lăsat-o să plece, De ce, Dacă te uitai la fața omului dinăuntru, pun rămășag că făceai și tu la fel. Olarul opri furgoneta, coborî geamurile laterale, și așteptă să vină cineva să-l jefuiască. Disperarea sufletului, loviturile vieții își împing uneori victima la astfel de hotărâri, dacă nu chiar mai rele. Vine o clipă când omul lovit sau înjurat aude un țipăt în mintea lui, Pierdut o dată, pierdut de tot, și atunci, în funcție de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
respectuos pentru a ajunge să nu mai respecți pe nimeni și să te prefaci din când în când modest pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întâmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
evreii pe vremea aceea În Palestina? O minoritate religioasă și rasială, tolerată, respectată de arabi, care Îi tratau cu condescendență, și cu care creștinii se purtau foarte urât, pentru că să nu uităm că În decursul diferitelor cruciade, pe drum, se jefuiau ghetouri, iar masacrele se țineau lanț. Și noi ne facem iluzii că Templierii, cu toată putoarea aceea pe care o aveau sub nas, mai stăteau să facă schimb de informații mistice cu evreii? Nicidecum. Iar În comanderiile din Europa evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
hotărăști după cum bate vântul, fără să te gândești la pungă. Vă invidiez“. Belbo zâmbise și se Întorsese cu fața În altă parte. Ca să vezi, Își zicea, acum se uită toți la mine ca și cum aș fi mână spartă sau aș fi jefuit vreo bancă. La Bologna Belbo se ridicase și se pregătise să coboare. „Vedeți să nu uitați valijoara aceea“, zisese vecinul lui. „Nu, trebuie să vină s-o ia un domn la Florența“, zisese Belbo, „chiar vă rog să vă uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aici, bișniță, ai?“, ziceam. „Ai venit la noi în țară și faci bișniță?“ Francam, legitimația, totul absolut... Știți? Dă actele... Prin târguri. La Valea Cascadelor, la Abator, în partea ailaltă, lângă Splai, pe la Ghencea. Ei, străinii, când erau prinși, erau jefuiți. Din mâinile la organ, cum ar veni, i-am luat hoțul. Era unul la magazinul „Unirea“, unul Castro, un amărât, vai de mama lui! Vindea și el lanțuri d-alea duble, semințe și Kent, Beteu d-ăla lung, ăla alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un romantic fără leac, un sentimental sortit înfrîngerii. Resorturile animalului primitiv din mine s’au frînt. Slava și biruința sînt numai pentru cei aspri și cutezători”. „Domnul cu servieta” este numele generic al birocratului „burghez” pe care vrea să-l jefuiască spre a scăpa de sărăcie (G. Călinescu a fost printre cei dintîi care au identificat, în construcția lui, influența lui Urmuz). Un personaj expresionist, metonimic și categorial, prezentat în manieră „urmuziană”... După o pîndă prelungită, consumată în epuizante strategii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luat portofelul din mână și i l-a vârât în buzunar, așa cum face o mamă grijulie cu copilul ei care pleacă în excursie. Gaston nu putea înțelege de ce aceste prostituate erau atât de amabile cu el. Aceeași femeie care își jefuise clientul la Hotelul de pe Deal de tot ce avea, inclusiv îmbrăcămintea, se transformase într-o persoană atât de drăguță și inimoasă, încât nu-i venea să-și creadă ochilor. Ce ziceți de Dachi? — Șarlatanul ăla? Îl toacă de toți bănuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ȘI BLESTEM Pe creasta nopții moara seacă macină lumină-n gol. Lopeți se-nalță și s-apleacă. Războiul după ușă pus țese singur - vezi suveica? Fă o cruce spre apus! Fântânile la uliți rele găleți coboară și ridică 'n cerul jefuit de stele. Cuiburi în copaci s-aprind ca de-o mână. Ard cu flăcări. Auzi ouăle pocnind. Duhul răului tot vine 'n sat nelocuit să pască iarba morților de bine. În satul vechi de lângă lună uși se-nchid, uși se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de autoritate, au ruinat orice formă de economie, condamnând oamenii la foamete. Cu această stare a lor mizerabilă ei se mândresc, slăvind sărăcia lui Iisus. Pentru a supraviețui, episcopii lor îi îndeamnă să le ia gâtul celor bogați și să jefuiască celelalte biserici. Până și Augustin de Hipona, care la început i-a simpatizat, i-a osândit fără drept de apel. Faroald m-a întrebat: - Cum trebuie să mă comport față de el? - Invers decât se așteaptă; dacă-l osândești la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
străpunși de săgeți. Lumea parcă se uita la circ: râdea, urla, insulta, scuipa, își agita pumnii. Când leșurile pline de sânge ale ducilor au fost trase afară din mormanul de morți, poporul s-a aruncat asupra celorlalți spre a-i jefui și a-i batjocori. Am încercat o singură dată să mă revolt, și am încă o cicatrice de la un umăr la celălalt. După măcel a urmat nelegiuirea. Au adus o buturugă și și-a făcut apariția judecătorul. Cu un cuțitoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
propunerea: dacă ne-ar fi călăuză până la Spina, își va recăpăta libertatea și se va alerga și cu patruzeci de parale ca să-și hrănească familia. A acceptat pe loc. - Și dacă ne pune cuțitul la gât pe drum ca să ne jefuiască? m-a întrebat Gundo. Bovo s-a uitat la mine în timp ce mesteca ultimul dumicat de azimă, după care a dat din cap. - N-am făcut niciodată rău cuiva și nici n-am de gând să fac. Voiam să-i fur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De-aici și până la Ravenna, dacă nu mergeți pe drumul mare, veți avea serios de furcă. Tot felul de primejdii. În primul rând indivizi care dau îndreptări greșite ca să vă facă să vă rătăciți și apoi să poată să vă jefuiască în voie. În schimb, pe drumul principal există cel puțin zece controale și poduri la care trebuie să plătești trecerea. Asta înseamnă cel puțin alte treizeci de parale. Mai pune zece parale lângă cele pe care mi le datorezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Odoacru și Teodoric au desăvârșit fărădelegea. Doar una dintre bazilicile ei a fost reconstruită, odată cu casele menite patriarhului și clerului. Confesiunea ariană a mai fost încă o dată la ananghie, generând doi patriarhi, dintre care cel refugiat pe insula Grado a jefuit-o de toate comorile și relicvele. În ultimul timp, printre bălți și buruieni, s-a reaprins o lumină. Care ardea cu ulei arian, și cel care veghea dispunea de patrafirul cu șase cruci și de amvon cu sprijinul armelor longobarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se închidă spațiile dintre coloane cu tăblii de lemn pentru a oferi adăpost în timpul zilei cetățenilor și loc de dormit celor nevoiași pe timp de noapte. Nedorind să plictisesc, n-am să mai înșir și alte minunății, aproape toate jefuite din orice colț al imperiului, inclusiv de la Roma. Atunci când Callisto m-a întrebat dacă voiam să vizitez Sfânta Sofia și hipodromul, am spus nu, sub pretextul că eram foarte obosit. În realitate eram din nou îngrozit de ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de sânge și presărat cu măruntaie la sfârșitul pedepsei, și douăzeci de capete tăiate erau făcute morman în mijlocul pieței. Pe la apusul soarelui, după ce li s-a dat drumul bătrânilor, femeilor și copiilor care nu se ascunseseră, orașul Oderzo a fost jefuit, și apoi incendiat în mai multe locuri. În timpul nopții se vedea un singur rug mare cu flăcări înalte, care răzbătea la câteva mile depărtare. Taso și Kakko puteau, în sfârșit, să-și doarmă somnul de veci în pace. Eu învățasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să renunțe la bătălie. Am căutat să-l conving că mai întâi trebuia să-și consolideze puterea proprie, căci dinspre răsărit primejdia creștea, și Bizanțul era o barieră care nu trebuia slăbită, de vreme ce vasele arăbești străbăteau de-acum Mediterana și jefuiau coastele. Asta însă, probabil, era o problemă mai mult a mea, căci mă durea dispariția Siriei natale. Chemați de Gundeperga, au sosit și emisari ai papei Onoriu cu scrisori îngrijorătoare, descriind acțiunile arabilor și țelurile lor. Regele era implorat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În zilele ce au urmat, Isacco Platone și Mauriciu și-au împărțit tezaurul papal, lăsând doar firimituri pentru plebe și soldați. După ce i-au alungat din oraș pe toți preoții și cardinalii, bizantinii și facțiunea romană a lui Mauriciu au jefuit Roma vreme de o săptămână, golind bisericile de podoabele lor prețioase și prădând casele romanilor rămași credincioși papei. IV Toată iarna dintre anii 638 și 639 am făcut planuri de război și am organizat convocarea armatei. Rotari era hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iar În aer plutea un miros de cenușă. Probabil niște imigranți fără casă. Vagabonzi, clandestini. Mulți se temeau de ei, dar Zero hotărâse cu gentilețe să-i recunoască În acele fantasme dezrădăcinate și singuratice pe frații săi. Odată, unul Îl jefuise, dar el nu-l denunțase, nu-și lăsa Înfrânte atât de ușor propriile convingeri. Sus, pe Ponte Garibaldi, trecu un automobil, farurile fulgerau printre zăbrelele parapetelor. Pe malul stâng al Tibrului erau deja niște activități În desfășurare - poate că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar Emma, emoționată și mândră de Antonio, așa cum nu-și imaginase vreodată că ar putea fi, spuse că voia să asculte cazul În care acest Buonocore fusese protagonist. Un delincvent, aparținând unei etnii nomade, dar cu nume italian, Încercase să jefuiască un magazin de bijuterii din cartierul Pinciano. Lovitura eșuase deoarece alarma atrăsese o patrulă de carabinieri. Se iscase un conflict armat și un ofițer fusese ucis. Hoțul fugise, luând-o ca ostatecă pe fiica bijutierului. Mașina fusese semnalată tuturor patrulelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spătarului și i-au pus un cosor în gât, iar ceilalți stăteau împrejurul trăsurii. - Noi suntem Frații Futacu, a început unul dintre cei de jos să vorbească. Frații aceștia erau într-adevăr vestiți prin zonă. Se știa despre ei că jefuiesc la drumul mare, dar că nu ucid niciodată. Erau doi bărbați foarte tineri, îmbrăcați cu haine amestecate, luate de la negustori, de la boieri și de la țărani, fără alegere. Unul își legase de jur-împrejurul capului o pânză roșie, care îi punea în evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vestea că nu vă atingeți de oameni și acum vreți să ne faceți să ne schimbăm părerea, a început împăciuitor și emoționat spătarul. - Vasăzică ați auzit de noi! - Cum să n-auzim! Se știe bine despre voi de când l-ați jefuit pe chelarul Curții Domnești. Spătarul devenise nespus de jovial, atmosfera era destinsă și poate că s-ar fi ajuns în cele din urmă la o înțelegere, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva imprevizibil. Ioniță stătea năucit lângă roata trăsurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și un nenorocit, un techergheu, un criminal s-a năpustit asupra dânsei și a jefuit-o și apoi a lăsat o întinsă jos ca pe un covor vechi pe care nu-l mai folosește nimeni. Văleleu! Văleleuuu! Iezii încep a plânge de li se scutura haina pe ei și obrazul le era sânge. O mamă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]