1,432 matches
-
fără să ne pierdem timpul cu tatonări, suspiciuni și altele de acest gen, ce nu-și au rostul. De acord, Iuliana? - Hm! Ce direct sunteți, domnule doctor! Cred că e soluția ideală. De acord, Eugen! aprobă ea zâmbind, dar destul de jenată de gândurile ce le avusese cu puțin mai devreme. Totuși, nu trebuia să faci efortul acesta... - Iuliana, principala problemă este situația fratelui tău, o întrerupse el, sărind peste încercarea ei de reproș ori de refuz al discuției pe care o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la parcare, potrivit gestului larg făcut cu brațul. Mai este și aspectul celălalt, al vederii. Va trebui să analizăm cu mare atenție... - Da...! Încerc să înțeleg. Mi s-a părut neavenită invitația, dar cred că ai dreptate, interveni Iuliana încă jenată de felul în care îl judecase. Totuși, am rețineri. Te rog să mă Tainicele cărări ale iubirii înțelegi! Îmi este teamă de reacția mamei. Așa... dintr-o dată..., cu medicul acasă... - Prezența mea îți va ușura sarcina. Sunt convins. Cu ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dator să explic în detaliu situația lui. Hârtiile și filmele nu mi s-a părut că sunt suficiente. Atunci am întâlnit-o... Pe ea a umflat-o râsul când m-a recunoscut, iar eu am rămas mut de uimire și jenat de amintirea aceea. Era de o frumusețe sclipitoare... Îmi amintesc că a avut rezultate de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din contra... Nu am fost atent și nici curios să întreb de când lucrează acolo și, culmea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din contra... Nu am fost atent și nici curios să întreb de când lucrează acolo și, culmea, acum aud că ar fi tocmai ea profesor doctor, șefa secției de oftalmologie!... Mă jenam ca un adolescent. Nu știu ce a fost în mintea mea atunci... Cât am stat de vorbă cu ea, îmi amintesc că mi-a promis că va fi oricând dispusă să primească alți pacienți la recomandarea mea, dar eu, fudul sau prost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mele nu i-aș cere niciodată. Doar atât. Eram și eu curios, chiar dacă par caraghios la vârsta mea să afirm că nu știam unele figuri... sau tehnici, dacă vrei. Le are pe toate Marian Malciu femeia asta și nu se jenează să mă antreneze în tot felul de prostii... - Ptiu, drace! Pleacă de aici, coruptule! - Gata! Mă cheamă datoria... Ai grijă și tu! Rămas singur, Eugen se întoarse în salon mai plin de gânduri ca niciodată. Se asigură că totul este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
păstra secretul și voi încerca să vă înțeleg... Tainicele cărări ale iubirii - Vă cred... Mulțumesc! ... Aș sta puțin mai ridicat..., dacă este posibil... - Imediat! rosti Eugen cu hotărâre. Te voi ridica eu puțin, voi potrivi perna și... să nu te jenezi să-mi spui dacă este bine sau... o mai mut..., stai așa... gata! Iustin se declară mulțumit. Eugen îl așezase cu mare grijă într-o poziție comodă, așa cum știa el că bolnavul poate respira ușor. A dat pătura la o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Bine, mami! Așa rămâne... Da, da! Mulțumesc! Te pup! Eugen plătise și o privea surprins. Intuise perfect că mama Iulianei nu dorea să-i deranjeze. „Oare..., oare se Marian Malciu gândește dumneaei la ceea ce mă gândesc eu? Mă simt și jenat oarecum, dar bucuros la maxim... Iuliana oare la ce se gândește? Am observat puțină teamă în atitudinea ei. Nu i-am dat nimic de înțeles... Am invitat-o să vadă apartamentul și atât... Că aș dori eu..., este cu totul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unu din noapte, Eugen și mama sa au mulțumit pentru primire și acordul de căsătorie, și-au luat rămas bun călduros și s-au retras. Iuliana i-a condus până în fața blocului, doritoare să-l sărute pe Eugen, dar se jena de mama lui. El, intuind ce dorință o macină, întinse mâna, o cuprinse de mijloc și o sărută. Doamna Eleonora o îmbrățișase mai înainte, așa că se întoarse la timp și plecă încet către parcare, zâmbind complice, mulțumită. Marian Malciu Iustin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trei ani. Acolo, pe acel scaun de pe care Iustin a descoperit-o fără să o vadă, doar auzindu-i vocea, Laura l-a îmbrățișat cu întreaga ei forță fizică și sufletească. Nu existau cuvinte printre săruturi și nu pentru că se jenau să fie auziți ori priviți. Toți Marian Malciu ceilalți ieșiseră tiptil din încăpere, la fel de emoționați, ștergându-și lacrimile de bucurie... * După mai bine de o jumătate de oră, Laura a ieșit pe hol îmbujorată, oarecum jenată, purtând pe chip toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ori cu lumânarea în mână. Pornesc și eu la un astfel de drum, pentru prima dată. La Nicula se merge în genunchi în jurul schitului, dar aici e diferit. Femeile, bărbații din fața mea nu bagă în seamă pe nimeni, nu se jenează să atingă cu buzele zidul rece și alb. Fac semnul crucii cu lumânarea la fiecare colț, apoi îl ating cu buzele. Merg încet toți, cu fața spre biserică, unul după altul. Uit și eu de toate. Nu mai văd nimic
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
am așezat toți acum și suntem gata de decolare. Scaunul meu e cu fața la doi bărbați cu picioare foarte lungi. Au cerut în mod special scaune lângă ieșirea de lângă aripă, ca să poată să-și întindă picioarele. Dar acum se uită destul de jenați în pământ, hotărâți să evite contactul vizual. Ei bine, nu mă deranjează. Chiar mă bucur că nu mai sunt atrasă într-o altă conversație despre zboruri. Unii pasageri insistă să pună tot felul de întrebări ca: „Și cât stați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează că încleștarea fălcilor este dată de un tub rigid care se strecoară printre dinții ce se încleștează fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine că nervii care comandă simțurile sunt ținuți la locurile lor. Nara stângă, mereu mai sensibilă ca dreapta, este jenată de o gâdilătură. Cu coada ochiului drept înregistrează defilarea negrăbită a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine că nervii care comandă simțurile sunt ținuți la locurile lor. Nara stângă, mereu mai sensibilă ca dreapta, este jenată de o gâdilătură. Cu coada ochiului drept înregistrează defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
emoția. Dragoș îi vine în ajutor, deși simte că și lui îi vine greu: Ștefana e mai vorbăreață ca de obicei, desigur pentru a fi cât mai amabilă cu un musafir atât de neașteptat. Dar vă rog să nu vă jenați, să spuneți ce v-ar face mai multă plăcere să mâncați. Apoi, adresându-se Ștefanei : Pe doamna Dora am întâlnit-o în gară, dar nu am făcut indiscreția să o întreb de unde vine. Curiozitatea m-a împins totuși să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să te primim în aceste condiții. Spune-mi vrei o cafea? Uimită de-o asemenea propunere, Carmina clipi neștiind ce să răspundă. În casa soților Alexe nu se făceau decât rareori tratații. Merita să accepte propunerea măcar pentru neobișnuitul situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din aripi și croncănind strident, ha, ha, ha, cu popoul, vocea ei plină de rezonanță, ce stupid! Se comportase ca o tâmpită. Acum îi fusese așa de comod, să se simtă normal, femeie, femeie cu adevărat și să nu fie jenată de realitatea aceasta. Cât de simplu se scăldase în boarea de simpatie a Sidoniei, a lui Ovidiu. Traversa strada împreună cu ceilalți oameni și în suflul ei începuse deja să pătrundă o altă aromă. Ea, care mai ieri trecea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vedea pielea capului galbenă. Vă rog să mă scuzați, murmură Matei, vă rog foarte mult, nu se va mai întâmpla, m-a luat valul, nici nu mi-am dat seama. Nu e chiar o tragedie, încercă ea să-l tempereze, jenată de purtarea lui. Trebuia să vă spun, aste e, mai ies cine știe ce complicații din astea ideologice și ne trezim cu anchete pentru mai nimic. O să fiți binevenit oricând la bibliotecă. Vă rog încă o dată să mă scuzați, da, aveți perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noi, dar când avem musafiri, ne place grozav să-i tratăm ca lumea. Toți suntem așa. Nu știu dacă-i bine sau nu. Uite, tata, de exemplu, nu prea bea, dar în casă există întotdeauna băutură, pentru musafiri. Nu te jena, bea cât îți poftește inima. — Mulțumesc. Mi-am adus brusc aminte că am uitat florile jos. Le-am pus la o parte cât mi-am scos pantofii și am uitat să le mai iau. M-am strecurat la parter și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu pacienții. Ei trebuie să fie în permanență supravegheați, dar în cazul vostru, supraveghetorul sunt eu. Îmi pare rău, dar trebuie să te împaci cu ideea asta, bine? Nu mă deranjează, am răspuns eu, zâmbind. — Te rog să nu te jenezi și să discuți orice cu Naoko, să nu te stânjenească prezența mea absolut deloc. Știu aproape totul despre tine și Naoko. Totul? — Aproape totul, a spus ea. Știi, avem aici program de discuții în grup, așa că știm, în mare, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o voce sfârșită, să o frec pe spate. Chiar am crezut că îi era rău și transpira nebunește, așa că am început să o masez. S-a scuzat apoi și m-a întrebat dacă pot să-i scot sutienul, pentru că o jena. Am făcut ce m-a rugat. Purta o bluză strânsă pe corp, așa că a trebuit să-i deschei toți nasturii și să bag mâna pe sub ea ca să-i desfac sutienul. Avea sâni mult prea mari pentru o fată de treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aventura ei sexuală cu tine. Vreau să-ți spun că până atunci nu îmi vorbise niciodată atât de deschis. Am mai discutat noi despre sex, ca un fel de terapie, dar niciodată nu mi-a dat vreun amănunt. Probabil se jena. De aceea am fost atât de uimită când am văzut-o cum turuie, fără oprire. Pot să spun, chiar șocată. „Simt nevoia să-ți povestesc“, mi-a spus ea, „dar dacă nu ai chef să mă asculți, nu mai zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aceeași chestie ca și brasiera. Atunci ce? mai aveam trei minute sigure. Da, trebuia să mă mulțumesc cu izmenele, cu toate că mă mai Îmbrăcasem cu ele c-o zi Înainte. Măcar aveau o despicătură În față, la vintre, așa că nu mă jenau deloc. Încă două minte sigure - mai Întâi din profil, apoi toată silueta - și invers - Încă un minut - dacă Îmi strângeam picioarele - dar dacă mă Întorceam și mă aplecam - nu, repede, jos izmenele - la naiba - de ce nu - ciorapii - s-au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
folosite n-avea nici un scop educațional. Cineva de la Fundație trebuie să-i fi dat prietenului dvs. acces la colecții. — Karp, am sugerat Încet. — Probabil Doctorul credea că Lakritz produce documentare științifice. Și acum, după ce și-a dat demisia, a dispărut, jenat de această colaborare... În mod ciudat, Manetti dădu din cap, dar zâmbi. Iarna trecută, ca În fiecare an, În timpul unei porniri de a curăța orașul, Brigada de la Năravuri a percheziționat un club de noapte numit Crama Albastră - o treabă destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adevăr, corespondență la noi, îmi explică un bătrînel excesiv de amabil, cu ochi mici și curioși. Chelia personajului rima perfect cu abajurul sferic al lămpii așezate pe masa la care citea. Ca urmare a tăcerii mele, bătrînelul își reluă lectura, deloc jenat de prezența mea în imediata sa apropiere. omulețul era, pesemne, obișnuit cu acest ritual : cînd i se vorbea ridica privirile din carte, cînd interlocutorul tăcea nu pierdea timpul și plonja din nou în plăcerea lecturii. Cum eu păream însă total
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi trebuit să-l ia Malraux”. Da, în acel an 1957 Andră Malraux era fără îndoială mai faimos decît Camus, dar nu atît de bun scriitor precum Camus, nu atît de incisiv, de tulburător, de simplu. La Malraux m-a jenat întotdeauna un anumit subtext didactic, ceea ce Camus n-a avut niciodată. Camus scrie ca și cum s-ar dezbrăca de o cămașă pentru a-și arăta cicatricile. în acel an, 1957, Camus a fost cîștigătorul unei curse în care se mai aflau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]