2,431 matches
-
mult contează omul și motivația lui, pentru că, dacă simți că are sens ceea ce faci, te mulțumești și cu bani mai puțini și cu sens mai mult în viața ta. Și la Teach găsesc din ce în ce mai mulți oameni care renunță la un job bine plătit pentru a face ceva care aduce sens în viețile lor.
Veriga lipsă din școala românească. „Nu poți să pui structură în capul unor copii dacă nu reușești să construiești mai întâi o relație cu ei” () [Corola-blog/BlogPost/338335_a_339664]
-
are voie? Tu știi că e șeful tău, de el depinde locul tău de muncă, și ai de ales între a suporta măgăriile acestea și a face plângere sau a demisiona. Ultimele două opțiuni nu sunt probabile. Ai nevoie de job, taci și suporți. Ceri transferul la alt departament, nu ți se acordă, încerci să nu fii niciodată singură în preajma lui, dar viața ta s-a transformat într-un stres continuu și nici nu ai cu cine să vorbești despre asta
„Te-ai trezit cu o mână pe fund? Se mai întâmplă”. Tabu: când un șef înfierbântat pune ochii pe „o bunăciune” din subordinea lui () [Corola-blog/BlogPost/338361_a_339690]
-
mai nepretențioase în a căror existență nu crezi până nu le vezi cu ochii tăi. Dacă socotiți, prin urmare, riscurile unui militar echivalente cu cele la care se expune un politician, cu dragă inimă vă ofer un schimb temporar de joburi: bănuiesc că ar fi reciproc avantajos. Firește, între noi fie vorba, aș fi în pierdere, căci opinia publică, din câte remarc, nutrește o părere neortodoxă despre clasa politică și sigur aș ieși dezavantajat din această asociere, însă, „dacă meseria de
Gândurile mele de militar către domnul Daniel Barbu, fostul meu profesor () [Corola-blog/BlogPost/338376_a_339705]
-
este vizibilă inclusiv în abordarea Guvernului Cioloș față de reforma administrației. O discuție despre resurse umane în administrație mi-a arătat, încă din decembrie, că decidenții pur și simplu nu-și dau seama: funcția publică e în pericol să rămână un job de subzistență, nu unul în care se creează plus-valoare. Să mai amintesc și de ordonanța prin care se recunosc diplomele de studii neautorizate, cu potențialul de-a permite ocuparea posturilor din administrație de către alți oameni lipsiți de profesionalism? Câtă vreme
Refugiații suntem noi () [Corola-blog/BlogPost/338364_a_339693]
-
Dragă „Nicu”, Vă mulțumesc pentru comentariile pe care le-ați făcut la articolul Dragi liceeni și studenți, dacă vreți un job, luați-vă unul și experimentați cât mai mult și pentru că, din câte se pare, nu ați aflat că nu mai suntem în 1985, m-am gândit să vă scriu despre câteva noutăți din anul 2015. Sau cum a spus recent
Goodbye, Ceaușescu! () [Corola-blog/BlogPost/338365_a_339694]
-
suntem în 1985, m-am gândit să vă scriu despre câteva noutăți din anul 2015. Sau cum a spus recent Adele: Hello from the other side... În primul rând, să clarificăm câteva lucruri: studenții și liceenii care își iau un job part-time, unul de sâmbătă sau unul sezonier pentru a obține experiență nu sunt „forță de muncă ieftină”. În economia modernă, salariul minim pe oră se aplică tuturor, indiferent câți ani au, discriminarea pe criterii de vârstă fiind ilegală. Angajatorii stabilesc
Goodbye, Ceaușescu! () [Corola-blog/BlogPost/338365_a_339694]
-
16 sau 61 de ani. Și oricum - așa cum am explicat, câștigurile financiare reprezintă doar jumătate din beneficiile pe care le ai muncind ca student. Așadar, în ceea ce privește teribila dumneavoastră groază că un tânăr care studiază IT ar putea sa aibă un job part-time sau pe perioada verii la McDonals; că dacă ar face asta ar fi cumva sub demnitatea sau în contradicție cu potențialul lui de a deveni următorul Steve Jobs - îmi este teamă că ați pierdut esențialul. Nu este vorba despre
Goodbye, Ceaușescu! () [Corola-blog/BlogPost/338365_a_339694]
-
part-time sau pe perioada verii la McDonals; că dacă ar face asta ar fi cumva sub demnitatea sau în contradicție cu potențialul lui de a deveni următorul Steve Jobs - îmi este teamă că ați pierdut esențialul. Nu este vorba despre jobul pe care îl are studentul, ci despre abilitățiile pe care le dobândește muncind și pe care nu are cum să le obțină în timpul școlii sau al facultății și de care, fie că vă place sau nu, va avea nevoie pentru
Goodbye, Ceaușescu! () [Corola-blog/BlogPost/338365_a_339694]
-
a conduce acest ONG - experiența de a lucra în echipă, de a conduce o echipă, de a comunica, de a organiza simpozioane și workshop-uri, i-au asigurat un loc la un program de master la Oxford și, mai târziu, un job foarte căutat la PWC. Dragă “Nicu”, Conceptele de cum, de ce, de unde, pentru cine și pentru cât muncim s-au schimbat enorm din 1985. România nu mai face parte din bula sud-est europeană. Săptămâna trecută am avut o discuție interesantă cu un
Goodbye, Ceaușescu! () [Corola-blog/BlogPost/338365_a_339694]
-
puterea lui, dacă are încredere că poate să învețe, va putea să facă ceva, poate să fie un bun meseriaș. Altfel este condamnat să fie șomer pe viață. Acești copii care sunt analfabeți funcționali, nu mai pot spera a un job cu valoare adăugată. Pot spera doar la meserii care în curând vor dispărea prin automatizări. Noi condamnăm jumătate dintr-o generație să nu facă parte din economia viitorului”, spune ea. Aproape cel mai mic salariu raportat la PIB din Europa
Cum se poate vindeca școala în țara în care 98,5% dintre profesori se consideră buni și foarte buni, iar 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Interviu cu Măriuca Talpeș () [Corola-blog/BlogPost/338354_a_339683]
-
îl dezavantajezi total față de cineva care face o altă meserie care necesită o calificare similară. Apoi trebuie să îmbunătățim statutul acestei meserii, trebuie să îi lăudăm și să îi apreciem în fiecare minut pe profesorii buni. Nimeni nu promovează acest job. Meseria de profesor este una dintre cele mai importante din țară. El îi formează pe copiii tăi. Acești copii duc țara mai departe. De felul în care sunt formați depinde dacă vom avea sau nu o economie competitivă. Asta înseamnă
Cum se poate vindeca școala în țara în care 98,5% dintre profesori se consideră buni și foarte buni, iar 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Interviu cu Măriuca Talpeș () [Corola-blog/BlogPost/338354_a_339683]
-
este extraordinar. Lumea își dorea o astfel de inițiativă. Trebuia doar un declic. Iată că declicul s-a produs. Îți recomandăm „Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” Un alt fel de epilog Am sentimentul că anul acesta, deși adun niște ani buni de corporatist experimentat, încep să mă schimb ca om - devin mai atent la semenii mei și descopăr satisfacția imensă de a împărtăși lor și
Noii bucureșteni. Cum s-a schimbat lumea unui corporatist după ce i s-a suspendat permisul de conducere () [Corola-blog/BlogPost/338391_a_339720]
-
părăsit compania, dar Dan a continuat să muncească cu aceeași energie, fiind convins că acționarii vor reuși să redreseze situația financiară. Îți recomandăm 2008, 2016, se repetă istoria pe piața imobiliară. Încă o generație de corporatiști păcălită Siguranța și predictibilitatea job-ului s-au schimbat radical în ziua când toți angajații au fost chemați în sala de ședințe pentru a li se comunica fapul că firma a intrat în insolvență. După câteva luni de la declararea insolvenței, i s-a sugerat că
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
ziua când toți angajații au fost chemați în sala de ședințe pentru a li se comunica fapul că firma a intrat în insolvență. După câteva luni de la declararea insolvenței, i s-a sugerat că ar trebui să-și găsească alt job, pentru că sunt șanse reduse că firma să se redreseze. De ce nu funcționează sfaturile din cărțile de HR? După depășirea șocului, Dan a încercat să-și păstreze moralul ridicat . Era convins că își va găsi rapid un nou job. Respectase toate
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
găsească alt job, pentru că sunt șanse reduse că firma să se redreseze. De ce nu funcționează sfaturile din cărțile de HR? După depășirea șocului, Dan a încercat să-și păstreze moralul ridicat . Era convins că își va găsi rapid un nou job. Respectase toate sfaturile oamenilor de HR. Fusese loial companiei, nu aplicase de-a lungul timpului la niciun job. Devenise un foarte bun profesionist, specializându-se în domeniul său. Avusese o traiectorie ascendentă în cadrul companiei, fiind promovat la nivelul de top
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
de HR? După depășirea șocului, Dan a încercat să-și păstreze moralul ridicat . Era convins că își va găsi rapid un nou job. Respectase toate sfaturile oamenilor de HR. Fusese loial companiei, nu aplicase de-a lungul timpului la niciun job. Devenise un foarte bun profesionist, specializându-se în domeniul său. Avusese o traiectorie ascendentă în cadrul companiei, fiind promovat la nivelul de top management. Coordonase și implementase multe proiecte pentru clienții companiei. Cu toate acestea, a trecut mai mult de un
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
său. Avusese o traiectorie ascendentă în cadrul companiei, fiind promovat la nivelul de top management. Coordonase și implementase multe proiecte pentru clienții companiei. Cu toate acestea, a trecut mai mult de un an și nu a reușit să găsească un nou job. A trimis CV-uri la majoritatea firmelor de head hunting. A fost la câteva interviuri la firme de recrutare, dar pozițiile disponibile erau sub experiență sa. Ar fi acceptat și o poziție sub calificarea lui, dar specialiștii HR i-au
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
head hunting. A fost la câteva interviuri la firme de recrutare, dar pozițiile disponibile erau sub experiență sa. Ar fi acceptat și o poziție sub calificarea lui, dar specialiștii HR i-au spus că nu este eligibil pentru astfel de job-uri pentru că are prea multă experiență. Ce strategie de HR are România? Economia României se bazează într-o proporție însemnată pe companiile multinaționale, care generează aproximativ 50% din PIB, deși numărul acestora reprezintă sub 10% din totalul companiilor. Multinaționalele au
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
se desfășoară conform procedurilor. De aceea, multinaționalele au nevoie în primul rând de oameni care să mențină și să respecte procesele interne. Îți recomandăm 5 mituri despre antreprenoriat pe care trebuie să le știi, înainte să-ți dai demisia de la jobul tău „sigur” Genul acesta de activități repetitive, pe bază de proceduri, se pretează tinerilor care sunt la începutul carierei. De aceea și media de vârstă a angajaților din multinaționale este între 30 și 35 de ani. Modelul actual al economiei
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
activități de proiectare și dezvoltare a unor produse care să se diferențieze. Saltul către inovare a fost făcut deja de numeroase firme antreprenoriale românești, în special în zona IT. Care este strategia ta în carieră? În era informațională, aproape orice job poate fi externalizat. Singurele activități care nu pot fi externalizate sunt gândirea și inteligența oamenilor. Majoritatea activităților întreprinse de angajații dintr-o multinațională sunt descrise în manualul de proceduri. Majoritatea angajaților dintr-o multinațională consideră că au un job sigur
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
orice job poate fi externalizat. Singurele activități care nu pot fi externalizate sunt gândirea și inteligența oamenilor. Majoritatea activităților întreprinse de angajații dintr-o multinațională sunt descrise în manualul de proceduri. Majoritatea angajaților dintr-o multinațională consideră că au un job sigur. Sentimentul de siguranță legat de job este dat probabil de predictibilitatea și repetitivitatea proceselor din cadrul companiei. Dar predictibilitatea și repetitivitatea activităților sunt benefice pentru companii, nu și pentru angajați, care devin astfel niște roboți. Dacă munca pe care o
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
care nu pot fi externalizate sunt gândirea și inteligența oamenilor. Majoritatea activităților întreprinse de angajații dintr-o multinațională sunt descrise în manualul de proceduri. Majoritatea angajaților dintr-o multinațională consideră că au un job sigur. Sentimentul de siguranță legat de job este dat probabil de predictibilitatea și repetitivitatea proceselor din cadrul companiei. Dar predictibilitatea și repetitivitatea activităților sunt benefice pentru companii, nu și pentru angajați, care devin astfel niște roboți. Dacă munca pe care o desfășori mai poate fi făcută de alte
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
sunt benefice pentru companii, nu și pentru angajați, care devin astfel niște roboți. Dacă munca pe care o desfășori mai poate fi făcută de alte câteva mii de oameni, din România sau din alte țări, înseamnă că nu ai un job sigur. Dacă activitatea ta este descrisă în setul de proceduri, putând fi învățată în trei luni de orice tânăr, atunci nu ai un job sigur. În schimb, dacă activitatea ta înseamnă analiza datelor, procesarea lor și oferirea de soluții originale
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
alte câteva mii de oameni, din România sau din alte țări, înseamnă că nu ai un job sigur. Dacă activitatea ta este descrisă în setul de proceduri, putând fi învățată în trei luni de orice tânăr, atunci nu ai un job sigur. În schimb, dacă activitatea ta înseamnă analiza datelor, procesarea lor și oferirea de soluții originale, atunci vei fi unul dintre cei mai apreciați angajați, iar job-ul tău nu fi niciodată externalizat. Dar pentru acest lucru, trebuie să gândești
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]
-
putând fi învățată în trei luni de orice tânăr, atunci nu ai un job sigur. În schimb, dacă activitatea ta înseamnă analiza datelor, procesarea lor și oferirea de soluții originale, atunci vei fi unul dintre cei mai apreciați angajați, iar job-ul tău nu fi niciodată externalizat. Dar pentru acest lucru, trebuie să gândești. Un lucru mult mai greu decât respectarea unor proceduri scrise. Henry Ford a spus: „Gândirea este cea mai grea muncă din cele câte există. De aceea, sunt
„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur” () [Corola-blog/BlogPost/338402_a_339731]