102,189 matches
-
Cristian Teodorescu Mă cert de ani de zile cu cei care nu vor să meargă la vot. Și cu cei care se declară scîrbiți de politică, și cu cei care cred că jocurile sînt făcute dinainte. Aceste persoane sînt, altminteri, foarte sensibile la rezultate și îmi telefonează în miez de noapte să conversăm despre sondajele ieșirii de la urne. Nu mai vorbesc de rezultatele finale de la parlamentare. Unii dintre amicii și prietenii mei apropiați
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
din aceste femei. Iar dragostea rămâne neîmpărtășită, așa că în final verbalizarea sentimentului nu ia forma vreunui dialog între el și ea, ci forma unui... roman SF intitulat, firește, 2046. Care sunt punctele forte ale filmului? Ca și în filmul precedent, jocul actorilor. Arareori vezi o distribuție atât de armonioasă din punctul de vedere al prestației actoricești - toți performează nuanțat, minimalist, iar emoția se ghicește din gesturi și expresii faciale fără a te copleși vreun șuvoi de replici siropoase. Apoi, mizanscena și
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
a micșora spațiul. Tot cu ajutorul lor, "părți" din personaje dispar de pe ecran; de pildă, un cadru în care cineva vorbește la telefon, dar e filmat într-o oglindă în care se reflectă doar corpul, nu fața - ceea ce e perfect adecvat jocului minimalist al actorilor. De altfel, există numeroase cadre în care de-abia deslușești expresia facială a protagoniștilor (sunt filmați de peste umăr), tocmai pentru a păstra un aer de mister și incomprehensibilitate, alimentat și de anumite trucuri de montaj. Filmul e
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
e un pas necesar, dar nu e încă Pasul de care amărâta noastră țară are nevoie. Prea mulți dintre liderii opoziției mi s-au părut ușor împăciuitoriști, gata să lase garda jos. Confruntările de la televizor aduceau prea adesea cu un joc de salon, în care amabilitățile treceau de la un combatant la altul ca florile în ziua nunții. Am, prin umare, neplăcuta senzație că nici Băsescu și ai săi nu vor face mare lucru pentru însănătoșirea morală a țării. Pentru că aici e
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
este prizonierul lui, documentarea minuțioasă asupra imunologiei se vede că l-a captivat serios. Narațiunea s-a transformat prea mult într-o demonstrație de logică științifică, fie și în termenii absolut permisibili ai ficțiunii, și a rămas prea puțin un joc, un pretext narativ prin excelență. Cu puțină detașare și o invenție anecdotică mai bogată, romanul lui Bogdan Brătescu ar fi oferit o lectură, în primul rând, mai lejeră și, poate, chiar mai captivantă narativ. Povestea de dragoste cu Christina merita
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
necesari lui R.T. pentru această mostră de paragraf confuz, în care fiecare judecată de valoare se contrazice în cadrul aceleiași fraze și din care nu înțelegi, pînă la urmă, absolut nimic. Cronicarul îi recomandă cu căldură lui R.T. cartea Martei Petreu Jocurile manierismului logic, ca să-și corecteze jocurile manierismului ilogic. N-ar fi corect să nu spunem că România literară iese bine din această Revistă a revistelor echinoxistă (mulțumim autorului). Iași În luna noiembrie, ziua de 15, a apărut o nouă revistă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
de paragraf confuz, în care fiecare judecată de valoare se contrazice în cadrul aceleiași fraze și din care nu înțelegi, pînă la urmă, absolut nimic. Cronicarul îi recomandă cu căldură lui R.T. cartea Martei Petreu Jocurile manierismului logic, ca să-și corecteze jocurile manierismului ilogic. N-ar fi corect să nu spunem că România literară iese bine din această Revistă a revistelor echinoxistă (mulțumim autorului). Iași În luna noiembrie, ziua de 15, a apărut o nouă revistă de cultură sau, mai bine zis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
formidabilă această izbîndă a simplității, a unei interpretări care ma marca tocmai prin iluzia că actrița nu face mai nimic. Că se petrec prea multe în text că el să mai poată fi concurat cu ceva sofisticat, prețios, cu un joc în care elaborarea să fie la vedere. În rostirea interpretată a Rodicăi Negrea se topea, asumat, tot valul suferințelor lui Roșe. Și nu numai ale ei. Cu adevărat la sfîrșit, Roșe nu mai are nimic de pierdut, nimic de cîștigat
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
lui Cristian Bădiliță relevă cel mai bine natura contradictorie (clasic/modern; savant/ludic; mistic/rațional; livresc/existențial) a autorului ei. Poemele din Duminica lui Arcimboldo oferă cititorului un sentiment straniu. O combinație de originalitate și déjŕ vu, de sentimente și jocuri stilistice marca Bădiliță rostite în ritmurile unei muzici care sună foarte cunoscut în urechile celor familiarizați cu poezia română. Așa cum Arcimboldo construiește din fructe portretele recognoscibile ale unor personaje ale vremii sale, Cristian Bădiliță scrie, din cuvinte și forme poetice
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
și poezia avangardei, pînă la poezia anilor '60 și manierismul specific liricii lui Șerban Foarță. În lirica lui Cristian Bădiliță nimic nu este ceea ce pare a fi. Întotdeauna, dincolo de aparenta simplitate a versurilor se ascunde altceva, o mică șaradă, un joc al inteligenței, o punte de comunicare către poezia unei alte epoci. Unele versuri par a fi extrase din romanțele lui Minulescu, fără a fi însă din Minulescu ("De-un an de cînd mă arzi pe jar/ cu ochii tăi de
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
poetului. Impecabilă la nivelul prozodiei, poezia lui Cristian Bădiliță se citește cu plăcere de oricine, chiar dacă unii vor înțelege din ea ceva, iar alții cu totul altceva. Pe de altă parte, este limpede că aceste texte conțin, pe lîngă debordantul joc textual care le conferă specificitate, și o doză deloc neglijabilă de trăire. Chiar dacă este greu de spus unde se termină jocul textual și unde începe trăirea. O carte de poeme scrisă de Cristian Bădiliță, ilustrată de Șerban Foarță și prefațată
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
ceva, iar alții cu totul altceva. Pe de altă parte, este limpede că aceste texte conțin, pe lîngă debordantul joc textual care le conferă specificitate, și o doză deloc neglijabilă de trăire. Chiar dacă este greu de spus unde se termină jocul textual și unde începe trăirea. O carte de poeme scrisă de Cristian Bădiliță, ilustrată de Șerban Foarță și prefațată de Virgil Nemoianu este din capul locului un eveniment editorial. Iar Editura Brumar (care de o bucată de vreme îi răsfață
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
astfel, ar putea fi un însoțitor necesar pentru cititorul care va dori să nu intre singur în arcanele textelor lui Gellu Naum, ci avându-l pe autorul lor aproape". Copil, adolescent, înconjurat de prietenii din tinerețe, ipostaze de vis, de jocuri exuberante, instantanee în oraș, pe străzi, portrete ale unui tânăr de o frumusețe și distincție aparte, exterioară și interioară deopotrivă, cu râsul pe față, cu privire scrutătoare, cu pipă, mereu curat în priveliște și în sine, efectul acestei stări inteligente
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
titlului evocat, "Picătura de aur", ca și destinul celor două cărți este unul neobișnuit: amîndouă relatează povestea unui adolescent arab trăind la Paris, amîndouă privesc lumea cu ochii uimiți, dar larg deschiși ai amurgului prelungit al pubertății. M.T.:E un joc al hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului tătarilor"(1940) și cel al "}ărmului Sirtelor" (1951)? M.T.:Îl consider pe Julien Gracq a fi cel mai mare prozator francez în viață. Există o asemănare frapantă
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
a demonstra împotriva demiterii lui Langlois. Reversul negativ al acestei educații (precoce) de cinema e că cei doi, oricât de dependenți de acest mediu, privesc aceste filme și realitatea, prin ele, ca pe un instrument de distracție (entertainment). Totul e joc, adolescenții nu sunt conștienți de ideile ceva mai profunde ale acestor lungmetraje pe care le consumă cum consumă puștii de azi filme kung fu. De aceea, în pofida cunoștințelor lor despre cinematografie, ilustrate prin inserarea unor secvențe din filme de auteurs
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
vrei să bați recordul de alergare prin Luvru din Bande ŕ part, nu înseamnă necesarmente că îl înțelegi pe Godard. Iar dacă părerea ta despre Mao este că regizează "un film epic", atunci nu înțelegi nici istoria contemporană... În ceea ce privește Visătorii, jocul actorilor e corect fără să fie spectaculos. Nu se poate spune același lucru despre Ultimul tango la Paris: acolo prestația tespiană e lipsită de orice defect. E considerat de critici ca fiind cel mai bun rol al lui Marlon Brando
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
lui noi și cântecul de sirenă al lui eu. Avangarda ca noi înseamnă a umple entuziast paginile unor reviste efemere. Avangarda ca eu se teme, parcă, a trece între copertele definitive ale unui volum. Să fie, oare, un simplu, întâmplător joc pronominal?". A doua chestiune importantă ridicată este Inovația tradiției, adică tipul de relație stabilit (manifest sau nu) între avangardiști și precedență, durata avangardelor, precum și efectele pe termen lung ale provocărilor lor și ale schimbărilor de accent și chiar de cod
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
ŤMăștileť lui Urmuz sunt contemporane, fără să știe, cu noile tehnici picturale, de la Ťpapiers collésť (primul tablou astfel conceput de Braque datează din 1912), la fotomontajele lui Max Ernst, Raoul Hausmann, la Ťobiecteleť lui Picabia, Duchamp, Kurt Schwitters sau la jocul suprarealist Ťle cadavre exquisť, pe care Breton, Prévert, Queneau îl practicau, ca divertisment, pe la 1925, iar Victor Brauner îl va relua prin 1935, într-un cuvânt, cu tot ce a însemnat imixtiunea concretului și a realului în ficțiunea artei plastice
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
poeticii de factură avangardistă propriu-zisă către ceea ce numim de la o vreme viziune postmodernă. Căci are loc un soi de reciclare de formule și procedee de construcție și de montaj textual, cu inserții metatextuale, de poetică topită în fluxul narativ, un joc de adeziuni și desprinderi, de afișare a convențiilor epice, a unor toposuri descriptive, a unor moduri de portretizare a personajelor - totul într-o desfășurare de mare dinamism, când pe tonuri grave, când alert-jucăușă și ironică, parodică etc. De aici impresia
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
ne oferă, în final, d-na Vera Șandor, într-o Scurtă notă empatică de acompaniere terapeutică), ci și o scenă cu spectaculoase desfășurări de roluri, într-o regie mereu inventivă, ingenioasă în soluțiile ei. Și un fascinant spectacol lingvistic, un joc de registre stilistice de mare varietate, care va fi dat destulă bătaie de cap traducătorului, Radu Niciporuc. Mai ales din pricina numeroaselor cuvinte combinate, un fel de cuvinte-valiză, ca la un Lewis Carrol, ori inventate, sub impulsurile capricioase ale sensibilității scriitorului
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
fără nici un sprijin spiritual și moral, religios ori civic, în afara artei. în acest spirit profund utopic s-a format noua paradigmă literară a generației postbelice, o paradigmă neomodernă a stilului înalt, pur și grav, în care ironia era exclusă, iar jocul era luat în serios, avându-și riscurile lui. Categoria "înaltului" și cea a "idealului de zbor" reluau și continuau mai degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului" și pe cea a "esențelor" din paradigma literară modernistă a deceniului patru, fără "metafizica
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
de acuzații. În exterioritatea lor, ele sunt, mai mult ca sigur, legitime. Dacă iau, însă, drept reper valorile în care cred - onoarea, justiția, democrația (știu, sună pompos ca dracu'!)-, simt că am și eu mica mea dreptate: prea își bat joc mărimile zilei de tot ce înseamnă normalitate, generozitate, inteligență și bun simț. Caut de mai multă vreme un personaj care să întruchipeze în viața publică românească măcar o parte din aceste calități. Calitățile există, cu siguranță. Există, dar sunt prost
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
aș recomanda vizionarea unui colaj de patru filme (două în cinematografe, două - noutăți video). De ce? Pentru că acoperă întregul spectru al violenței, de la crima din ură (rasială sau homofobie), la crima în serie și până la crima de război, propunând totodată un joc complex între realitate și ficțiune, între filmul documentar și cel artistic. În plus, toate cele patru filme tratează, chiar dacă uneori periferic, rolul televiziunii în raportarea crimelor și impactul acestei perspective asupra publicului. În 1998, un tânăr homosexual a fost omorât
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
de existența celeilalte, una slabă, cealaltă puternică. Resortul comic se află în mîinile celui slab. Un personaj pe care Veber îl plimbă cu succes în toate filmele sale, un soi de nătărău binevoitor de care cei din jur își bat joc și îl folosesc drept sursă de amuzament (Le Diner de cons/ La cină cu un gogoman), pe care îl disprețuiesc și încearcă să-l evite (La Chčvre/ Norocul ghinionistului), pe care-l bruftuluiesc, dar de care nu se pot descotorosi
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
avangardei radiționale, muzica era cotată drept o "artă confuzională" (Andre Breton), triumful muzicii părând să anunțe moartea poeziei. "Muzica - spunea Michel Leiris în Jurnalul său (Gallimard, 1992) - îmi displace pentru că ea nu se întâlnește niciodată cu realitatea, nu pune în joc nici idei, nici obiecte și constituie, prin urmare, însăși întruchiparea Artei. Folosirea muzicii nu este deloc mai recomandabilă decât aceea a tutunului și a stupefiantelor". Iată însă că noul experimentalism repune muzica pe tapetul salturilor mortale și al cascadelor teribiliste
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]