149,721 matches
-
Afirmații cu caracter programatic completează, în scenariul lui Negoițescu, tonul confesiv din Memorii. Pe fundalul acestei lupte între registre de scriitură apar celebrele bătălii literare în care se angajase Lovinescu. Revenirile acestuia, revizuirile pe care le opera neîncetat asupra propriilor judecăți sunt urmărite cu minuție; scopul este reliefarea evoluțiilor stilistice care însoțesc fiecare nuanțare. Lovinescu făcea mai ales revizuiri stilistice - Negoițescu urmărește schimbarea unor fraze a unor cuvinte, fiecare dintre acestea trădând o nouă perspectivă asupra discursului critic. Înlocuirea unor cuvinte
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
caracteristic?" - îl găsim. "Și cât e de sugestiv dialogul acesta..." - e, într-adevăr, sugestiv. Nu e oare acest portret al Floricăi, o pânză de preț?" - de mare preț." Și persiflarea continuă necruțător cu alte și alte "replici". Contrastul permanent între judecata critică și dimensiunea literară (portret, amintiri etc.) pe care Negoițescu încearcă să-l pună în evidență, apare în toată splendoarea lui în portretul care îi este dedicat: "În Manifestul "Cercul literar" din Sibiu, l-am recunoscut ideile, nu și stăpânirea
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
literaturii post-moderne la noi. Autoarea își spune poziția în chestiunea controversată a existenței postmodernismului în sine: există un postmodernism românesc, iar cartea de față încearcă să-i traseze câteva coordonate definitorii. Perspectiva teoretică, prezentă prin chiar formația autoarei, include o judecată estetică implicită prin selectarea unor autori ilustrativi, mai precizează textul introductiv. Răspunsurile la o anchetă a revistei Paralela 45, incluse în volum, oferă câteva precizări în plus privind poziția autoarei: "Probabil că Generația '80 este a doua generație cu certă
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
surpriză.O surpriză, dar nu și o excepție. Alături de alți tineri scriitori și publiciști din Chișinău, ca Vasile Gârneț sau Valentina Tăzlăuanu, el are un mod european de a fi intelectual (ceea ce înseamnă că supune totul, inclusiv spiritul european, unei judecăți critice). "Regimul comunist - explică Vitalie Ciobanu - a inventat o nouă formă de compromitere a valorilor: "iubirea" stridentă, omagierea hipertrofiată, provenită din folosirea unor personalități de marcă ale culturii la întărirea suporturilor ideologice ale Puterii. Mai întâi sub ceaușism, apoi în
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
și traducătorul cărții) enumeră câteva epitete atribuite lui Adorno de dușmani și nu numai: obscur, manierist, extravagant, ermetic, "iritant pentru cititor". Și am putea adăuga multe altele. În cazul aforismelor sunt perfect valabile. Însă foarte multe contexte fac inutile aceste judecăți, prin farmec, pur și simplu. Dacă nu știați de ce lumea e din ce în ce mai puțin politicoasă, iată explicația: de vreme ce ușile frigiderelor sau cele ale automobilelor trebuie trântite, lipsa de politețe devine ceva intim epocii moderne - "Tehnicizarea conferă un aer precis și crud
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
destine",atât de divergente în modurile lor de manifestare, ne miră faptul că aceste experiențe de viață intens emoționale și aventuroase nu și-au găsit nici un fel de debușeu în literatura de ficțiune. Reich-Ranicki a rămas, la nivelul strict al judecății criticului, martor atent și obiectiv al creației altora. Cartea este împărțită în cinci capitole: 1920-1938; 1938-1944; 1944-1958; 1958-1973; 1973-1999. Primele trei sunt dominate de nota social-politică; ultimele două, de vocația și activitatea profesională. Marcel Reich s-a născut în 1920
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
înțelesul clasic al termenului. Zadarnic l-a citit pe Dante, inutil poartă conversații despre Renaștere, y Gasset (și societatea) îi cer mult mai puțin, dar de fapt mai multe: să fie impecabil profesional, să comită cît mai puține erori de judecată nu în aprecierea unei opere de artă la o expoziție, ci a suferinței pacientului în fața sa. Cumva, pentru y Gasset cele două - erudiția și valoarea profesională - se exclud, căci la baza modificărilor pe care le propune se află un principiu
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
în Marea Britanie, invitase trei critici literari și împreună cu ei a purtat o instructivă discuție privitoare la valoarea cărților intrate în concurs, așa cum o vedeau aceștia, firește, cele mai mari șanse de reușită, dar și, la modul general, despre criteriile de judecată ale publicului englez și ale specialiștilor, despre norme de gust și orizonturi aperceptive. O mică șuetă pasionantă, fără jargon, fără morgă, cu unele contraziceri, destul de intense, cu enorm aplomb și cu evidentă plăcere de partea vorbitorilor. Categoric, cei trei sînt
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
ori fie și că te frămîntă trecutul apropiat al țării tale, nu. Mi se pare interesant că aproape toți cei întrebați au intuit și făcut uz de această distincție, chiar dacă ea poate semnifica doar abdicarea de la răspunderea de a formula judecăți de valoare privitor la prezent. Nimeni nu ne poate cere socoteală pentru monumentele pe care le durăm pe cont propriu. Și mi se mai pare interesant un lucru: nimeni dintre cei care au răspuns nu s-a eschivat de la întrebarea
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
de zor picioarele zdrențăroșilor, ca regele Spaniei... Natura, dacă, - antropomorfizăm, - privea nedumerită acest spectacol al neamului omenesc, habar neavînd că pe una din poalele ei fluturată de vînt scria mare de tot, să vadă întreaga lume: Sîntem în anul 1000, judecata Domnului vă așteaptă. * * * Convențiile, în mintea omenească, sînt darul nostru înnăscut și desăvîrșit de civilizație, cel mai puternic în raport cu legile și cu întocmirile naturii. Cînd omul aplică în natură o abstracție de-a lui, nu neapărat începînd cu numărul matematic
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
sau om părtinitor, vreau să spun că egalitatea n-ar trebui să fie discutată de nimenea". Mommsen opinia: "În general, după părerea mea, e nedrept a lega drepturile politice de credință și mai nedrept încă de a face să depindă judecata asupra moralității de naționalitate". Clemenceau se pronunța: "Cît privește acordarea drepturilor civile tuturor cetățenilor țării nici nu înțeleg cum se poate discuta în această privință. Aceasta este astăzi prima condițiune a oricărei organizațiuni civilizate. Cît despre chestiunea drepturilor politice, principiul
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
a devia spre ingineria socială. Cel mai bun candidat pentru proiectul său i s-a părut problemă sînilor goi. Prefer să las pe seama unor alți sociologi competenți provenind din alte grupări teoretice decît autorul nostru (eventual animați de premise feministe) judecată dacă un asemenea subiect e într-adevăr apt de a împlini aspirația lui Kaufmann. Cartea în sine pare un argument în favoarea ei, deși nu totdeauna. Fără a fi nici pe departe experta în sociologie (sînt mai familiarizata cu sociologia din
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, franca și de absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afara vor înfățișa nu senzațiile momentane, ci mai ales - asa aș vrea cel putin - păreri filtrate prin judecată mea rece, obiectivă, ceva că o reflectare vie în oglindă sufletului meu." Această mărturisire de credință a fost respectată. N-avea prieteni printre scriitorii importanți, lumea lui limitîndu-se la M. Sorbul și Corneliu Moldovanu. Poate de aceea se consideră un
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
de unde în 7 octombrie 1940 socotea legionarismul "prima mișcare generoasă și eroica românească", la 25 noiembrie, cînd statul national-legionar își arată adevărata față, nota: "Crimele nu se mai isprăvesc. Legionarii au săvîrșit exact aceeași ticăloșie de-a omorî oameni fără judecată". Iar asasinarea lui Iorga îl umple de indignare, participînd, alături de alți nouă academicieni, la înmormîntarea marelui cărturar. La 3 decembrie 1940 notă scurt: "De la asasinarea lui Iorga, regimul legionar m-a dezgustat de toate". Iar la 22 ianuarie 1941, în timpul
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
împrumut, mim îndurerat al încă unei crunte ratări de destin în spațiul culturii române, ultragiate de samavolniciile comunismului. Blaga își rotunjise sistemul, Petrovici atinsese deplină autoritate, el, Călinescu atinsese doar pragul marilor înfăptuiri ce-i stăteau în puteri. În consecință, judecată trebuie ferita de simplificări maniheiste. Categoriile tranșante - alb sau negru - nu-l epuizează tipologic. Blamatul semnatar al "cronicilor optimistului" comitea, cu bună știință, "sacrilegii" unul după altul. În ședințele deschise ale Institutului, în plin proletcultism, își lua libertăți și o
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
episodul Cărți enervante - 10) că onirismul inițiat de Dimov și Tepeneag e o gogorița, o simplă curiozitate puternic datata, o strategie literară de moment, moartă și îngropată împreună cu momentul. * În FAMILIA nr. 3, într-un grupaj intitulat Leonid Dimov la judecata de apoi, zece critici literări și poeți (majoritatea sînt și universitari) argumentează de ce e Leonid Dimov unul dintre cei mai importanți poeți din a doua jumătate a secolului și discută pe larg despre gruparea onirica, fără să pună la îndoială
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
prin care trecurăm", în care apar o baroneasă, un rus, bogasieri și o anecdotă cu împăratul Frantz Ioseph. ("Franz Iosif", în transcrierea autorului). Apoi, iar brusc, amintită descriere a muzeului de la Dresda, pe camere, cu enumerarea tablourilor expuse, fără nici o judecată de evaluare, mereu tern și nici măcar expozitiv. După care urmează, în aceeași manieră, descrierea tuturor bisericilor din capitală Bavariei. Meloman, Filimon s-a dus, desigur, si la operă. a audiat Lohengrin de Wagner care, că peste vreo două decenii lui
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
a încălca regulă. În secolul acesta am respectat-o o singură dată. În primul război mondial. Ne-am aliat cu cine trebuia, am respectat înțelegerea până la capăt, în ciuda faptului că familia regală era de origine germană. Ce exemplu extraordinar de judecată dreapta și folositoare României! Cu ce ne-am ales? Cu reîntregirea țării, cu respectul comunității internaționale și, nu în ultimul rând, cu o viață mai bună. După aia? Un șir neîntrerupt de încălcare a regulii. În 1940 Hitler dispune ruperea
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
va da dreptate orișice om nepreocupat că ar fi zadarnic a-și încerca clasarea d-lui Lengyel Sandor în vreo direcție literară. Direcția lui este ocara, școala lui neadevărul. Asemenea dreptate îmi va da orice om cu cea mai rudimentara judecată literară, că mare neadevăr a grăit și precuvântătorul, dl. Iakab Odon, când a introdus această tristă aparițiune literară cu cuvintele, - cel puțin pline de bonomie, - că autorul ne prezintă în cartea sa - numai poporul, fără nici o deosebire de naționalitate. Să
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
banca, ori să apăr, cît pot, ideea ce și-o face despre el?". Desigur, Livius Ciocârlie, fiind mai în vîrstă decît Luca Pitu, nu ne-am îngăduit raportările de mai sus la cel din urmă decît cu o intenție de judecată sincrona a textului. Dacă pentru Camus, cinismul însemna "tentația (...) cea mai constantă", împotriva căreia n-a încetat niciodată a duce "o luptă extenuanta", pentru Livius Ciocârlie pare să fie, pînă la urmă, o regasire pe un palier de conștiință autentică
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
coaja/ Mea arătînd prin falie/ Roșeața fragedă că de obraji virgini./ Copacul mă va da și mai îngenuncheat/ Izvorului din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
al Barcelonei. Ceea ce autorul aduce nou în această schemă (cum am mai spus, destul de tradițională) este emanciparea ei de sub dublă tutela a eticismului și a realismului. Cu alte cuvinte, aici sunt suspendate - așa cum cerea Milan Kundera în Arta românului -, atât judecată morală, cât și ăconventia verosimilitudiniiă. Așadar, pe de-o parte, personajul nu este ținut să fie, cu orice preț și în tot momentul, un monstru: la răstimpuri, el ni se înfățișează uman, ba chiar simpatic, iar performanțele sale în domeniul
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
pagina a doua a ziarelor interbelice, în care informațiile și comentariile referitoare la apariții editoriale, conferințe, spectacole, concerte și expoziții, interviurile cu personalități erau scrise de intelectuali specializați în gazetărie culturală, adesea ei înșiși literați și artiști, în a caror judecată de valoare publicul avea încredere. Ei își respectau cititorul, nu-l considerau ignorant și prost, ci încercau să-l aducă spre un nivel superior de înțelegere, să-i educe gustul artistic. Puteau să o facă fiindcă erau pe cît de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
indiscutabil, poet tradiționalist ardelean, accentele de modernitate (ecouri din Macedonski, Bacovia, Blaga și Arghezi) se pot depista în versurile sale și exemplele date în eseul Rodicăi Mureșan sunt convingătoare. SCURTUL articol al lui Adrian Dinu Rachieru este mai drastic în privința judecății valorice a poeziei, recunoscându-i îndeosebi meritul de animator cultural "într-un colț de țară" trasilvană. Prețios pentru datele de istorie literară este epistolarul lui Teodor Murăsanu, cuprinzând scrisori primite de la Romulus Demetrescu, A. Banciu, B. Boitos, Pavel Bellu, Radu
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
mistica, har. Muncă nu e doar o cale a creației mîinilor omenești, ci și una a transcendentei. Ex-monahul o slăvește în consecință: "Sudura cere, ca toate meșteșugurile, manuale sau de intelect, pe lîngă o pricepere corectă, un anume pipăit, o judecată intuitivă și ceea ce-i călugărește dragostea, dragostea de lucrul mîinilor tale, starea de grație, de har". După ce relatează că discuția cu "distinsul meșteșugar" în cauză i-a lăsat "o amintire fermecata, o impresie de minte sprintena și de intelectualitate solidă
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]