1,912 matches
-
sincere urări de bine și prosperitate eroicului popor polonez și sindicatului Solidaritatea, în frunte cu bravul ei conducător, Lech Wa‡Œsa. Poate că într-un viitor apropiat va înțelege și poporul român să urmeze exemplul poporului polonez, scuturându-se de jugul asupritor al comunismului. Vă mulțumim cu deosebit respect pentru difuzarea acestei benzi și vă urăm multă, foarte multă sănătate și să ne țineți la curent cu toate știrile ca și până acum. La Mulți Ani pe 1982! Grup de păcăliți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
politică cu care a produs confuzie în Occident, în timp ce înfometează și asuprește poporul de o manieră necunoscută în istorie. Numerotarea direcțiilor și serviciilor specializate s-a tot schimbat, esența lor rămânând tot timorarea oamenilor, pentru ca ei să nu-și înlăture jugul. Drepturile omului, sindicatele libere, arestarea oponenților cu acțiuni fățișe sub înscenări penale, închisori numeroase cu regimuri dure, înfometare, păduchi, greve, iată despre ce nu vorbește niciodată Ceaușescu Nicolae. Un inginer român, [iarna 1984-1985], difuzată la 28, 29 și 30 ianuarie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
figura profetului care suferă pentru credință și este persecutat de propriul popor pare să aibă mai degrabă valoare de autoacuzare cu scop didactic. Dar în perioada tanaitică, ce cuprinde primele două secole ale erei noastre, prevalează imaginea profetului-martir suferind sub jugul unui tiran străin. Profetul pus la încercare de Dumnezeu, ca Avraam și Isaac, este de asemenea un motiv curent. Iar Midrash-ul evocă frecvent poveștile profeților-martiri biblici, veritabile arhetipuri, ca Ieremia, Urie, Daniel și adepții săi18. Fiecare profet suferea sau murea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
asupra lor. În multe cazuri, evreii fuseseră constrânși să aleagă între moarte și apostazie. Cartea Tradițieinnn a spaniolului Abraham Ibn Daud, lucrare de tip istoric, scrisă tot după aceste evenimente și încheiată în 1161, evocă, de asemenea, tribulațiile traversate sub jugul almohazilor. În aceeași epocă, familia celebrului filosof Maimonide fuge din Cordoba la Fes, apoi în țara Sfântă și Egipt. În scrierile lui nu găsim totuși nicio apologie a martiriului așa cum am văzut în zona așkenază, în timpul Cruciadelor și al revoltei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și consensul în detrimentul libertății de gândire și de critică"7. Trebuie să constatăm că aceasta este într-adevăr situația la care a condus, în ultimii ani, trecerea de la memorie la dogma memoriei, o dogmă care încorsetează iudaismul, îl prinde în jugul de fier al durerii rememorate la nesfârșit. Și de aceea Holocaustul devenit Shoah, entitate în sine, rigidizată, iudaizată și particularizată la extrem riscă, paradoxal, să devină abstract și opac pentru ne-evrei. În același timp, alt paradox, shoah a devenit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
hieros gamos cu Zeus (mitic sau reactualizat în ritualuri), în numeroase locuri (Plateea, Eubeea, Atena, Samos etc.). Este imaginea tipică a unei împreunări între un zeu fecundator al furtunii și Mama-Pământ. Pe deasupra, Hera era adorată la Argos ca "zeiță a jugului" și "bogată în boi", (în Iliada, Homer o descrie "cu ochi de bou".) în sfârșit, ea era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or, zămislirea de monștri le caracterizează pe zeițele telurice, într-adevăr, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Scamandrius arta de a vâna orice vânat. Dar ea se înfurie când doi vulturi sfâșie și devorează o iepuroaică gravidă (Eschil, Agamemnon, 133 sq.) Artemis este prin excelență zeița fecioară, ceea ce putea să se înțeleagă, la început, ca liberă de jugul matrimonial. Dar grecii au văzut în perpetua ei virginitate indiferență față de dragoste. Imnul homeric către Afrodita (I, 17) recunoaște frigiditatea zeiței, în tragedia lui Euripide, Hippolyt (1301), Artemis însăși își declară deschis ura față de Afrodita. Și totuși ea prezintă numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
profeți au o valoare simbolică: Ilie își aruncă mantaua peste Elisei (III Regi, 19: 19-21); ascultând porunca lui Iahve, Ieremia sparge un urcior de lut pentru a arăta ruina viitoare a lui Israel (Jer., 19: 10 sq.); el poartă un jug pentru a convinge poporul să se supună regelui Babilonului (27)22. Dar, oricare ar fi fost izvorul inspirației lor (vis, viziune, auzire ori cunoaștere miraculoasă etc.), ceea ce primeau profeții era întotdeauna cuvântul lui Iahvc. Aceste revelații, directe, personale, erau evident
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Benjamin, Traducătorul, omul Tranzițiilor și al Fotografiei, sinucigașul din Port-Bou în 1940, ar fi putut să-și împrumute numele sălii noastre de conferințe. Nimic nu convine mai mult mediologiei, care se vrea memoria memoriilor, decît să se plece sub "nobilul jug al trecutului". Cum să explicăm destinul dacă nu blestemat, cel puțin ghinionist al înaintașilor noștri și al totemurilor lor? Predecesorii noștri și-au lăsat foarte rar numele înscris cu litere de aur pe frontispiciile Academiilor. Și cred că știu de ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
demagogi, baronii din toate partidele și fariseii care înalță zilnic liturghii luciferice banului? Ochiului dracului? N-avem bani pentru medicamente, n-avem bani pentru pâine și nici chiar de lumânări. De ce, Doamne? Cum e posibil? Cum?? De ce? "Rumegând cocenii de pe lângă jug, S-a-ntrebat odată boul de la plug: Doamne, pe când alții huzuresc mereu Pentru ce eu singur să muncesc din greu? La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a răspuns din slavă: Pentru că ești bou." (G. Topîrceanu) Acceptând în final ca punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bulgari, găgăuzi, sârbi, greci, albanezi, s.a. - au primit statutul de coloniști. Pentru organizarea așezărilor lor în raiaua tătăreasca a Benderului (Tighinei), tătării au fost strămutați în peninsula Crimeea și Kuban. Bulgaria, Serbia și Grecia se aflau, în acea perioadă, sub jugul turcesc, care nu admitea ca aceste popoare să aibe biserici și instituții de învățământ în limba maternă. La citirea Ucazului Imperial, în biserica din comuna Tabaki, pe atunci centru administrativ al coloniștilor bulgari, printre altele, s-a pus și problema
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
cămin și cantină) pentru 50 de elevi merituoși ai coloniștilor bulgari în mod gratuit. Școala Centrală din Bolgrad a fost nucleul în jurul căruia s-au format instituțiile fundamentale culturale și științifice ale statului bulgar înainte și după eliberarea de sub jugul otoman (1878/1879). Din cele 20 de personalități bulgare aflate în exil, care au contribuit la organizarea instituțiilor fundamentale bulgare, 15 au provenit din Basarabia, iar, dintre aceștia, 5 au fost originari din orașul Bolgrad: Bogomil Beron, Vasil Vasiliev, Dimităr
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
sînt dezlegați de orice jurămînt de fidelitate, în anul 1076. 92. Acest fapt marchează epoca, după cum am mai spus, perioadei de refacere a Bisericii. Acesta a fost semnalul unei cumplite bătălii: Biserica se ridica din oprimarea îndurată atîta vreme, scuturînd jugul nemilos, iar acest lucru, în mod necesar, trebuia să dezlănțuie lupta dintre Aceea care era oprimată și cei ce o oprimau. Nu a triumfat decît după trei veacuri de lupte. Abia s-a eliberat cu tărie de servitutea puterii laice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în stima și iubirea lor față de Sfîntul Scaun, căci, deși erau scandalizați, nu erau dispuși să îl susțină; și se bucurau să vadă că apar îndrăznețe rebeliuni în rîndul Clerului însuși împotriva Papilor și cereau eliberarea de vechiul și greul jug. Această libertate, totuși, era numai un alt nume pentru licență și implica mai mult decît puteau să perceapă conducătorii; era independența față de rațiunea firească pozitivă prin revelație; era acel raționalism fatal care, ca un germene al morții, se dezvoltă în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lipsit de vigoare era aproape sufocat de servitutea față de suverani. Și, totuși, în acel secol, libertatea era cunoscută încă și era consistentă. Vom vedea acum care era modul de gîndire al secolului următor, în care Biserica s-a scuturat de jugul împovărător și în care preasfinții și preaputernicii Papi au făcut ca libertatea ecleziastică să strălucească precum soarele. Să vedem ce ar fi spus acei mari Pontifi despre starea noastră, în care nu se mai organizează, în mare parte a națiunilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bordel, vrând să seducă pe oricine din public cu „Je suis Queen of Poland“, pe când la Institut Adriana Popovici era În plus și o lady Macbeth În devenire. Comicul fantastic și jocul grotesc au fost pentru actorii-studenți o eliberare de sub jugul stilului familiar de cioace și bășcălie ieftină, destul de popular În Institut. Râsul lui Jarry avea o forță tragicomică de natură nobilă. Pe moment nu mi-am dat seama ce bine Îmi vor prinde În cariera mea de mai târziu cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fiu în contratimp. R.P. Dar n-ați plecat în căutarea contratimpului pierdut. A.R. Speram în găsirea unei „contravieți“. Dar vreau să mai povestesc o scenă elocventă. Legată de război. În ziua de 23 August, celebra zi a eliberării de sub jugul fascist - parcă asta era formula, nu? - , s-au dat la Roman, un orășel din apropierea graniței, lupte de stradă între garnizoana de nemți care ocupase orașul și rușii intrați să-l elibereze. Am petrecut întreaga zi - o zi de coșmar - ascunși
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ținând în mână, ca pe un trofeu, un rățoi mare, decapitat. Au tre zit-o pe mama atingând-o pe braț cu gâtul însângerat al rățoiului și i-au făcut semn să-l gătească. Am petrecut prima noapte de eliberare de sub jugul fascist alături de mama, jumulind rățoiul și gătindu-l. R.P. Vă propun să ne eliberăm și noi de sub jugul amintirilor din război. De ce spuneți despre dumneavoastră că nu aveți vocația fericirii? Citez: „Nu mă iubesc. De când mă știu, mi-am iubit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe braț cu gâtul însângerat al rățoiului și i-au făcut semn să-l gătească. Am petrecut prima noapte de eliberare de sub jugul fascist alături de mama, jumulind rățoiul și gătindu-l. R.P. Vă propun să ne eliberăm și noi de sub jugul amintirilor din război. De ce spuneți despre dumneavoastră că nu aveți vocația fericirii? Citez: „Nu mă iubesc. De când mă știu, mi-am iubit foarte-aproapele mult mai mult decât pe mine însămi. Așa încât n-am putut oferi fericirii un sediu prea ospitalier
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a făcut-o la 1 martie* la Sorbona, în cursul ceremoniei comemorative a protestului deputaților de Alsacia-Lorena din Bordeaux. Iată textul integral al discursului său: S-au scurs 47 de ani de la data când populațiile Alsaciei-Lorena au fost supuse sub jugul învingătorului și niciodată voința lor de a-și relua locul legitim în sânul patriei de la care au fost smulse nu a fost mai incontestabilă ca astăzi. Protestul manifestat la tribuna din Bordeaux, în numele populației din Bas-Rhin**, din Moselle și din
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Dar a-ni-ma-le-le, răspică el cuvântul, privindu-mă aproape cu ură, ele sunt vinovate? Ele care nu au conștiință... care nu pot concepe și nu pot alege răul... pe care îl fac, când îl fac, din necesitate... ele, osândite să poarte jugul necesității... și mai ales, să sufere, să sufere, fără să facă prea mare caz, ca oamenii tăi, de suferința lor. Știi câți oameni trăiesc astăzi pe pământ? — Statistic? mă mirai eu. — Vreo șase miliarde, mă informă el, fără a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Păi jungla, fie și un crâmpei de junglă, dovedește inexistența lui Dumnezeu. E simplu ca bună ziua. Crezi că dacă Dumnezeu ar fi creat lumea, am fi avut această monstruozitate numită junglă? Dacă ar exista Dumnezeu, ar mai purta oare animalele jugul necesității de a ucide? Ar mai îngheța măcar o singură vrabie iarna? Ar mai tremura iepurașii zi de zi, clipă de clipă? S-ar mai chinui mielul, simbolul lui Hristos, mielul acela moale ca o cârpă, din care țiganul escroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă mai privește; ultima zi din viața unui oarecare Ionescu Nicolae poate fi descrisă în fel și chip, de oricine, pe una sau două sau trei sute de pagini... Sau, dacă cititorul co-autor nu are, nici el, chef să tragă la jug (și nu are!), poate să nici nu (de)scrie. Romanul-pilulă oferă avantajul de a putea fi scris și citit mintal, imaginat cu alte cuvinte, potrivit sugestiei primite din partea autorului prim, principal, primordial și demiurg (un demiurg cam leneș!), prin formularea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
știam într-un mod oarecum pasiv, mod în care mi-a permis vreme îndelungată să fiu ferit de orice sentiment al segregației, să mă includ, senin, printre ai noștri: că sunt descendentul îndepărtat al unor imigranți bulgari care, fugind de jugul turcesc, au trecut Dunărea, în grupuri relativ masive, stabilindu-se în sudul Basarabiei. Când s-a întâmplat aceasta? Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, după și în preajma anexării de către Rusia a acestei provincii. Ironia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
otoman, sinchisindu-se prea puțin de „țărișoarele” smulse de sub influența lui*) a reprezentat limanul de salvare pentru acei oameni năpăstuiți din care, cu și fără complexe, mărturisesc că mă trag. Oamenii suficient de dârji pentru a refuza să mai suporte jugul păgân și a se hotărî la o asemenea aventură: să-și părăsească pentru totdeauna țara: nu destul de temerari pentru a se revolta deschis, pe față (ceea ce le-ar fi adus în mod sigur moartea). Sunt ca ei: încăpățânat, nesupus, turbulent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]