2,342 matches
-
hamali, muncitori la conducte sau depistau bombe? Se aflau oare În junglă chiar În momentul ăsta, ascunzându-se În siguranță, În timp ce soldații treceau pe lângă ei vânând capre? Prin intermediul Conștiinței Celorlalți puteam să văd unde se aflau. Exista un loc În junglă care se numește Altundeva, o nișă care desparte Viața de Moarte, și este mai Întunecos și mai adânc decât orice râpă. Stau Întinși pe rogojinile lor, așezați la rând și privesc coroanele copacilor de deasupra care ascund cerul. Când dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
provizii ca nu cumva să moară de foame, făcând abstracție de insectele gustoase. L-a mustrat de asemenea pe Pată Neagră pentru că-i furase telefonul prin satelit. I-a spus că era inutil pentru trib să aibă un telefon În junglă; nu puteai recepționa nimic sub copaci. Pată Neagră i-a răspuns că oamenii lui păreau neajutorați fără telefon și că acum puteau să comande multe lucruri cu el. L-a asigurat pe Heinrich că vor plăti pentru el curând. Pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întotdeauna rămâneau pe pistă, la fel și ea, la adăpost de dezastru, etapă după etapă. De fiecare dată, când vechea spaimă creștea și amenința să o consume, Își amintea că deja trecuse prin lucrurile pentru care se pregătise. Supraviețuise În junglă. Se Înscrisese și la un curs pentru paramedici, primul din multe alte cursuri pe care urma să le facă, pentru că, Într-o bună zi, urma să se urce Într-o dubă și să se Îndrepte cu toată viteza spre dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pune capăt suferințelor. A cercetat mai mult și a găsit un articol ce făcea parte din niște memorii nepublicate ale soției unui căpitan al Raj-ului. Cu o scriitură vie, ea Își amintea că Întâlnise un englez În „partea sălbatică a junglei, locuită de tribul Karen“, care se autointitula rege. Dar ea Își dădea seama că avea „aroganța necuviincioasă a unuia ridicat la rangul aristocrației, nu prin merit, ci prin șiretlicuri murdare“. Membrii tribului de munte, spunea ea, fiind izolați de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întreba. Mi-am dorit copilul ăsta atât de mult. Milioane de femei au copii. Nu poate fi atât de complicat să crești unul. A pus acest lucru pe seama unei schimbări hormonale și a dat vina pe perioada de captivitate În junglă pentru trepidații. Care ar putea fi motivul pentru care se simte atât de neajutorată acum? Cu toate acestea, nu putea accepta ajutorul atunci când i se oferea. Asta ar fi Însemnat că Își dezamăgea fiul și că va continua să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Era suficient pentru ca ei să redevină un cuplu? Și-ar mai dori el asta? Avea nevoie de ea În vreun fel? Draga mea prietenă Vera a scris cartea despre autonomie pe care o tot compusese În minte cât stătuse În junglă. Gândul acesta a făcut-o să meargă Înainte, i-a dat un scop. Gestul de a-și așterne gândurile pe hârtie a eliberat-o de poveri de care nici nu era conștientă. S-a Întrebat dacă reușise să surprindă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pas, conjuga verbe În franceză. Își dorise Întotdeauna să meargă În Franța și să petreacă o lună Întreagă acolo. Cu ani În urmă, se Înscrisese la cursuri de franceză, dar era mereu prea ocupată să se ducă. Putea studia În junglă, acolo unde nu-i servea la nimic, doar ca exercițiu gratuit. În timp ce conjuga, nu mai avea timp să se gândească la frică sau disconfort sau la inutilitatea de a se mai Întreba: „de ce eu?“. „Je tombe de la montagne“, recita ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Avea de gând să o arunce la gunoi - o durea să o tot vadă, acest morman de timp pierdut. Dar apoi s-a răzgândit. Era mai puternică de atât. Nu era un eșec. Pur și simplu Încă nu ieșise din junglă. Avea nevoie de perspectivă. Trebuia să-și revizuiască viața Înainte să-și poată revizui cartea. Gata cu scuza obligațiilor. Nu trebuia să se mai gândească la ea ca fiind indispensabilă. A cumpărat un bilet spre Paris. În avion, a conjugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și seama cât de norocos fusese. Simțea genul de mulțumire pe care eu nu am simțit-o niciodată când eram În viață. Marlena și Harry s-au bucurat În sfârșit de mult așteptata noapte de pasiune. Când au scăpat din junglă, tatăl lui Esmé le aștepta să-și ducă fiica acasă. Harry și Marlena au luat avionul până la Bangkok și s-au cazat la un hotel de lux. Au fost nevoiți să mai amâne consumarea pasiunii Încă o dată pentru că Harry a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care trăiau În Birmania sub teroare. La urma urmelor, nu se terminase totul cu bine pentru toată lumea? Harry a continuat să lucreze la cartea lui, Aici. Stai. Șezi. Capitolul despre adaptabilitate includea exemple reale preluate din șederea prietenilor săi În junglă. Era ocazia perfectă pentru a privi caracteristicile comportamentului uman În grupuri supuse stresului În comparație cu comportamentul În haită la câini. A luat interviuri prietenilor lui despre alianțele pe care le-au format pentru binele grupului. Cine preluase conducerea? Cum se luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de a mă întoarce la natură sau, mai bine zis, în satul natal devenise din ce în ce mai pregnantă. Odată ce îmi intră o idee în cap, nu mai iese sub nici o formă. Asta e firea mea. Pe atunci ideea era ecologia. Obosisem de jungla asfaltului și voiam nepărat să văd marea din satul natal. Dintotdeauna am iubit marea. M-am întors acasă. Am început să muncesc la construirea reactorului nuclear de mare viteză Monju. Lucram pe schelă. A fost ca un fel de antrenament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
curge realmente ușor, fără crispare, într-o plăcere auctorială de a așterne fapte și personaje pe o canava bine articulată. Nici atunci cînd se ambiționează să descîlcească umorul tragic al politicii ori administrației de dinainte ori de după Marea Evadare în jungla democrației de la 89. E drept că uneori, din cauza profesiei și nu din motive de inabilitate stilistică apare o dioptrie involuntară la ochelarii prin care își filtrează textul. Gheorghe Bălăceanu este un povestitor. Deloc sofisticat și nărăvit la păcatele intrainframeta-textualiste. El
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
în prag Lacrima minunii, Dar am strâns pân’ azi, moșneag Ce displace lumii. * Ca măsură, conștiința Folosită-i tot mai rar; Chiar dispare din ființa Celui care e „sforar”. Cei ce au, azi se comportă Precum cele ce-s în junglă: Lăcomia în retortă - Chiar umplută, n-o s-ajungă. * În anume fel e bine Că dorim capitalism, În anume mod rău, cine Vrea din nou în socialism. * Ispita are glasul blând Și pofta viclenie, Iar omul slăbiciuni de rând Și multă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Ce-a fost mai bun ’n-ascuns s-a dat, Rămas-a doar cât acul. * Bunul-simț și cu rușinea Au pierit deodată; Pe obraz s-a-ntins rășina, Azi e neagră pată. 9 noiembrie 2004 CU IISUS LA DRUM În jungla viețuirii noastre E locul strâmt pentru acei Ce sunt porniți spre lumi albastre C-un Dumnezeu, nu dumnezei. Calea-i una, dar măreață, Cu nume sfânt - Iisus Hristos, Cu Adevărul, Calea, Viața, Fără de plată, cu folos. Spre locul unde totul
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Cu nume sfânt - Iisus Hristos, Cu Adevărul, Calea, Viața, Fără de plată, cu folos. Spre locul unde totul are Un sens adânc, curat, divin, Fără dureri, făr’ de-ntristare, Fără de plâns, fără suspin. Tu, ce-mi citești aceste versuri, Ieși din junglă acum, acum, Și schimbă-ți ale tale mersuri Pe unul, cu Iisus la drum. 17 noiembrie 2004 REFLECȚII (CLXIII) S-ar cere noaptea să dictez Câte mai scriu pe ziuă; Nesomnul toamnă să visez Adânc și des în piuă. 17
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
întîlnim această temă în toată istoria religioasă a omenirii: inițiatul, cel care a pătruns tainele, este cel care știe. Ceremonia începe întotdeauna prin despărțirea neofitului de familie și retragerea sa în pădure. Există de pe acum un simbol al Morții: pădurea, jungla, întunericul reprezintă lumea de dincolo, "Infernul". În unele locuri se crede că vine un tigru care îi poartă pe candidați în spinare până în pădure: fiara îl întruchipează pe Strămoșul mitic, Dascălul inițierii, care îi conduce pe adolescenți în Infern. În
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te rog un ceai, În mod sigur... am răcit!”. Carla surâse ironic. La trei ore după miezul nopții, plouat până la piele și duhnind a băutură...Stau și mă 5 Legea Junglei Dumitru Crăc Întreb totuși, când ești În asemenea ipostaze, de ce nu te duci la tine acasă?” „De multe ori asta m-am Întrebat și eu...”, Îi trecu lui fulgerător prin minte, păstrând totuși pentru sine constatarea. „Dacă nu-ți mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prieteni, doresc să va fac o mărturisire...” „Ne faci curioși, doctore...” - miorlăiră cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând o figură serioasă. Își umplu din nou paharul pe 9 Legea Junglei Dumitru Crăc care-l sorbi dintr’o Înghițitiră articulând. „Bunul nostru amic, domnul inginer Tony Pavone, a cucerit apsolut toate femeile frumoase din bătrâna noastră capitală...! Mare minune dacă, cele rămase nu-și vor pune capăt zilelor...desigur, din gelozie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În care să ne veselim În voie, să dansăm Împreună, să ne bucurăm de realizările noastre - savurând bucuria anilor trecuți. Să mergem...!” *MARTIN EDEN-Principal personaj din romanul cu acelaș nume de scriitorul american Jack London,1876-1916. ROMANUL SECOLULUI XXI LEGEA JUNGLEI Surprize de proporții I BUCUREȘTI În ziua de 18 februarie 1976, avionul companiei aeriene române de transport TAROM, sosind din Capitala Greciei În jurul orei douăsprezece ziua, ateriză pe aeroportul Otopeni. Ceasul de la Universitate arăta ora prânzului În timp ce astrul ceresc Își
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se derulau alte servicii juridice și care erau desigur Într-o forfotă plină de avocați și mai ales de unii oameni În necaz irosind timp și bani Întrucât adevărata dreptate nu era de găsit În acest edificiu care Împărțea dreptatea junglei...! Astfel, Tony Pavone legat În cătușe cu mâinile la spate fiind flancat În părțile laterale și În spate de câte un milițian Înarmat,În timp ce torționarul principal mergea În față croind drum prin mulțime fiind mândru de misiunea Încredințată, privind cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Doriți să mă jefuiți cu martori...? Nu vă mai osteniți, aveți libertatea să vă simțiți ca la voi acasă...!” Șeful invadatorilor, făcu o grimasă. „Imposibil domnule. Noi executăm un ordin, având dispoziții precise să aplicăm legea...!!” „Care lege...? Desigur „LEGEA JUNGLEI...!!” Invadatorul, ridică vocea. „Domnule Tony Pavone, Îți recomand să fi-i cuviincios, În caz contrar te pot aresta pentru calomnii aduse legilor În vigoare ale țării și desigur, insulta hainei militare. Deci, neapărat avem nevoie de martori, pentru a evita
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul fetelor, iarba lucind de cordită. Și alte lucruri, la fel de ciudate, se Întâmplau. Părintele Newell, corespondentul iezuit, era acolo. Purta ținuta completă de război a soldaților din jungla vietnameză - petele și dungile galbene, negre și verzi ale hainelor de camuflaj. Trimis de un ziar din Tulsa, Oklahoma, parcă, sau era Lincoln, Nebraska? Sammler Încă Îi mai datora zece dolari, partea lui din banii cu care angajaseră un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
părintelui Newell. Ar fi putut să facă mai multe eforturi să o afle. Întorcându-se acasă din Asia de Sud-Est, preotul era un simplu turist În Atena, care admira Acropola, când auzise de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]