KorAP: Find »[drukola/base=kantian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...60 >

1,484 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

secol prin paradoxii"; sugestie care-i amintește lui Theodor Codreanu de epistemologia deschisă din gnoseologia lui Gaston Bachelard, de la mijlocul secolului XX. Despre Archaeus, se constată inechivoc originalitatea gândirii eminesciene. El "închide într-un singur focar reminiscența conștiinței în genere kantiene și, totodată, noumenul, calea de acces către el fiind conștiința individuală, lucru de neconceput în sistemul de referință kantian. La noumen, nici un fel de conștiință umană nu are acces. Eminescu are apetența uriașă a cugetătorului care vrea să meargă până la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
mijlocul secolului XX. Despre Archaeus, se constată inechivoc originalitatea gândirii eminesciene. El "închide într-un singur focar reminiscența conștiinței în genere kantiene și, totodată, noumenul, calea de acces către el fiind conștiința individuală, lucru de neconceput în sistemul de referință kantian. La noumen, nici un fel de conștiință umană nu are acces. Eminescu are apetența uriașă a cugetătorului care vrea să meargă până la capăt în regândirea ființei". De asemeni, el posedă conștiința individual și generic ontologică potrivit căreia fiecare om încearcă refacerea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Lamparia la "eul-Archaeus", adevăratul eu, nu acela limitat la individ. Și este combătut cu strășnicie clișeul unui Eminescu exclusiv romantic, susținându-i modernitatea. Bunăoară, pentru că nu e nimic romantic în Schopenhauer, poetul nostru și l-a ales ca "maestru". Nici kantian în esența n-a rămas, cum crede Blaga, mai kantian el însuși. Pentru demitizanți, care s-au înmulțit după 1989, este citat Cioran: "Cele mai mari reușite în România sunt limba română și Eminescu", poetul fiind "mai mare decât toți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Și este combătut cu strășnicie clișeul unui Eminescu exclusiv romantic, susținându-i modernitatea. Bunăoară, pentru că nu e nimic romantic în Schopenhauer, poetul nostru și l-a ales ca "maestru". Nici kantian în esența n-a rămas, cum crede Blaga, mai kantian el însuși. Pentru demitizanți, care s-au înmulțit după 1989, este citat Cioran: "Cele mai mari reușite în România sunt limba română și Eminescu", poetul fiind "mai mare decât toți poeții moderni ai Europei". Mai e nevoie, uneori, și de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ideilor. Ucenicia codreniană răzbate din viziunea generală a tomului, comportă similitudini cu ascetismul, cu mucenicia. Ideea predilectă ce traversează perioada între ianuarie-decembrie 1964 și ianuarie-decembrie 1969, se particularizează în considerațiile despre geniu, în antiteză cu mediocritatea, problemă filosofică de sorginte kantiană și, mai ales, schopenhaueriană. Adolescentul, în formare ca profesor și scriitor, își expune frământările interioare ale gândirii sale profunde, când mai succint, când mai detaliat, luându-se de piept cu tot ceea ce înseamnă conformism, banalitate indezirabilă, cameleonism și ideologie demagogică

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cartesiană a timpului și ființa umană a lui Eminescu, asemenea altor personalități care înfruntă în posteritate examene mereu reluate privind cauzele suferințelor lor finale (p. 228-232). Este îndrăzneață îmbrățișarea unei alte ipoteze cea a unui Eminescu marcat definitiv de criticile kantiene, dar înclinat, precum mai târziu Heidegger, să deschidă interogația ontologică și să-i dea un răspuns inspirat de antropologie (p. 259). Găsim în cartea Eminescu incorect politic aproape toate piesele posterității "dosarului Eminescu". Theodor Codreanu ajunge la acest rezultat ceea ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

silogisticii; Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații; Situațiile existențiale; Răstiri către sine. Încercări de ideologie polifonică; Răstiri către cei de-o seamă cu sine. Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică a istoriei gândirii politice; Filosofie românească interbelică. Perspectivă fenomenologică (ed. a II-a); Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană (ed. a II-a). Viorel Cernica, Judecată și timp. Fenomenologia judicativului (c) 2013 Institutul

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică a istoriei gândirii politice; Filosofie românească interbelică. Perspectivă fenomenologică (ed. a II-a); Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană (ed. a II-a). Viorel Cernica, Judecată și timp. Fenomenologia judicativului (c) 2013 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com.; www.euroinst.ro Descrierea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
intuiției intelectuale / 142 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere / 149 3.1.2.5. Practică dialectică și corectitudine / 159 3.2. Analitică transcendentală și dialectică transcendentală la Kant / 163 3.2.1. Ipostaza kantiană a dictaturii judicativului / 163 3.2.1.1. Introducere / 163 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală / 165 3.2.1.3. Adevărul din perspectiva logicii transcendentale / 171 3.2.1.4. Statutul de judecată și cunoștința veritabilă

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
anumite "structuri", "forme", "paternuri", "dispoziții", "capacități", "condiții" etc. ale preluării și prelucrării în fond, ale reconstrucției filosofice care, deși pot părea uneori "primite" (asemenea veritabilelor dispoziții habituale, în sens aristotelic), alteori par a fi "native" (asemenea "facultăților" sufletești, în sens kantian). În legătură cu ultima chestiune, formulez următoarea ipoteză: aceste "structuri", "forme", "paternuri", "dispoziții", "capacități", "condiții", funcționale în sensul preluării și prelucrării "subiective" a unui obiect, sunt primite prin învățare (sau inițiere), au, cu un termen aristotelic, statutul de héxis, "dispoziție habituală", ceea ce

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
acum nu poate fi spus decât atât: ideologia reprezintă ipostaza împlinită a dictaturii judicativului, adică topos-ul în care, deși sunt activate toate regulile acesteia, nu se ivește nici o reacție de contestare, delimitare, negare, în genere, de critică (în sens kantian, de cercetare a condițiilor de posibilitate a unui fapt) față de dictatura judicativului în întregul ei sau față de anumite reglementări ale sale; sunt posibile numai reacții ale unei ideologii față de altă ideologie: doar atât. Ideologia polifonică, a cărei formulă ar putea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
admite, de exemplu, o facultate a minții noastre în stare să pre-ia, deodată, "lucrul", pentru a-l exprima întocmai: simplele date senzoriale devin indicii pentru un "obiect", constituit ca atare de noțiune, în context judicativ. Sau putem socoti valabil scenariul kantian al constituirii cunoștințelor prin contribuția formelor a priori ale facultății de cunoaștere, de fapt, a apercepției originar transcendentale, a categoriilor "aplicabile" la "obiecte" prin schemele temporale ale imaginației; sau scenariul fenomenologic al "umplerii intuitive, al "sintezei" și al "ideației" (Heidegger

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cunoașterii integrale (cum spune Kant, al cunoștinței care, deși pornește de la condiționat, ajunge, cu ajutorul rațiunii, la necondiționat) este imposibilă, dacă luăm în seamă o perspectivă temporală (cronologică) rezonabilă, adică limitată; ea exprimă, de fapt, o imposibilitate absolută (semnalată în scenariul kantian prin ideea imposibilității experiențiale a unui "obiect" al Ideilor rațiunii). Cealaltă ideea cunoștinței "desăvârșite", încheiate, ceea ce corespunde gândirii-positum împlinite (un intelect omniscient ar putea-o realiza, pentru că ea se exprimă în legătură cu obiecte-positum (date) ca atare, iar un asemenea intelect îi

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sus. Kant tematizează în filosofia sa enunțul sintetic S este P: epistemologic, demersul critic are sensul dovedirii posibilității judecății sintetice a priori, adică a unei specii din genul acestui enunț. Așa încât, relația judicativă este reperul logic fundamental, matricea sistemului categorial kantian 43; identitatea rămâne doar un simplu criteriu de distingere a judecăților analitice de cele sintetice. Hegel, de asemenea, constată că judecata nu poate fi forma gândirii care să exprime adevărul: "forma propoziției, sau, mai precis, a judecății, este improprie să

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
lucrurilor devenite obiect de cunoaștere judicativă: el vorbește despre constituirea obiectuală originară, aceea a Trupului. A lăsa logos-ul să rămână în urma lucrurilor, trecute, ca obiecte de cunoaștere, în orizont judicativ, înseamnă a bloca tocmai constituirea obiectuală originară; în termeni kantieni, înseamnă a lucra constitutiv cu principii regulative ale intelectului.45 Experiența schițată mai sus, de trecere în "tărâmul deschis vederii", nu este posibilă, așadar, folosind instrumentele și tehnicile din orizontul dictaturii judicativului; de altminteri, odată consumată, ea poate fi recunoscută

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mathesis universalis. Metoda de constituire a ierarhiei în cauză, odată descoperit fenomenul coparticipării conștiinței (prin actele sale) și obiectului ei (intențional) la orice fapt de cunoaștere, la structura oricărei cunoștințe, coparticipare condiționată de unitatea conștiinței (un fel de "eu gândesc" kantian, ca apercepție originară), devine "fenomenologie". Teoria pură a multiplicității încheie, cumva, planul de discurs al părții principale (și principiale) a lucrării, instituind un sens "final" pentru orizontul de cercetare al logicii pure: stabilirea "formei" unui domeniu alcătuit din "obiecte ale

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
științific sau ideologic. Pe de altă parte, ele sunt socotite, îndeobște, discipline logice, din unele motive arătate în subcapitole anterioare, dar și fiindcă sunt prezente în structura logicii clasice de tip aristotelic sau în cea a logicii transcendentale de origine kantiană. Din această ultimă perspectivă, trebuie să admitem că logica are o legătură necesară cu filosofia, fiindcă îi oferă acesteia condițiile formale de constituire a discursului: reguli de exprimare și utilizare a presupozițiilor, de punere în anumite raporturi a conceptelor, de

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
De aceea, atunci când timpul nu va mai avea puterea de a semnifica de fapt, de a timporiza -, de a-și impune sensul, aplicația își va restrânge ea însăși spațiul, așa cum se va întâmpla, de exemplu, în discuția despre dialectica transcendentală kantiană, în orizontul căreia timpul își pierde funcția constitutivă, iar reducția pe care o îngăduie o asemenea situație nu mai este cea propriu-zis judicativă, ci aceea non-judicativă. E drept, și aceasta din urmă poate avea ca "obiect" al său aceeași dictatură

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cercetarea în spațiul topicii (dialecticii) este faptul că regulile privind temeiurile oricărei științe (desigur, și ale filosofiei) sunt constitutive discursului, așadar că ele nu sunt doar regulative. Ele devin elemente formale, totodată "temeinice" (cumva, a priori, apoi "transcendentale", în înțeles kantian), ale rostirii filosofice. Am folosit termenii "dialectică" și "topică", în acest context, ca și cum ar fi sinonimi; așa vor fi folosiți și mai departe, acest mod fiind cel mai acceptabil, potrivit lui Aristotel și comentatorilor lucrărilor sale de logică; dar o anumită

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
aporetic. Din această poziție a modelelor reglatorii în orizontul judicativului constitutiv, ele pun ordine gândirii, rostirii și făptuirii, oferind criterii ("rațiuni suficiente") de acreditare pentru orice produs al gândirii, rostirii, făptuirii. Rostul lor și constitutiv și regulativ vorbind în termeni kantieni le înfățișează ca instanțe absolute în zona de întemeiere a rostirii; este vorba, desigur, de o supra-măsură a lor, originată în de-naturarea logos-ului și constrângerea lui formală. Dar supra-măsura este doar "formală"; altfel, adică "funcțional", ea este măsura pe

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
natura universalului (fără a se confunda, totuși, cu acesta); de fapt, individualul este universalul însuși, sesizat în unitatea sa (unitatea însușirilor sale, unele sensibile, altele noetice etc.).75 E drept, printr-o asemenea concepție ne îndepărtăm foarte mult de ideea kantiană a intuiției intelectuale, imposibilă pentru facultățile cunoașterii omenești, idee modelatoare pentru conștiința filosofică postkantiană, la care participăm și noi. Ceea ce prinde intelectul intuitiv (nous) aristotelic este, așadar, individualul; tocmai datorită acestui fapt sunt "cunoscute" principiile prime, iar pe baza lor

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cel mai tare această "pretenție"; este vorba, mai degrabă, despre o dovadă suplimentară privind unitatea logicii-organon, așadar, o probă pentru competența aplicativă sau constitutivă a dictaturii judicativului. 3.2. Analitică transcendentală și dialectică transcendentală la Kant 3.2.1. Ipostaza kantiană a dictaturii judicativului 3.2.1.1. Introducere Regăsim cele două modele ale rostirii filosofice (scenarii de construcție a discursul filosofic, discipline logice, cum au fost numite anterior) proprii ditaturii judicativului analitica și dialectica la Immanuel Kant în însăși structura

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
aparența. Așa încât, temeiul ultim al separației dintre analitică și dialectică este, într-o primă înțelegere, însăși diferența dintre fenomen și aparență.100 Angajându-ne însă pe o cale descriptiv-analitică, pentru a scoate la lumină această întemeiere, observăm, în însuși scenariul kantian, că până la diferența în cauză sunt alte instanțe ale întemeierii. Și pe acestea va trebui să le dezvăluim, în așa fel încât însăși întemeierea finală să fie mai bine luminată. Problema deschisă deja aici este aceea a diferenței dintre analitică

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
le dezvăluim, în așa fel încât însăși întemeierea finală să fie mai bine luminată. Problema deschisă deja aici este aceea a diferenței dintre analitică și dialectică. Tematizarea acestei probleme face necesară însă reconstrucția propriu-zisă a celor două segmente ale proiectului kantian al criticii rațiunii pure; întâi, prin operații de "reducție", care să pună în evidență sensul fiecăreia, apoi, prin operații de reconstrucție potrivit perspectivei dictaurii judicativului deschisă în această lucrare. Kant nu se mai ocupă, în proiectul său critic, în primul

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
separației dintre analitică și dialectică (sau originea acestora), nu mai poate avea semnificație doar în orizontul cunoașterii constituite și acreditate; căci tocmai ea determină cunoașterea, fiindu-i acesteia condiție de posibilitate, fiindu-i "element" constitutiv, din lăuntru, ceea ce, în limbaj kantian, ar corespunde inerenței din însăși structura analiticii și dialecticii. Dar deja diferența fenomen aparență este înconjurată de anumite "anticipații" precomprehensiuni, prejudecăți, "reprezentări" pe care însuși discursul de până aici le-a îngăduit. Poate și din acest motiv, orizontul în care

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]