1,357 matches
-
douăzeci în douăzeci de kilometri panourile cu furculițe și cuțite încrucișate, paturi, simbolul stației de benzină și al parkingului, tot-tot, trimițând adică la niște "spații servicii" cărora nici măcar nu li s-a turnat fundația? Formele fără fond, agrementate cu zorzoane kitsch sunt desigur o boală românească mult mai veche decât comunismul devastator. Dar sunt sigură că acesta a avut și el o contribuție. Ca și invers de altfel: propensiunea către forme fără fond a făcut din comunismul românesc un imens simulacru
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
și hip-hopul, dar și viața de zi cu zi. Mahalaua vestimentară Veșmintele periurbanității sunt pe măsura ei: nu este vorba de o sărăcie lucie, care ar putea stârni compasiunea în sens firesc (haine ponosite, peticite), ci de cultivarea unui stil kitsch de îmbrăcăminte provocatoare. Stridența și mai ales prostul gust sunt prezente în hainele cu zorzoane, tăieturi și lipituri fără logică, decolteuri dorite cu sex appeal extrem, culori inadecvate, accesorii stridente. În loc să camufleze corpurile dizgrațioase, aceste haine scot în evidență grăsimile
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mahalalei și al grobianismului la români. Elitele nu lipsesc nici ele (din fericire), dar existența lor nu poate nicidecum să camufleze invazia barbară a mahalalei. Abundența periferiei, provincialismul agresiv și acaparator, tonele de gunoaie (naționale), nămolul stradal, civilizația de tip kitsch, invazia mitocăniei (nelipsiții mâncători de semințe și scuipători de coji), insalubritatea, lipsa de instruire consacră România ca pe o stare de periferie combinată cu o mahmureală socială și politică, o țară ce pare să fie făcută mai mult din excluși
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Goia) a reușit să se conserve în parametrii „discursului oficial din toate timpurile“, poate cu mici tușe PRistice de început de secol 21, dar și acestea discrete. Și ca în alte vremuri, ca întotdeauna, de fapt, marele mecanism impresionant de kitsch și de prăfuit a înghițit perfect micile fisuri omenești sau autentice sau și una și alta, de tipul unui „ups“ scăpat neglijent de prezentatoare, până la discursul pur și simplu emoționant ținut la final de actorul Radu Beligan, onorat cu premiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
al nimfei: un organism la fel de monstruos precum satirul pătruns de dorință/spaimă, dar care încearcă să iasă din frame-ul concupiscent. Poate o aluzie la inevitabilul final? Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Un umăr, William, un umăr, un tablou. Completează kitschul unui trup grăsuț, bun de frământat, pe care-l privește cu oroare/dorință, dar acoperă ceea ce ar trebui să privești în fapt. Dă zoom pe chipul satirului! Ai luat expresia lui drept anticipare a plăcerii? O băloșenie de discotecă? Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
devine un fascinant joc cu timpul și cu spațiul, un joc cu măști, o „farsă auctorială“, „o uriașă construcție imaginară, atemporală și atopică, la care participă zeci de minți și sute de suflete“, o parodie a tehnicilor narative și a kitsch-ului, dar, în același timp, o lecție de postmodernism. La finalul cărții, după experiența de pe drumul fantomelor, după ce i-au arătat cititorului „subsolurile incandescente în care se face și se desface“ romanul, cei trei scriitori „o iau de la capăt. Reiterează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de a fi povestit Fuck de cool. Spune-mi o poveste este „o pledoarie pentru poveste“, o colecție de „10 sinopsuri cu amor, tristețe și alte nimicuri“ - așa cum citim în subtitlul volumului -, o carte despre „cool“, într-o lume a kitsch-ului. Personajele lui Costi Rogozanu se ascund sub măști mondene și trăiesc din plin deziluziile autoeroizării. Numele personajelor, multe dintre ele reduse doar la o singură inițială (V., J., N., C., S. etcă, pot fi simboluri ale unei întregi generații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
sau povești despre „fericirea burgheză“, povești promise sau mereu amânate alcătuiesc un volum compact și bine regizat din punct de vedere stilistic. Pentru Rogozanu, „scrisul e visul frumos al mizantropiei“, iar „depresia e cea mai comună și comodă proliferare a kitsch-ului“. Costi Rogozanu, Fuck the cool. Spune-mi o poveste, colecția „Ego. Proză“, Editura Polirom, 2007, 26.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA COSTI ROGOZANU „Prefer de o mie de ori nesiguranța burgheză dezumanizată acelor luptători pentru adevăr“ Bogdan Romaniuc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Prefer de o mie de ori nesiguranța burgheză dezumanizată acelor luptători pentru adevăr“ Bogdan Romaniuc Fuck the cool. Spune-mi o poveste este titlul cărții cu care debutați ca prozator. Vorbiți în acest volum despre cool, uncool, anticool și despre kitsch. Care credeți că ar fi raportul dintre cool și kitsch? Nu există raport între cool și kitsch, sunt din două dimensiuni diferite. Cool înseamnă industrie, atitudine construită, un soi de dandysm avariat de consumism. Kitsch-ul este o urmă clară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
luptători pentru adevăr“ Bogdan Romaniuc Fuck the cool. Spune-mi o poveste este titlul cărții cu care debutați ca prozator. Vorbiți în acest volum despre cool, uncool, anticool și despre kitsch. Care credeți că ar fi raportul dintre cool și kitsch? Nu există raport între cool și kitsch, sunt din două dimensiuni diferite. Cool înseamnă industrie, atitudine construită, un soi de dandysm avariat de consumism. Kitsch-ul este o urmă clară, un artefact complet scos din context - de altfel, puține fapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cool. Spune-mi o poveste este titlul cărții cu care debutați ca prozator. Vorbiți în acest volum despre cool, uncool, anticool și despre kitsch. Care credeți că ar fi raportul dintre cool și kitsch? Nu există raport între cool și kitsch, sunt din două dimensiuni diferite. Cool înseamnă industrie, atitudine construită, un soi de dandysm avariat de consumism. Kitsch-ul este o urmă clară, un artefact complet scos din context - de altfel, puține fapte culturale pot rezista la scoaterea din context
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cool, uncool, anticool și despre kitsch. Care credeți că ar fi raportul dintre cool și kitsch? Nu există raport între cool și kitsch, sunt din două dimensiuni diferite. Cool înseamnă industrie, atitudine construită, un soi de dandysm avariat de consumism. Kitsch-ul este o urmă clară, un artefact complet scos din context - de altfel, puține fapte culturale pot rezista la scoaterea din context. Am făcut dintr-un personaj un maestru al cool-ului tocmai pentru că sunt fascinat de o meserie care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
LOC teleCOMANDA Ionuț Lennon Alex SAVITESCU Ionuț Popa nu e Horia Roman Patapievici. Nu o să-l vedeți niciodată la TVR Cultural și nici măcar la „Zece pentru România“. Ionuț Popa este un specialist din cea mai sublimă formă de manifestare a kitsch-ului românesc de maximă audiență: campionatul de fotbal. Însă domnia sa deține, din naștere, „ceva“-ul esențial care le lipsește majorității actorilor de bodevil ce populează „fenomenul“ schizoid autohton sus-amintit: umorul. Atenție!, nu am spus miștoul, boala nenorocită și tradițională a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
pe 1 decembrie, oamenii s-au sufocat pentru a atinge minunatul obiect imens din buricul Capitalei. Adică perfect din punctul de vedere al presei, care a găsit imediat alte branduri pentru subiectul nostru: „bradul terorii“, „bradul ucigaș“, „monstrul de metal“, „kitsch-ul lui Videanu“ etc. Astfel, cariera bradului național s-a schimbat brusc. A devenit repede cel mai controversat brad din Europa, încă înainte de a-și îndeplini menirea de Crăciun și Revelion. Am crezut că, după momentul marii îmbulziri de la poalele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ce-a fost, în fond, Evul Mediu românesc decât un șir aproape neîntrerupt de dictaturi mai mari sau mai mici? Iar azi, în loc să mergem cu peșcheșuri și jalbe la Stambul, nu facem același lucru, însă la Washington? Kundera spunea despre kitsch că „este idealul estetic al tuturor politicienilor, al tuturor mișcărilor politice“. Cum ați defini kitschul, în context românesc? Nu cred c-aș fi în stare să dau o definiție mai bună decât a lui Kundera, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
mai mari sau mai mici? Iar azi, în loc să mergem cu peșcheșuri și jalbe la Stambul, nu facem același lucru, însă la Washington? Kundera spunea despre kitsch că „este idealul estetic al tuturor politicienilor, al tuturor mișcărilor politice“. Cum ați defini kitschul, în context românesc? Nu cred c-aș fi în stare să dau o definiție mai bună decât a lui Kundera, cu atât mai mult cu cât Domnia-Sa, fiind un om din Est, știe foarte bine despre ce vorbește. Sarah
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Cum estetica și designul nu au încă prieteni la editurile românești, rezultatul e enervat. Ziarul „Adevărul“ a vrut să lanseze o serie de autor și pentru aceasta a construit o imitație de studio de lectură-bibliotecă, în lemn masiv, de un kitsch obositor, unde oricând ai fi așteptat să apară câte-un lector profesionist, Ion Cristoiu gen. Nu a fost Cristoiu, ci un bestseller blond, obsesia celorlalți participanți. Apoi standurile unor edituri respectabile care se întindeau mult și degeaba. Două standuri simpatice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Kundera, legătura dintre corp și suflet. Una dintre temele majore al romanului lui Gabriel Chifu, ca și în cazul lui Kundera, este decantarea unor anumite aspecte legate de „condiția umană“, aspecte deghizate de către comunism, doctrina care, prin excelență, vinde iluziile kitsch-ului. Și Tereza, din Insuportabila ușurătate a ființei, și Anne, din Relatare despre moartea mea, își disprețuiesc, în anumite momente și din motive diferite, corpul: în cazul Terezei, oroarea față de propriul corp vine dintr-o repulsie provocată de asemănarea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
din țară, violul grănicerilor sârbi. Atunci când corpul trădează sufletul, nu poți decât să-l disprețuiești, să-ți fie scârbă de el. Unde începe și unde se sfârșește eul?, Cum disociem eul de imaginea lui?, Cum se poate supraviețui în împărăția kitsch-ului? sunt întrebări pe care le aduc în discuție cele două romane, care pot fi numite și romane ale identității. Personajele lui Gabriel Chifu sunt mereu pe drumuri Romanul lui Gabriel Chifu începe cu un Prolog „în care este descrisă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
nu te aștepți...“. Gabriel Chifu, Relatare despre moartea mea, colecția „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 2007, 29.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA GABRIEL CHIFU „Scriu proză visând la cartea desăvârșită“ Bogdan Romaniuc Comunismul a fost, prin excelență, o lume a kitsch-ului. Personajele din Relatare despre moartea mea fug de kitsch-ul comunist și aleg calea exilului. Este exilul pentru ele o salvare sau doar o ocazie de a descoperi „noi forme de singurătate“? În accepția sa curentă, la îndemână, kitsch
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Fiction Ltd“, Editura Polirom, 2007, 29.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA GABRIEL CHIFU „Scriu proză visând la cartea desăvârșită“ Bogdan Romaniuc Comunismul a fost, prin excelență, o lume a kitsch-ului. Personajele din Relatare despre moartea mea fug de kitsch-ul comunist și aleg calea exilului. Este exilul pentru ele o salvare sau doar o ocazie de a descoperi „noi forme de singurătate“? În accepția sa curentă, la îndemână, kitsch-ul este totuna cu prostul gust în artă. Sigur, comunismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
kitsch-ului. Personajele din Relatare despre moartea mea fug de kitsch-ul comunist și aleg calea exilului. Este exilul pentru ele o salvare sau doar o ocazie de a descoperi „noi forme de singurătate“? În accepția sa curentă, la îndemână, kitsch-ul este totuna cu prostul gust în artă. Sigur, comunismul poate fi identificat și cu o lume a prostului gust ori, extinzând, cu o lume a falselor valori. Dar imaginea care mi se pare că aproximează cel mai exact acel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
se pare că aproximează cel mai exact acel sistem politic pe care l-am trăit ar fi: o lume a valorilor răsturnate, o lume pe dos. Nu știu dacă personajele din Relatare despre moartea mea părăsesc țara ca să fugă de kitsch-ul comunist, fiindcă nu știu dacă, atunci când faci pasul ăsta radical, de viață și de moarte, fuga din țară, asculți de o motivație abstractă, fugi având în minte un concept. Mai degrabă, fugi din disperare, fugi fiindcă n-ai încotro
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Dear) Prudence sunt și ele personaje ale epopeii lui, intermezzo-urile artistice sunt niște pauze de cele mai multe ori suprarealiste, realizate în transă colorată (vezi Strawberry Fields Forever și delirantele căpșuni de vopsea), dar perfect valabile și viabile. Nimic de ordinul kitsch-ului sau imitației leșinate. Osatura filmului - în ciuda unei povești coerente cu un băiat din Liverpool care pleacă în SUA, în anii ‘60, drumul lui inițiatic traversând dragostea și Vietnamul și revoltele de stradă, pentru a învăța la final să lupte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
aceste Amintiri false din Epoca de Aur a filmului istoric, în care Regina Elisabeta (rol de Oscar!, vezi Doamne) incarnată de Cate Blanchett, e o combinație de Ioana d’Arc și vedetă semi-fanată, full-paranoică (gen Sounset Boulevard), și în care kitsch-ul zornăie de la cârlionții reginei până la copitele cailor. Veți remarca, de veți vedea totuși filmul, travlingul circular din jurul reginei, ca dintr-un videoclip mediu, rochia roșie cu umeri dezveliți ai Mariei Stuart în momentul decapitării sau expresia de Errol Flynn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]