1,385 matches
-
dig, pe urmă a refuzat pur și simplu să meargă mai departe, dând ascultare instinctelor sale de o viață. La vremea aceea era bătrân, Însă când era vorba să străbată un kilometru sau doi pe trotuar, nu se dădea În lături. De fapt avea un număr din trăsăturile - și bune, și rele - a ceea ce pe vremuri se chema mentalitate de ghetou: pe de o parte o admirație profundă pentru realizările intelectuale și agerimea financiară (Îndemânare combinată cu eficiență), o slăbiciune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
admirativ, lângă patrulaterul sclipitor de sfere lucii, tolănite pe urzeala de curpeni cârlionțați și de umbre prelinse din noaptea ce începea. Luna, pepene rotund și poleit, săltă lin peste marginea Baisei. Nicanor tresări de împărăteștile arcuiri ale Pepenoaicei. Feri în lături curpenii și rostogoli, mai încolo, pe ceilalți pepeni, mari cât căldările de la stână, dar părând niște stârpituri, pe lângă făloșenia Pepenoaicei. Apoi, bătu, adânc, în pământ, priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora. Un cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire se rostogolește în ecouri lungi, ca o chemare repetată ce face armăsarul să fornăie zgomotos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund înăuntru. Vizează atenți toate ungherele odăii. Șeful face un semn. Rapid, Gaie se execută. Trage în lături perdele făcute ferfeniță în timpul atacului și aruncă o privire superficială pe balcon. Se pregătește să sară pervazul geamului, dar privirea lui reține mica cruciuliță de aur vizibilă pe pielea măslinie a umărului moartei. Cu coada ochiului caută spre seful său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al unei femei, se aude din interior. Intră urmat de alți doi partizani. Pereți scrijeliți de schije, nenumărate tuburi de cartușe trase, încărcătoare, urme de sânge. Pe podea, doi nemți. Unul dintre ei, este întins pe spate cu brațele în lături. Partea stângă a feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite și carne sfâșiată. Celălalt căzuse pe burtă lângă fereastra tăiată în butucii de lemn. Scapă un geamăt de durere printre buzele crispate atunci când un partizan îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ce nu, a fost distrus. Am montat câteva mine chiar la intrarea în defileu. Asta îi va încetini puțin, dar nu prea mult. Foarte bine. Plecăm acum! Karel lipește din nou bidonul pe buzele rănitului, dar apa se scurge în lături. Ochii albaștri, ațintiți asupra lui, nu-l mai privesc decât de dincolo de această lume. Îi ia mâna dreaptă și i-o așeză peste cealaltă, aflată pe burtă. Cu blândețe duce palma peste ochi ca să-i închidă pleoapele. Pacea fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
anului 1943, crivățul de care vorbești a Început să bată, dar vom găsi În noi tăria de a ne mai aprinde la jăratecul mutat În cenușă... SÎntem Încă tineri. Și cînd ești tînăr...” Poarta casei lui Lung se dă În lături. Un bărbat scund, În jur de treizeci de ani apare În prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e duminică. Lung se miră, Întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lumii, cum ni se spunea), era același cu cel ce secătuia viața Însăși, complexitatea, strălucirea relațiilor umane. Era ca și cum respirația societății se prinse izgonită de o piază rea. Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost În felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite Își cerșeau bruma de dreptate, cîtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
apare mai clar. - Și voi ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lîngă mine ca-n atîtea rînduri. - Ce puteam face? Întrebai neînțelegînd dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză În fotoliu lăsînd să-i atîrne În lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcîndu-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face? Noi nu suntem chemați decît pentru a aplica legile așa cum sunt. Atîta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
luptă între giubelii și bonjuriștii de moda veche cu mustața bătută și în frac civit cu nasturi de aur. Dar lupta n-a ținut mult, pentru că numiții bonjuriști erau chiar fiii giubeliilor, cari, mai murind, după vremuri, mai dîndu-se în lături de bunăvoie, era libertăților și pospăielii importate a-nceput la largul ei. Și deodată cu era libertăților și a nouălor legi încurcate, în cari paragrafii se bat în capete, a-nceput să emigreze o generație de tineri în străinătate, ca să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Convoiul ajunse în orășelul Agiud. În acest orășel 28 de negustori evrei, respectabili cum vine vorba, invită pe călărașii noștri să se fotografieze cu ei într-un grup. Călărașii, având ș-așa stație de popas acolo, nu se dau în lături, evreii se pun șir militărește, iar aripa stângă și cea dreaptă a grupului le formează călărașii. Fotograful își așază camera obscură și eternizează, în folosul adevărului cu care se scriu istoria și ziarele, grupul înfrățit al vechilor români și a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ustura unele obraze mai subțiri din firea lor. Dar să revenim la vorba începută. Facem o întrebare "Presei". Dacă e să turnăm la teorii și la sentințe politico-filozofice, atunci să știm de ce e vorba, de glume nu ne dăm în lături; dar dacă e vorba să vorbim serios, ce însemnează cuvintele: "polemice sterile", "logomahii obositoare", "generalități vagi și ne precise"? Și apoi ce va să zică "a arăta opoziția cum crede ea că trebuie să se urmeze în toate cestiunile ce sânt la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
veșnică pândă, ori a bărbatului, ori a femeii, a fiecărui gest, fiecărui cuvânt, fiecărui ceas petrecut de celălalt în absență, dar și în prezență, în societate, la petreceri și chiar când erau nas în nas, de ce te-ai uitat în lături, de ce ai trântit ușa, de ce ți-ai ferit privirile când m-ai sărutat, de ce nu mi-ai dat telefon când... Nu fusesem în această ridicolă situație eu însumi, din chiar primele zile de când venisem în casa ei? Și bineînțeles numai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândii. Avui apoi un surâs, reflex bizar și nefericit al mici gândiri pașnice, mă apropiai de ea și îi pusei mâna pe umăr, vrând să-i spun că asta e o prostie și să renunțe la ea. Ea sări în lături ca mușcată de șarpe și îmi șuieră cu o ură sălbatică: "Să nu te atingi de mine", și cu o astfel de voce încît pe lângă ură distinsei amenințarea. Ne privirăm în ochi câteva clipe, intens, două priviri fără iluzie și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei micuț se făcu moale, se aplecă, dar n-o lăsai să mă sărute, o sărutai eu, cu grijă să n-o sperii, o mângâiai pe părul ei blond, îi sărutai mânuțele. Era amețitor cum mă privea, se uita în lături, într-o parte, apoi în cealaltă, apoi iar la mine, calmă, puțin uimită, cu o ezitare a mișcării de întoarcere a gâtului ca și când între timp i-ar fi mers mintea, s-ar fi gândit, fără gesturi necontrolate, fără grimase de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-ar fi... "Ah", strigai cu disperare, cu greață și cu mânie, și îi dădui peste același obraz una după alta trei palme care o culcară la pământ. Fuseseră chiar atât de năprasnice? Căzuse cu fața în sus, cu brațele în lături și cu un picior în desordine care îi ridicase rochia. Mă ustura gâtul, mă ștersei cu un gest mecanic. Dosul palmei mi se retrase plin de sânge proaspăt. Respirai adînc: bine că se sfârșise. "Ridică-te, îi spusei, am ajuns
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar încă de mic să aflu de la el secretul acestei inocente trufii masculine, care nu însemna nici nepăsare, ca la tata, și nici lipsă de afecțiune, fiindcă ținuse totdeauna la bunica și nu călcase, cum se zice, niciodată pe de lături. Îl aflase mama acest secret, îl moștenise... În ultima vreme se simțea umilit că îi căzuseră toți dinții din față și cei de jos nu mai întîlneau nimic sus, decât gingiile. Asta îi deforma gura, pe lângă faptul că nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Uite-l colo pe tata, nu știu cine e, nici măcar nu mai țin minte că ne-am plimbat de-atîtea ori împreună, că am pus într-o zi flori pentru mireasă, că m-am dat în călușei, și el mă pândea pe de lături să nu mă piardă, că m-a ținut în brațe și mi-a arătat orașul, m-a dus la cișmar... Nu așteptai să reînceapă conversația înnoitoare. Dădui paharul pe gât și o chemai pe Silvia. Ea ezită, iar eu știam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
umiditate, viață. Cuprinsă de nostalgia lumii natale, simți o dorință puternică de a părăsi stația. Pământul era aproape și era nerăbdătore să afle cerul albastru între ea și negura angoasantă a cosmosului. Două dintre ușile de sticlă se dăduseră în lături pentru a-i face loc lui Carter Burke să intre. Pentru scurt timp, văzu în el un bărbat și nu doar un ajutor de băgător de seamă de la Companie. Poate că asta însemna că devenise normală. Părerea ei despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în fața ochilor. Aspectul ei o mai îmbărbătă: înarmată și blindată, ca o uriașă viespe neagră. Tocmai se încărca la bord un vehicol de transport de trupe cu șase roți, urât și funcțional. Simți o mișcare în stânga și se dădu în lături. Prost conducea către ea o paletă încărcată cu material. ― Atenție, îi zise politicos militarul. Ea-și ceru iertare și se dădu înapoi pentru a-i face loc. ― Scuză-mă. El nu se uită la ea, având privirea ațintită pe încărcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai liniști. ― Nici o problemă. Hudson este un comteh, dar poate fi la fel de eficace ca și ceilalți în luptă. ― Și dumneata? Se așeză: mulțumit, calm, pregătit. ― Sunt aici pentru că n-aveam nici o chemare pentru patiserie. Motoarele bubuiră și naveta sări în lături coborând în puțul sasului. ― Hei, mormăi Frost. I-o fi trecut cuiva prin cap să verifice arimajul la coșciugul ăsta ambulant? dacă roțile nu sunt blocate ca lumea, ne pomenim în afara navetei. ― Relaxează-te, drăguță, zise Dietrich. Am verificat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să se producă, dar nu era în stare să articuleze un sunet. Nici nu era nevoie. Studiaseră cu toții dischetele pe care le înregistrase pentru ei. ― Aruncătoarele de flăcări, strigă Apone. Repede! Frost îi înmână aparatul sergentului și se dădu în lături. Apone intră în posesia armei în momentul în care pieptul femeii explodă într-o jerbă de sânge. Dinăuntru țâșni un cap mic, cu colți redutabili, șuierând înfuriat. Degetul lui Apone se strânse pe trăgaci. Ceilalți doi se dați înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cum e? ― Ritm cardiac încetinit, dar regulat. La fel și respirația și celelalte funcții vitale. Totul este foarte lent, dar uniform. Trăiește. Ai putea chiar zice că doarme, deși nu-i cazul. Cred că e paralizat. Vasquez îi dădu în lături și-l apucă de guler pe ofițerul inconștient. Era prea furioasă ca să plângă. ― E mort de frică, ce mai! (Îl ridică pe Gorman cu o mână și strânse pumnul pentru a-i urla în față:) Trezește-te, speriatule! Trezește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
găsea pe linia de tir, activă un întrerupător și un indicator verde se aprinse. Pe un mic ecran încastrat pe o latură a armei începu să clipească galben cuvântul READY, apoi trecu în roșu. Cei doi infanteriști se dădură în lături. Vasquez luă de pe jos un coș de hârtii stricat care se rostogolise în culoar și strigă: ― Testare! Apoi aruncă obiectul metalic în mijlocul pasajului. Cele două arme pivotară și traseră până să ajungă coșul jos, reducându-l într-o grămăjoară nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]