2,010 matches
-
în repetate rânduri, de trupele urmăritoare din clanul Tokugawa, pentru ca, în cele din urmă, să revină la tabăra principală a lui Hideyoshi din Gakuden, înainte de apusul soarelui. Mesagerii care veniseră să ceară ajutorul lui Kyutaro erau revoltați. — Ce fel de lașitate mai e și asta, să fugă în tabăra principală fără a arunca măcar o privire în urmă, la situația disperată a aliaților lui? — E clar că i-a pierit curajul. — Azi, Hori Kyutaro și-a dat arama pe față. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt aici. — Felicitări pentru acordurile de pace? — Întocmai. Cred că înțeleg la ce vă gândiți, stăpâne. Nu vă veți arăta nemulțumirea, dar, văzând o asemenea mărinimie, până și Seniorul Nobuo va fi probabil jenat. — Ce vorbești, Kazumasa? Ar fi o lașitate din partea mea să-l pun pe Seniorul Nobuo într-o situație jenantă, iar o declarație de continuare a luptei din simțul datoriei ar părea cam ciudată. Indiferent că e o pace falsă sau altceva, nu am nici un motiv de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de vână, de temperament, de imaginație ori de curaj să judece defăimător, ferm negativ, o personalitate de complexitatea și forța artistică a lui Păunescu. Iar aici nu vorbesc de gogoașa limacșilor care postează pe net producțiile infinitei lor inutilități în lașitatea anonimatului. Vorbesc despre oameni, de cultură sau nu, cu acte de identitate la vedere, care au traversat deceniul '67 '77, și mai departe, către iarna anului '89, într-o liniște mormântală, într-o perpetuă șoaptă temătoare, paralizați de frica rostirii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din blocuri. Oamenii muncii să se poată odihni în liniște, să nu fie tulburați. Ce să mai vorbim de poluare, stres, decăderea generală a moravurilor? Toate îi afectează și pe prietenii noștri canini. Și răutatea oamenilor, bineînțeles. Șisuspiciunea generalizată și lașitatea și perfidia și teroarea, toate, toate. Dar Tavi e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă. Noi o alintăm Vili. Ține teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
început sub ochii noștri. Inevitabil, discuția cârmește spre politică și apropiatele alegeri din noiembrie. Tom perorează împotriva dreptei, care a preluat puterea în America. Citează semidistrugerea lui Clinton, mișcarea antiavort, lobby-ul în favoarea armelor, propaganda fascistă din emisiunile de radio, lașitatea presei, interzicerea predării evoluționismului în unele state. Mergem cu pași mari înapoi, spune el. Zi de zi, mai pierdem câte o bucată de țară. Dacă e ales Bush, n-o să mai rămână nimic. Spre surprinderea mea, Honey e perfect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
noștri, adunați În „Centrul” de la Sighișoara... Aceeași omenire, reprodusă, reprezentată: cu bunii, răii, cu cei curajoși, cu cei fricoși, cu “Înțelepții”, totdeauna gata să se aranjeze cu dușmanul. De parcă ar gândi În locul aceluia, cu... ne-politicii, care, ca să-și ascundă lașitatea, În loc să spună că, le e frică, că n-au curaj, ei pretind că nu vor să facă decât sport - nu politică... Mă uitam la băieții ceia - Îi cunoșteam, le cunoșteam familiile, frații mai mici care-mi fuseseră ori Îmi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am cutremurat din nou. Nu știu de ce m-am gândit că ar fi vrut să mă prindă Întoarsă cu spatele, ca să lovească. În fond și la urma urmei, oricine ar fi ucis-o pe Linda nu dăduse dovadă de atare lașitate, căci gantera o nimerise În plină figură. * * * Presupusesem că avocatul lui Derek, Gavin Pritchett, era un ins excentric, dar adresa firmei sale se dovedi Întruchiparea fără cusur a conformismului Însuși. Biroul se afla Într-o curte mai largă decât multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zile, uitându-se la filmele western de la televizor. Sunt convinsă că Andy era impresionat. — Mă rog, continuă ea, ținând pavăză cu palma făcută căuș și aprinzându-și țigara cu un gest de expert, ea a zis că o acuz de lașitate, iar eu am zis că putea spune lucrurilor pe nume. Fuma cu pufăituri scurte și profunde, ținând ochii aproape Închiși și privind În depărtare. — Nu i-a picat prea bine. A Început să-mi zică În fel și chip. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că l-au găsit pe tovarășul pe care-l căutau. Extremadurianul nu spuse nimic. Toată dimineața fuseserăm În locul acela din care plecase francezul Între două vîrste. Fuseserăm acolo, prin praf, fum, Înconjurați de zgomot, răni, moarte, frică de moarte, vitejie, lașitate, toată nebunia și ratarea unui atac lipsit de succes. Fuseserăm acolo, pe terenul acela arat pe care nici un infanterist nu l-ar fi putut străbate fărĂ să fie ucis. Te aruncai la pămÎnt și rămÎneai Întins acolo; Îți făceai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să mori. SĂ vezi cît de fărĂ rost, cît de idiot e războiu’ Ăsta, cum arată totul de fapt și să te Întorci pur și simplu și să pleci, așa cum făcuse francezul. S-ar putea să fi plecat nu din lașitate, ci pentru că văzuse prea limpede. Știuse deodată că trebuie să plece de-acolo și că nu are altceva de făcut. Francezul părĂsise demn cîmpul de luptă, mergînd, și ca bărbat Îl Înțelegeam. Dar pentru că era soldat, fusese urmărit de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apropiat ne-am strîns toți În jurul lui: „Salut, Paco. Ce mai faci, Paco? Paco, cum Îți merge, Paco, băiete?“. Și el zice: „Totu-i În regulă. Totu-n afară de asta“ - și ne arată ciotul. „A fost o tîmpenie și o lașitate. Îmi pare rău c-am făcut asta. Dar Încerc să fiu de folos și cu o mînĂ. Pentru Cauză, o să fac tot ce pot face cu o singură mînĂ.“ — Așa e, Îl Întrerupse un soldat. Așa a zis, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
distrus acum, cu perspectiva de a-și sfârși zilele zidit de viu și dezonorat, e mai bine să Înfrunte curajos moartea? Mărturisește solemn nevinovăția lui și a fraților lui. Templierii nu au comis decât un singur delict, spune el: din lașitate, au trădat Templul. El nu va face același lucru. Nogaret Își freacă mâinile: la delict public, condamnare publică și definitivă, cu procedură de urgență. La fel ca Molay se comportă și maestrul din Normandia, Geoffroy de Charney. Regele hotărăște În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am pierdut marile ocazii pentru că soseam prea devreme sau prea târziu, dar vina asta era a stării civile. Aș fi vrut să fiu În lanul acela ca să trag, chiar cu prețul de a-mi răni bunica. Nu eram absent din lașitate, ci din cauza vârstei mele. De acord. Dar la marș? Am fugit din nou din motive de generație, lupta aceea nu mă privea. Dar aș fi putut risca, chiar și fără entuziasm, pentru a dovedi că atunci, În lan, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
părăsisem. Acum Înțeleg că ceea ce mă tulbura era, pentru a nu știu câta oară, un fel de complot al asemănării, suspectarea unei analogii. Ca reacție instinctivă, m-am gândit că mă deranja să-l reîntâlnesc pe Belbo, cu eterna lui lașitate. Hotărâi să-mi mut gândul de la toate astea și nu i-am spus nimic lui Amparo despre scrisoare. Am fost ajutat de o a doua scrisoare, pe care Belbo mi-a trimis-o după nici două zile, ca să mă liniștească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Găsiți voi înlocuitori, atunci, pe altcineva... Are vreo importanță? Bineînțeles că are! Glasul Iepurelui, care răsună pentru prima oară în timpanele umanilor, stârnește o surpriză trecătoare. Dacă dați dosul, dacă renunțați, le vorbește solemn Urecheatul, nu numai că săvârșiți o lașitate de netolerat, lamentabilă ca orice lașitate! Dar disprețuiți și ofensați și Pronia cerească, despre care eu, unul, recunosc smerit că nu am habar pe ce criterii v-a preferat taman pe voi și vă puneți și destinele, definitiv, sub semnul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Are vreo importanță? Bineînțeles că are! Glasul Iepurelui, care răsună pentru prima oară în timpanele umanilor, stârnește o surpriză trecătoare. Dacă dați dosul, dacă renunțați, le vorbește solemn Urecheatul, nu numai că săvârșiți o lașitate de netolerat, lamentabilă ca orice lașitate! Dar disprețuiți și ofensați și Pronia cerească, despre care eu, unul, recunosc smerit că nu am habar pe ce criterii v-a preferat taman pe voi și vă puneți și destinele, definitiv, sub semnul abandonului impardonabil. În plus, să fiți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
degeaba ne-am mai răcit gura, că ne-om întoarce mai rău de cum ne-am dus! Izbuti să stârnească o nouă nedumerire, pe care pe urmă nici el n-o mai putu risipi. În sufletele oamenilor se strecurase frica și lașitatea, care înăbușeau dragostea de pământ. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. Zadarnic încerca Luca s-o dreagă cu "stați, măi fraților, să ne înțelegem". Vorbele oamenilor se împrăștiau și nu se loveau. Numai Marin Stan își păstrase curajul deplin și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și duc la gazetă. Nu știu însă dacă ne-o lăsa-o guvernul s-o dăm? ― Eu nici n-o mai comunic, făcu Bididiu, somnolent. Ar fi inutil. Noi nu publicăm decât informații cu ștampila oficialității. ― D-aia sunteți organul lașității de cugetare! surâse un tânăr bătăios. ― Zi, băiete, cât poftești! murmură redactorul, strângând din umeri. Ce, Universul e jurnalul meu? Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. Se auzeau glasurile aprozilor de pe culoare: "Poftiți la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
siguranță... Deschis peste tot, intră cine poftește, te gâtuie și-ți dă foc, și pleacă pe aci încolo, nesupărat de nimeni. Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zâmbească, pe când în dosul lor Aristide râdea pe înfundate de lașitatea avocatului, ținîndu-și gura cu mâinile să nu bufnească. De fapt, conacul, într-adevăr, era cam neglijat, mai ales în privința dependințelor. Întreținerea cădea în sarcina arendașului, care avea dreptul să-l utilizeze după bunul său plac, afară de clădirea principală, pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inspire persoana lui? Și în clipa când zăgazul respectului s-ar rupe, n-ar fi socotită prezența lui ca o sfidare, ațâțând mai violente dezlănțuiri de furie?... Și-a întrerupt întrebările atunci, fiindcă i s-au părut primele simptome ale lașității. Numai lașitatea scormonește după argumente și considerente care s-o justifice. Ce va fi, se va vedea atunci când va fi să fie... Acuma Miron, plimbîndu-se prin odaie, auzea afară glasurile care-i spuneau că a sosit momentul hotărâtor. Lângă o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui? Și în clipa când zăgazul respectului s-ar rupe, n-ar fi socotită prezența lui ca o sfidare, ațâțând mai violente dezlănțuiri de furie?... Și-a întrerupt întrebările atunci, fiindcă i s-au părut primele simptome ale lașității. Numai lașitatea scormonește după argumente și considerente care s-o justifice. Ce va fi, se va vedea atunci când va fi să fie... Acuma Miron, plimbîndu-se prin odaie, auzea afară glasurile care-i spuneau că a sosit momentul hotărâtor. Lângă o fereastră, Isbășescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inima, dar în același timp îl sugruma și o furie mare împotriva comandantului care îl lăsa să fie măcelărit de banda răzvrătiților. Maiorul Tănăsescu nu mai auzea nimic, atât era de enervat, îndeosebi din pricina prefectului care, cu tergiversările lui de lașitate, l-a pus și pe el în situația de-a tolera necuviințele, insultele și chiar loviturile țăranilor. ― Trompet, izbucni maiorul. De ce nu suni, ticălosule?... sună mereu, trompet, să audă și domnul prefect că aici nu mai e politică!... Hoții vor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sinceră a tînărului despre generația acestei doamne (și aceea a părinților acelor tineri) : ne-ați furat viitorul și speranțele revoluției, douăzeci de ani nu ați fost în stare decît să vă supuneți unora și altora și să puneți umărul prin lașitatea voastră la distrugerea țării. „Ce ați făcut pentru ca urmașii voștri să trăiască mai bine ?”, repeta tot mai revoltat tînărul. „Ești beat !”, se apăra tot mai slab doamna. Într-un final, intervin alți doi tineri și, întorcînd spatele doamnei, îi aruncă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
patul meu și începură să mă felicite ironic. ― Hei, Allan, ești pierdut, băiete! vorbi Geurtie. ― Dar nu e urâtă, spuse în treacăt Clara, numai că mi se pare murdară, ca orice indiană. Cu ce-și dă pa păr? Pe mine, lașitatea mă cuceri deodată. Începui să bârfesc și pe inginer, și pe Maitreyi, fără să cred un cuvânt din cele ce spuneam, dar ascultând amuzat cele ce-mi vorbeau fetele și Harold. Orice urmă de fascinație și respect pieri din conștiința
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu putea nici să audă de asemenea lucruri și era fericit de teroarea dezlănțuită de poliție și armată; dar în ziua aceea venise să-mi ceară o sută de rupii și nu putea să mă contrazică. Am avut atunci intuiția lașității lui și m-am recunoscut atât de bine în jena lui de a discuta o credință, încît m-am întristat. Dar mai era ceva: Harold venise și pentru a mă spiona, să vadă cum locuiesc aici, dacă duc, într-adevăr
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]