1,187 matches
-
1438 și 1442 și atribuit lui Bartolomeo Bon. Campanila bisericii, mai veche decât restul clădirii, are un plan pătrat. În partea de sus, o încăpere cu trei arcade este surmontata de un tambur octogonal. Că și multe alte clopotnițe din laguna Veneției, ea este puternic înclinată; acest înclinare nu prezintă un risc deosebit, dar este totuși monitorizată constant. Există, de asemenea, un mic zid clopotnița (campanile a vela) în stil gotic, vizibil din Campo Sânto Stefano. Multiplele conflicte cu localnicii i-
Biserica Sfântul Ștefan din Veneția () [Corola-website/Science/333449_a_334778]
-
Caterina Cornaro, regina Ciprului. Biserică adăpostește mai multe opere de artă, inclusiv picturi de Giambattista Tiepolo și Paolo Veronese. În secolul al VII-lea Veneția nu era încă un oraș, ci un grup de comunități mici împrăștiate de-a lungul lagunei. Sfanțul Magnus (în ), episcopul de Oderzo, a venit în laguna și a fondat opt biserici. Potrivit unei legende povestite de istoricul Flaminio Cornaro, Sf. Magnus a avut o viziune a celor Doisprezece Apostoli care i-au poruncit să construiască o
Biserica Sfinții Apostoli din Veneția () [Corola-website/Science/333448_a_334777]
-
artă, inclusiv picturi de Giambattista Tiepolo și Paolo Veronese. În secolul al VII-lea Veneția nu era încă un oraș, ci un grup de comunități mici împrăștiate de-a lungul lagunei. Sfanțul Magnus (în ), episcopul de Oderzo, a venit în laguna și a fondat opt biserici. Potrivit unei legende povestite de istoricul Flaminio Cornaro, Sf. Magnus a avut o viziune a celor Doisprezece Apostoli care i-au poruncit să construiască o biserică pe un loc unde a văzut doisprezece cocori. Această
Biserica Sfinții Apostoli din Veneția () [Corola-website/Science/333448_a_334777]
-
Acest articol prezintă canalele din Murano, insulă a Lagunei Venețiene (Italia). Murano este format din șapte insule distincte, repartizate în două grupe: Murano este situat în Laguna Venețiană. Zonele maritime care îl mărginesc poartă următoarele nume: Cele două grupuri de insule care formează Murano sunt separate de un canal
Lista canalelor din Murano () [Corola-website/Science/333497_a_334826]
-
Acest articol prezintă canalele din Murano, insulă a Lagunei Venețiene (Italia). Murano este format din șapte insule distincte, repartizate în două grupe: Murano este situat în Laguna Venețiană. Zonele maritime care îl mărginesc poartă următoarele nume: Cele două grupuri de insule care formează Murano sunt separate de un canal principal, Canal Grande di Murano, care este orientat de la vest la est. El este format din trei secțiuni
Lista canalelor din Murano () [Corola-website/Science/333497_a_334826]
-
două plaje publice enorme. Marea Adriatică este destul de curată și de caldă, ideală pentru copii, doar cu meduze care perturbă ocazional înotul. Centrul insulei este Gran Viale Santa Maria Elisabetta, o stradă largă de aproximativ 700 m lungime, care duce de la lagună și stația de vaporetto (autobuz nautic) pe de-o parte la mare pe de altă parte. Ea găzduiește hoteluri, magazine și restaurante turistice. Venezia Lido, un aeroport public adecvat pentru avioane mai mici, se găsește la capătul nord-estic al . El
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
(în venețiană "San Làzaro dei Armeni", "Sfântul Lazăr al Armenilor", în "Surb Ghazar") este o mică insulă în Laguna Venețiană din nordul Italiei, situată imediat la vest de Lido. Ea a fost ocupată de o mănăstire armeano-catolică, care este sediul central al Ordinului Mechitarist începând din 1717. Insula a fost unul dintre cei mai centre de cultură armeană din
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
(numele venețian al italianului Sân Servilio, martir din Istria sărbătorit la 24 mai) este o insulă italiană din Laguna Venețiana, la sud-est de San Giorgio Maggiore. Ea se află la intersecția canalelor del Orfano, Sân Nicolò și Lazzaretto și are o suprafață de 0,48 km², din care aproximativ 0,38 km² sunt dedicate zonelor verzi. Călugării benedictini au
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
sunt larg răspândite pe litoralul mărilor tropicale, subtropicale și temperate, mai rar în ape dulci. Sunt pești eurihalini (suportă variații mari ale salinității), care trăiesc de obicei în bancuri mari în apele de coastă, pe lângă țărm, și pătrund în estuare, lagune salmastre și în ape dulci pentru a hrăni. Puietul multor specii marine se extinde și în estuare. "Liza abu" este cunoscut doar în apele dulci și în estuare din sud-estul Asiei. Se reproduc în mare, perioada de reproducere variază în funcție de
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
din 2005. În principal, coloniștii gilbertezi au cumpărat din Kiribati, prin plantațiile Insulelor Fanning, copră pe care să o prelucreze în industrie. Capitala este Napari (Paelau) în nord-vest. Fosta capitală este Napia, în partea vestică, în sudul unei treceri în lagună. Celelalte sate sunt Tereitaki, în nord-vest, Aontena, o zonă de reinstalare la sud de Napia, și Manuku, o zonă de reinstalare în sud. Conform recensământului din 2010, populația a scăzut la 1.960. Majoritatea produselor de export ale insulei sunt
Tabuaeran () [Corola-website/Science/334075_a_335404]
-
of Oceanography ș.a. În prezent aparatura destinată cercetărilor marine a devenit deosebit de sofisticată și performantă. Bazele hidrobiologiei românești au fost puse de Emil Racoviță, Ioan Borcea și Grigore Antipa. Profesorul Ioan Borcea efectuează primele cercetări metodice la Marea Neagră și în lagunele litorale din Dobrogea. Prima expediție românească de cercetări în Marea Neagră a fost făcută de Grigore Antipa cu crucișătorul Elisabeta, în 1893. Emil Racoviță fondatorul biospeologiei, în anul 1891 lucrează la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
unei serii de războaie care a slăbit punct de vedere economic Republică, lucrările au fost din nou întrerupte până ce i s-a comandat lui Michele Sten să le reia. După ce în 1404 a fost construit balconul care are vedere la laguna Tommaso Mocenigo a reușit cu greu să renoveze fațadă dinspre Piazzetta Sân Marco: lucrările au început în 1424, după ce Maggior Consiglio își recăpătase poziția inițială. Nouă restaurare a fost realizată sub Francesco Foscari, prin activitatea lui Bon: a fost construită
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
munte ("Alticola") se întâlnesc până la 6000 m deasupra nivelului mării în Himalaya. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul ("Ondatra zibethicus") trăiesc în habitate acvatice dulcicole: în râuri și lacuri cu apă stătătoare. Șobolanii de apă se întâlnesc chiar și în lagune estuariene salmastre și mlaștinile costale. Lemingii trăiesc la latitudini nordice extreme, întâlnindu-se în taiga și tundră. Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
este o insulă artificială în Laguna Venețiana din nordul Italiei. Ea adăpostește o zonă rezidențială modernă. Insula a fost amenajată în anii 1960 prin asanarea unor ghioluri pre-existente și este, prin urmare, ca și alte sacca, o insulă artificială. Ea găzduiește un cartier popular de construcție
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
Sân Giorgio Maggiore este o insulă în Laguna Venețiana din nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
o insulă în Laguna Venețiana din nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte din sestiere Sân Marco. Sân Giorgio Maggiore a fost, probabil, locuită în perioada română; după fondarea Veneției a fost numită "Insula Memmia" după familia Memmo care o stăpânea. Prin 829 a existat o biserică închinata Sfanțului Gheorghe
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
unul dintre cele mai mari exemple de arhitectură neogotică aplicată unei clădiri industriale. Clădirea surprinde prin proporțiile sale neobișnuite în comparație cu cele ale arhitecturii tradiționale venețiene prezente pe ambele părți ale Canalului Giudecca. Ideea originală de a înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky pe la mijlocul secolului al XIX-lea după ce a studiat modul de funcționare al mai multor mori din țări străine. Pe baza acestor studii, antreprenorul a decis să folosească canalul venețian pentru a realiza un
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
este o insulă în Laguna Venețiană din nordul Italiei. Ea face parte din sestiere Dorsoduro și este o localitate administrată de municipalitatea Veneția. se află imediat la sud de insulele centrale ale Veneției, de care este separată prin Canalul Giudecca. Ea se învecinează în partea
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
(numită uneori Tresse sau Batteria ) este o mică insulă (5.226 m² sau 5.257 m²) în Laguna Venețiana din nordul Italiei. Ea este situată pe canalul Vittorio Emanuele, imediat la vest de Tronchetto. A fost una dintre cele opt insule fortificate care, încă din perioada Republicii Venețiene, iar apoi sub administrațiile franceză, austriacă și italiană, au avut
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
au avut sarcina de a apăra Veneția dinspre nord. Trezze a fost una din insulele pe care s-a bazat sistemul de apărare al Veneției. Insula a fost extinsă împreună cu Fisolo, Campană și Ex Poveglia în partea de sud a lagunei, ca și Campalto, Tessera, Carbonera, Buel del Lovo (Batteria Sân Marco) în centrul lagunei. Acestea au fost, de obicei, construite în punctele de intersecție ale canalelor lagunare, acolo unde era cazul, pentru a bloca trecerea. În anul 1796 (penultimul an
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
insulele pe care s-a bazat sistemul de apărare al Veneției. Insula a fost extinsă împreună cu Fisolo, Campană și Ex Poveglia în partea de sud a lagunei, ca și Campalto, Tessera, Carbonera, Buel del Lovo (Batteria Sân Marco) în centrul lagunei. Acestea au fost, de obicei, construite în punctele de intersecție ale canalelor lagunare, acolo unde era cazul, pentru a bloca trecerea. În anul 1796 (penultimul an al Republicii Venețiene) este menționată existența unor fortificații de lemn. În 1883 toate bastioanele
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
care adăpostea sistemele de control, cazanul și un rezervor de apă. Deoarece insula nu a mai fost folosită începând din 1990, malurile sale au început să se erodeze rapid deoarece materialele poluante îngropate au început să se scurgă în apele lagunei. Intervenția autorității acvatice a început în 1993 și s-a încheiat în 1996, consolidând digurile (ridicate astfel încât să nu fie depășite de mareea înaltă) și salvând insula.
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
din secolul al XVI-lea situată pe insula San Giorgio Maggiore din Veneția. Edificiul a fost proiectat de arhitectul Andrea Palladio și construit între anii 1566 și 1610 în stil renascentist clasic. Marmura ei albă strălucește deasupra apei albastre a lagunei vizavi de Piazzetta San Marco și formează punctul principal al panoramei văzute de pe fiecare parte a Riva degli Schiavoni. Prima biserică de pe insulă a fost construită pe la anul 790, iar în 982 insula a fost dată Ordinului Benedictin de către dogele
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
datează din 1171. La acea vreme, din rațiuni fiscale, Veneția a fost împărțită în șase zone repartizate egal de o parte și de alta a Canal Grande. Divizia sexteria din Creta în timpul ocupației venețiene (în afară de teritoriul Candia, în gri). În Laguna Venețiană, insulele Burano și Pellestrina sunt de asemenea împărțite în sestiere. Cu toate acestea, Burano are doar cinci și Pellestrina patru. În secolul al XIII-lea, insula Creta a fost sub controlul direct al Republicii Venețiene, fiind o regiune administrativă
Sestiere (Veneția) () [Corola-website/Science/333400_a_334729]
-
o rudă a celebrului jurist din Padova, Antonio Modulo, autor, împreună cu Gio. Batta Cavalini, al faimosului "Notarelon", primul inventar alfabetic analitic al actelor civile existente în oraș. La momentul construcției sale era cel mai lung pod din lume. Podul peste laguna venețiană a fost inaugurat la 11 ianuarie 1846 și a fost deschis publicului după 14 zile. După Primul Război Mondial s-a luat decizia construirii și a unui pod rutier către Veneția. Proiectul elaborat în 1931 de inginerul Eugenio Miozzi
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]