1,194 matches
-
coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul Violeta era gata să erupă pașnic. Cam câtă lavă s-ar ascunde În adâncul ei? În orice caz mai puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta Pompeiului, iar el ar fi putut lua astfel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta Pompeiului, iar el ar fi putut lua astfel ceva din ființa ei inaccesibilă: puțină cenușă și o pietricică de lavă Împietrită. O putea admira fără teamă din creștet până În tălpi. Ea rămânea concentrată doar la ce se Întâmpla În măruntaiele sale și nu la ceea ce se vedea afară, ca și cum suprafața nu Îi aparținea decât cu totul Întâmplător și doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
barul unui aeroport, adâncit într-un fotoliu de piele verde, cu o ceașcă de cafea în față. Abia mă întorsesem dintr-un zbor periculos. Purtasem avionul deasupra unui vulcan în erupție și coborâsem foarte jos, ca să măsor temperatura trâmbelor de lavă și fum. La un moment dat, nu mai văzusem aproape nimic, totuși nu-mi fusese teamă. Sfidasem primejdia, coborâsem și mai mult, dincolo de limita la care îndrăznise vreodată un alt pilot să coboare. Zburasem ca într-o noapte de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frecând Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
al doilea rând, femeia nu era deloc de acord cu părinții care dau dulciuri copiilor. Orice fel de dulciuri. Am înțeles. Vocea lui Jenny era aspră, iar privirea pe care i-a aruncat-o lui Susan ar fi înghețat și lava topită. —Ai de gând să-ți pierzi și ceilalți dințișori cât mai repede cu putință, nu? Susan s-a simțit din nou ca o fetiță de opt ani, stând mută în fața îngrozitoarei directoare de școală care-o mustră. Dar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și somnolentă, Încep să se șteargă lent toate contururile din jur. O clipă doar, ca prin vis, gândul Îmi mai zboară la Întrebarea ce mutre vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
voia sorții lor. Cu putrezirea Sufletului vostru propriu ați împlut juna lor fire, Soarta lor vă e pe suflet - ce-ați făcut cu ele? Voi! Nu vedeți că în furtune vă blăstamă oceane? Prin a craterelor gure răsbunare strig vulcane, Lava de evi grămădită o reped adânc în cer, Prin a evului nori negri - de jeratic cruntă rugă Către zei - ca neamul vostru cel căzut, ei să-l distrugă - Moartea voastră: firea-ntreagă și popoarele o cer. Va veni. Stârniți din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De unde-albastre scîndure-s urnite. De gânduri negre-i grea antica-mi navă: Nu știu pe vane căi-s ori menite? {EminescuOpIV 207} Viața mea-i ca lanul de otavă: E șeasă făr-adînc și înnălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah! ce văd? E vis? O-ntunecime Ridică colți înnalți din frânta mare. Cine îmi spune ce minune-i? Nime? Din ce în ce un rai în depărtare Se desfășoară dintre stânci trunchiete, Plesnite lin de undele amare. Munții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moartea-mi s-aibă preț, Să nu zic despre mine, ce despre om s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis!... Bolnav în al meu suflet, cu inima bolnavă, Eu scormonesc în minte-mi a gândurilor lavă, Închin a mea viață la scârbă, și-ntristare Și-mi tîrîiu printre ani-mi nefastă arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic 60Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a mirosit... Nu mai erau ăia care îi luaseră banii, ci pasdari noi, veniți din Meybod. Era abia unsprezece, taică-său se grăbise, nu mai respectase nimic din ce plănuiseră. Omar simți greața că îi urcă în gât, ca o lavă fierbinte și acră. Se lăsă pe genunchi și icni, parcă împușcat, apoi își vărsă tot stomacul pe pământul spongios și crăpat al deșertului. Seară de seară, pătrundea în femeia lui ca un cuce- ritor într-o țară străină. Uneori, când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
departe, floarea ei ieșind prin ziduri. Inchizitorii au hotărât să ridice o închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape și aceste ziduri și, prin crăpături, își făcea loc floarea cenușii; o floare neagră, dar delicată. Furioși inchizitorii au decis să fie înălțată o închisoare și mai largă. Erau golite în grabă orașe și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
le ziceam... Le ziceam, așa, de caraghioslâc, de se-amuza tovii.“ Ascult și nu ascult astfel de discuții. Sunt mai mult atent la cadența gândului meu. Încet-încet am alunecat și eu între ei. Devine sufletul meu, ca o mâzgă de lavă, unul de fost. Aștept la fel ca ei, lunar, reînnoirea rețetei, tresar și în mine vechi orgolii din amintire, „am venit aici acum treijdoi de ani“, au început să-mi fie familiare linoleumurile acestea zdrențuite, tocurile ușilor, vopseaua pereților, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a milioane de congeneri de-ai săi, formînd o pistă accidentată și sinuoasă, dificilă și riscantă, marcată deja - și nu era printre ultimii care ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Început, și de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l viziteze, fiindcă apa și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și arătă spre catargul de care Încă mai atîrnau rămășițele pilotului portughez. — El mi-a făcut asta, spuse. Și l-a omorît pe omul de-acolo... Și alte zeci de oameni, nimeni nu știe cîți, continuă el așezînd pietre de lavă pe ceea ce Într-o zi avea să fie un mare depozit unde avea să se strîngă toată apa care venea pe povîrniș la vale. E nebun și nu trebuie să aveți Încredere În el, pentru că mai e și viclean pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l pe domnul Garret imediat, iar oamenii să se pregătească pentru manevre... Mă amuză să salvez naufragiați. Zece minute mai tîrziu avea să se Întoarcă perfect bărbierit și Îmbrăcat În uniformă, În timp ce gabierii Începeau să strîngă pînzele și coasta de lavă se zărea Înaintea lui cu maximă claritate, Încît aproape că se puteau distinge trăsăturile bărbatului care, În picioare pe stîncă, nu Înceta să-și agite brațele, cu disperare. — Te-am văzut! Te-am văzut! mormăi ciufut căpitanul, acceptînd cana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căsniciei. Bărbatul trebuie să știe neapărat că din garderoba zilnică a femeii nu poate lipsi tandrețea. Marea iubire are aripă de izvor și plămâni de furtună. Din iubirea noastră nu ies în pierdere nici îngerii nici diavolii. Iubirea poate fi lavă clocotită la 60 de ani, dar și supă reîncălzită la douăzeci. Când iubești și cugeți, cel puțin una din acțiuni este de prisos. O frumoasă declarație de dragoste poate transforma haosul picăturilor de tandrețe într-un curcubeu. Puse pe jarul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acută nevoie de machiaj. Flacăra poeților este cea mai grăbită. Arta și iubirea sunt sevele fundamentale ale condiției umane. Obsedant este uneori chinul în fața pustiului incolor al foii de scris. Alchimia artei vizează transformarea perisabilului în etern. Arta poate transforma lava noastră intelectuală în sublim. În artă, mai mult decât în alte domenii, acționează principiul complementarității, nu al exclusivismului. Capodopera este vestimentația de colecție a artei. Miorița este cota de absolut turnată în estetica noastră populară. Capodoperele sunt instrumente cu care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
De libelulă, ori de vultur. Instinctualii ratează arta, nu și contul în bancă. Poezia a mai pierdut câte ceva din adrenalina de altădată. În artă, toate croncăniturile obraznice se erijează în triluri. Muzica este un culoar spre sublim. Cântecul popular - o lavă aromată a gliei. Românii au încă imense resurse creatoare pe care istoria nu i - a lăsat să le valorifice. Creația se zămislește în foc. Nu la căldură. Marginalizați pe pământ, artiștii și - au privatizat cerul. Arta cântă în om petele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau pace cu niciun chip, gânduri și zbateri ce doreau parcă, ca într-o învolburare năprasnică de lavă dintr-un vulcan, să iasă furtunos la iveală și să împroaște totul în jur. În acel moment, o încremenire cumplită puse stăpânire pe intrus - în speță, pe mine -, căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot trupul, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea mea, pe amintirile mele, pe eul meu. Cezar Ivănescu cîntă. Eu văd un crater cu lavă fierbîndă. Pe ici, pe colo, izbucnește un jet de flăcări, stropi incandescenți se întorc în lavă și par că mor. Uriașul cazan își reia efortul, alt jet, alți stropi se urcă timid, cad și apoi mor. Vocea lui Cezar îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea mea, pe amintirile mele, pe eul meu. Cezar Ivănescu cîntă. Eu văd un crater cu lavă fierbîndă. Pe ici, pe colo, izbucnește un jet de flăcări, stropi incandescenți se întorc în lavă și par că mor. Uriașul cazan își reia efortul, alt jet, alți stropi se urcă timid, cad și apoi mor. Vocea lui Cezar îndrăznește să sfideze înălțimile, ca apoi să curgă în rîuri liniștite, resemnate. Mă simt bine singur, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]