27,128 matches
-
poetice" sînt vizibile, în competiție cu ele însele, evident, fără a putea vorbi de trepte. Dar Pluriversul se citește egal din orice punct al său, e un univers interior structurat. Și cu aceasta mă întorc la banalul meu ritual de lectură. Deschid volumul doi din Plurivers la bere și frig: "ce geruleț și-n iarna lui 83.../merg încotoșmănat pe barbu văcărescu și stele se reflectă-n polei/și din stopuri se sleiește pe gheață lumina/pînă la casa unde locuiește
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
englezesc, la modă, în contrast comic cu tonul neaoș al drăcuielii. În același timp, se produce o reducere grafică care înstrăinează și mai mult cuvîntul: adesea un u cert în pronunțare nu mai e păstrat în scris (propunîndu-se poate o lectură "rebusistică"): "și mda, ar suna ca draq" (forum.pixelrage.ro), "și mai lăsați draq komentariile" (bal2003.lgcb.ro); "taci draq din gură" (bal2003.lgcb.ro).
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
cîteva cuvinte, de invenția lingvistică, de spaime de tot felul. Piesa îl bîntuia, îi neliniștea mintea și trupul. Spectacolul său de la Teatrul Maghiar din Cluj, despre care am scris nenumărate pagini, cred că este cea mai inspirată și mai autentică lectură pentru Scaunele. Din ce știu eu. Este un reper teatral de o profundă și tulburătoare valoare, o performanță, din toate punctele de vedere, la care simt nevoia să mă întorc din cînd în cînd. Este o revenire aproape ritualică pe
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
se aud fanfarele eroice, nici vaierele de doliu, dar i se simt pretutindeni palpitațiile vijelioase, atotcuprinzătoare. Trece peste om, îl calcă în picioare, i se încuibează în inimă, îl stăpânește și, în cele din urmă, îl aruncă în ocna morții". Lectura morală a ficțiunii Povestirea sau romanul nu vor depune mărturie despre măcelul fizic, despre "zdrobirea trupurilor", ci despre "strivirea sufletelor", mai exact despre "suferințele sufletești șcareț rod îndelung temelia vieții". Explicitarea orientează foarte bine lectura, în sensul unei suferințe morale
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
îl aruncă în ocna morții". Lectura morală a ficțiunii Povestirea sau romanul nu vor depune mărturie despre măcelul fizic, despre "zdrobirea trupurilor", ci despre "strivirea sufletelor", mai exact despre "suferințele sufletești șcareț rod îndelung temelia vieții". Explicitarea orientează foarte bine lectura, în sensul unei suferințe morale, deci al unei drame psihologice profund semnificative pentru un timp tragic. Calvarul lui Liviu Rebreanu a fost sortit, fără abatere, unei lecturi biografice a confesiunii, prin care Remus Lunceanu ar fi identic cu autorul. Propun
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
exact despre "suferințele sufletești șcareț rod îndelung temelia vieții". Explicitarea orientează foarte bine lectura, în sensul unei suferințe morale, deci al unei drame psihologice profund semnificative pentru un timp tragic. Calvarul lui Liviu Rebreanu a fost sortit, fără abatere, unei lecturi biografice a confesiunii, prin care Remus Lunceanu ar fi identic cu autorul. Propun acum o lectură independentă de investiția subiectivă a scriitorului, ca o narațiune citită în sine, prin valențele ei morale, relevabile în regimul estetic al ficțiunii. Calvarul se
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
unei suferințe morale, deci al unei drame psihologice profund semnificative pentru un timp tragic. Calvarul lui Liviu Rebreanu a fost sortit, fără abatere, unei lecturi biografice a confesiunii, prin care Remus Lunceanu ar fi identic cu autorul. Propun acum o lectură independentă de investiția subiectivă a scriitorului, ca o narațiune citită în sine, prin valențele ei morale, relevabile în regimul estetic al ficțiunii. Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar, Remus Lunceanu, de 31 de ani (deci
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
cărți noi ale lui H-R. Patapievici încă n-am apucat, deși cea despre modernitate a fost "cea mai vîndută carte a Tîrgului"), apoi am plonjat în Școala memoriei 2004, carte tulburătoare, scoasă de Fundația Academia Civică. M-am întrerupt din lectură ca să văd la televizor, Taxi 3 și apoi, înseninată, am citit cu uimire, cel mai interesant debut de anul acesta, după gustul meu, un amestec de Agopian și Saramago și altceva, Evanghelia după Arańa de Nicolae Strâmbeanu. Mi-am încheiat
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
actualitate" de gradul unu, ,pur literală", a venerației mecanice care presupune o aprobare sută la sută a aserțiunilor izvorîte din pana maeștrilor, și o ,actualitate" de gradul doi, mai adîncă deși mai discretă, bizuită pe ,strategiile lor mai generale de lectură", pe doctrina lor intelectuală, pe maniera raportării lor caracteristice la sistemul de valori: ,Mă interesează la el (la E. Lovinescu) mai puțin analizele în sine, privite izolat, și mult mai mult ansamblul, sensul acțiunii lui, care dovedește o excepțională capacitate
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
erezii absolut aiuritoare trădează în Voiculescu un neîntrecut creator de instantanee: Dionis din Sakuntala joacă tenis cu Fräulein Lotte pe o pajiște din creierii munților. Scena, de un "pitoresc livresc" neverosimil, își găsește, totuși, în modul aparte de receptare a lecturii armonia contextuală. Memorabilă este și secvența în care boierul din Alcyon sau Diavolul alb poruncește "să se aprindă cățuia cu mirodenii și să se dea drumul la ferestre" în urma dezgustătorului Iani, la fel cum Dinu Murguleț aerisește după vizita lui
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
totul. Prin care gata, nu mai răzbate nimic. În care totul se năclăiește." Privind lumea fără ochelari, ca să nu poată distinge altceva decît informe, schimbătoare pete de lumină, Sonia Larian scrie, în Bietele corpuri, despre renunțare și despre ancorarea în lectură, despre o "polifagie" a textelor. Și, pînă la urmă, despre demnitate. A păpușii cu nume atît de neînțeles, Paralipomena, a "structurii" Maradenbone, un fel de flogistic al alchimiștilor, prezent în toate lucrurile, și, în final, a corpurilor. A bietelor corpuri
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
însemna mai mult decât o banală anexă a cărții. Nu cred că dintr-o deformație profesională, absența aparatului critic mi se pare stânjenitoare, frustrantă. Despre fiecare dintre cărțile lui Mircea Eliade simți nevoia să știi mai mult decât îți oferă lectura directă a textului. Mircea Eliade e unul dintre acei mari scriitori prin care se regenerează puterea de seducție a ficțiunii. O ediție critică Mircea Eliade este, fără îndoială, un imperativ cultural major. Îmi îngădui să mă opresc pentru câteva considerații
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
fără îndoială, un imperativ cultural major. Îmi îngădui să mă opresc pentru câteva considerații la nuvela Secretul doctorului Honigberger, apărută în volum alături de Nopți la Serampore - ambele publicate pentru prima dată în 1940. Vor fi note introductive pentru o posibilă lectură, ale cărei argumente și conotații pot fi dezvoltate. Nu intenționez să detaliez în notele fugare care urmează identitatea reală a exploratorului sas Johann Martin Honigberger (1795-1869), născut la Brașov, devenit medic, etnograf, botanist și farmacolog, angajat într-o senzațională aventură
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
și asumă confesiunea, precum și elemente de narațiune (în completare, ne întrebăm dacă și "critica de întîmpinare", înțeleasă în acest chip generos, nu se interferează cu jurnalul, n-ar putea fi socotită la rigoare ca un jurnal avînd ca obiect preponderent lectura!). într-un duh al "autenticității" împletite cu utopia, criticul nostru meditează la umplerea "golului" dintre viața "obiectivă" a operei și cea "subiectivă" a glosatorului său. Acest spațiu nul "dintre viața străzii și viața cărților, dintre existența cotidiană și pagina scrisă
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
morții, cronicarul își situa propriile texte "mai aproape de studiu, de dezbatere, cu inserții polemice în segmentul de Ťcritică a criticiiť care nu lipsește mai nici unuia din aceste ample comentarii critice" (Ultime explorări critice). Caracterizarea de mai sus se confirmă la lectura ultimei antologii regmaniene, cuprinzând o bună parte a cronicilor publicate de autor despre proza postbelică. Dacă ar fi să căutăm genul proxim al criticii sale, probabil că l-am găsi în acea "critică de a doua zi" pe care o
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
partenerii de dialog se schimbă (de la Al. Piru sau Valeriu Cristea la Alex. Ștefănescu); polemica rămâne. În al doilea rând, vocația polemică, plăcerea de a fi mereu în răspăr îl conduce pe critic (malgré lui) la ceea ce el însuși numea "lectura piezișă". Nu e vorba numai de judecățile valorice, de comentarea malițioasă a "miturilor" lui A. E. Baconsky sau Al. Ivasiuc, ci și de cele hermeneutice: în contrast cu majoritatea comentatorilor, care exaltă gravitatea și tragismul schițelor lui N. Velea, Cornel Regman îl
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
de a face din literatură un capăt de lume și singurul scop al cercetării, ne vom îndrepta atenția asupra fenomenului creator în ansamblul lui." Criticul propune Metoda vocațiilor, vocația fiind considerată cea mai elementară aspirație care se cere satisfăcută prin lectură dar nu numai, expresia unor "atitudini antropologice universale": nevoia de cunoaștere, predispoziția idealizării și tendința intensificării senzațiilor. Într-un cuvânt, interesul principal al destinatarilor (N.B! - termenul cititor nu este folosit) și, deopotrivă, funcția împlinită de "gândirea producătoare". Metoda vocațiilor
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
și involuntar) nebun. Cele mai multe dintre excelentele comentarii din volumul lui Alexandru Călinescu, Adriana și Europa (publicate inițial în revista "Dilema") sînt inspirate de rubricile de fapt divers ale unor publicații (în special franceze). Nu toate, însă. Altele prezintă note de lectură (la rigoare și acestea s-ar putea circumscrie aceleiași categorii, prezentarea de cărți în marile cotidiane putîndu-se lesne încadra în zona de interes a faptului divers), întîmplări din viața cotidiană, reflecții de tot felul (foarte multe legate de natura și
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
înfrîngeri cu mai mult de două goluri diferență, patru jucători, aleși prin tragere la sorți, vor fi obligați să asiste la un spectacol de operă), autorul glosează cu trist umor pe marginea virtuților profilactice pe care le-ar putea avea lectura în descurajarea activităților criminale: "Perspectiva că s-ar putea alege cu o condamnare la Dostoievski (Ťcinci ani de Frații Karamazovť) sau la Joyce (Ťzece ani de Uliseť) ar putea face din potențialii infractori sau criminali niște cetățeni respectabili. Dar chiar
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
Cristian Măgura Dacă nu ți-ai îmbogățit lectura după întâlnirea cu Borges sau dacă citești la fel cum o făceai și înainte de apariția lui Pierre Menard autorul luI Don Quijote, atunci riști să te păstrezi în raporturi epidermice cu literatura, să nu o înțelegi prea adânc, iar dacă ai
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
cu literatura, să nu o înțelegi prea adânc, iar dacă ai prins ceva, să fie cam tangențial. Cu puțină hărnicie și tenacitate se pot sistematiza, într-un timp relativ scurt, implicațiile și urmările teoretice ale genialei povestiri, în schimb, deschiderea lecturii, repoziționările ei ample și constante evoluează către o redimensionare a spațiului literaturii până la proporțiile unui... Univers. În Rescrierea postmodernă: perspective etice Tamara Cărăuș valorifică acest potențial al noii conștiințe literar borgesiene - începând cu "gradul zero" al rescrierii, continuând apoi cu
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
chiar în esența sa definitorie: textul inițial se deschide, prin intervenția unui subiect, într-un text nou, așa cum etica se deschide spre Celălalt, presupunând o relație cu alteritatea. Rescrierea se lămurește și câștigă un profil teoretic vertical prin opoziție față de lectură, interpretare, intertextualitate, palimpsest și metaficțiune. Dincolo de diversele sale accepțiuni sau de utilizările echivoce, discursul Tamarei Cărăuș își limitează perimetrul de analiză, asemenea lui Douwe Fokkema, la rescrierea manifestă: "se poate restrânge aplicarea termenului la un număr limitat de rescrieri - rescrierile
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
pretextul sau hipotextul și unde este posibilă o analiză a relației dintre aceste două texte." În mare, etica rescrierii poate fi justificată din două perspective. Prima privește textul literar în sine și ambiguitatea sa funciară care recuză o interpretare unică. Lectura hermeneuților, "cuminte" și reverențioasă în fața textului suveran, căuta sensul și excava în pagină pentru a-l descoperi, cu certitudinea că el a fost așezat de autor acolo și că ar fi putut fi identificat în cele din urmă. Luând notă
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
reverențioasă în fața textului suveran, căuta sensul și excava în pagină pentru a-l descoperi, cu certitudinea că el a fost așezat de autor acolo și că ar fi putut fi identificat în cele din urmă. Luând notă însă de pluralitatea lecturilor și, implicit, de cea a sensurilor, poststructuralismul propune o negociere a semnificațiilor într-o lectură tranzacțională. Tot de prima perspectivă se leagă și "filosofia ezitării", cum a fost numit deconstructivismul, ezitare provocată de experiența indecidabilului. Lectura ca double ecriture (Derrida
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
certitudinea că el a fost așezat de autor acolo și că ar fi putut fi identificat în cele din urmă. Luând notă însă de pluralitatea lecturilor și, implicit, de cea a sensurilor, poststructuralismul propune o negociere a semnificațiilor într-o lectură tranzacțională. Tot de prima perspectivă se leagă și "filosofia ezitării", cum a fost numit deconstructivismul, ezitare provocată de experiența indecidabilului. Lectura ca double ecriture (Derrida) confruntă interpretarea dominantă a textului cu lectura textului propriu-zis. Destabilizând apoi interpretarea dominantă, textul începe
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]