1,571 matches
-
radicali contra cărții lui Patapievici nu prea are obiect. Observatorul cultural, condus de Ion Bogdan Lefter, a declanșat o campanie de o rară violență contra unuia de al lor, în numerele 102, 103 din 2002. În ochii lui Ion Bogdan Lefter (cunoscut pentru radicalismul corectitudinii politice), noul Patapievici apare ca "antidemocrat", incapabil să priceapă "filozofia socială a postmodernității", căzut, de aceea, într-o evidentă involuție. Pentru Gabriel Andreescu, același este un "ideolog reacționar", influențat de "legionarism" și creditor al "teoriei conspirației
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de o altă factură decât cea strict postmodernistă, un soi de echivalent liric al jocurilor de limbaj cărturăresco-filosofic ale lui Luca Pițu). Avându-l ca model pe Bacovia, moldovenii nici nu puteau ajunge la extremismele politice și culturale de tip Lefter. În consecință, ei s-au postat foarte aproape de transmodernism. Am mai dat și altădată exemplul lui Ion Tudor Iovian, care, în bacovianismul său profund, blestema modul de a fi "recent" al lumii: trebuie să circuli cu bicicleta "prin circumvoluțiunile / unui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
intră în postmodernitate. Deja s-au scris multe lucrări menite să fixeze identitatea unui curent cultural care a avut oroare de identitate. Demne de semnalat sunt contribuțiile lui Marin Mincu N. Manolescu, Liviu Petrescu, Al. Mușina, Daniel Corbu, Ion Bogdan Lefter sau Mircea A. Diaconu. Ultimul reușește să facă din postmodernism o experiență familiară, sintetizându-i constantele estetice, într-o lucrare cu tentă didactică, apărută într-o colecție adecvată: spiritul ludic, prevalența concretului (a profanului), un nou antropocentrism, întoarcerea la real
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e conceptul pe teren românesc, o spune scepticul și răzvrătitul Alexandru Mușina. El constată, și orice exagerare folosește demonstrației, că pentru Mircea Cărtărescu, postmodernist e doar Mircea Cărtărescu, pentru Florin Iaru, postmoderniști sînt poeții <<Cenaclului de luni>>, pentru Ion Bogdan Lefter toți poeții generației '80, iar pentru Nicolae Manolescu, nici mai mult, nici mai puțin toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe la Mircea Cărtărescu"211. Acest mic talmeș-balmeș arată cât de precare sunt criteriile puse în joc pentru evaluarea fenomenului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
infantil, chiar înainte de a ieși decisiv din stadiul zombie. Oricum, istoria va decide care dintre valorile postmoderniste vor rămâne vii în era transmodernă. X. OFENSIVA TRANSMODERNISMULUI 1. Sfârșitul postmodernismului. În 1991, în Germania, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, Ion Bogdan Lefter a avut șansa ca să-i întâlnească pe câțiva dintre corifeii postmodernismului: americanul arab de origine egipteană Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federman și William H. Gass. Organizatorea germană a seminarului, Heide Zigler, a optat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
origine egipteană Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federman și William H. Gass. Organizatorea germană a seminarului, Heide Zigler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având, probabil, consimțământul principalilor participanți, mai puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. Lefter nu ezită să-și exprime stupefacția de a asista la un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
având, probabil, consimțământul principalilor participanți, mai puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. Lefter nu ezită să-și exprime stupefacția de a asista la un seminar de la care el se aștepta la contrariul veștii că postmodernismul a murit. Sentimentul stranietății trebuie să fi fost cu atât mai intens, cu cât optzecistul nostru a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-ne că toți debaterii ar fi constatat "dimpotrivă postmodernismul e în plină ebuliție". Singurul care ar fi apăsat pe cealaltă pedală, a decesului, a fost Raymond Federman, calificat ca având "un punct de vedere năstrușnic", pe care, însă Ion Bogdan Lefter se ferește să ni-l dezvăluie 215. Indiscutabil, în 1991, cel puțin în România, încă mai exista o "ebuliție" a postmodernismului. Cu toate acestea, fenomenul se afla epuizat în Occident, iar interviurile pe care Ion Bogdan Lefter a reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
însă Ion Bogdan Lefter se ferește să ni-l dezvăluie 215. Indiscutabil, în 1991, cel puțin în România, încă mai exista o "ebuliție" a postmodernismului. Cu toate acestea, fenomenul se afla epuizat în Occident, iar interviurile pe care Ion Bogdan Lefter a reușit să le ia de la doi participanți, de primă mână, Ihab Hassan și Malcolm Bradbury, o atestă cu prisosință, în pofida strădaniilor scriitorului bucureștean de a le smulge mărturii despre vitalitatea curentului. În viziunea lui Ihab Hassan, considerat de Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reușit să le ia de la doi participanți, de primă mână, Ihab Hassan și Malcolm Bradbury, o atestă cu prisosință, în pofida strădaniilor scriitorului bucureștean de a le smulge mărturii despre vitalitatea curentului. În viziunea lui Ihab Hassan, considerat de Ion Bogdan Lefter drept cel mai de seamă doctrinar al postmodernismului, fenomenul a început, pentru el, prin apropierea de estetica tăcerii de după război, atunci când i-a descoperit pe Samuel Beckett și pe Henry Miller. Prin aceștia și prin muzica lui John Cage, i-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în Occident un pre-postmodernism, atingând faza postmodernismului înalt între 1968, de la revoluția pariziană a tinerilor, până în anii '80, încât, în ceasul Seminarului de la Stuttgart, el își punea întrebarea serioasă ce va urma după decesul postmodernismului, contrazicând optimismul lui Ion Bogdan Lefter privitor la trăinicia paradigmei, asociată cu un apogeu prelungit al "noului antropocentrism", în realitate deja învechit: "de-acum înainte rămâne să ne întrebăm ce va urma...", constatând că, deocamdată, sieși i-au rămas mândria și certitudinea de "a fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deces tocmai l-am constatat și pe care nici foștii corifei optzeciști nu-l mai pot neglija. Cu atât mai mult grupul Liiceanu este "paramodernist", cu cât cunoscutul filosof și editor refuză a se socoti postmodernist, deși un Ion Bogdan Lefter și alții îi revendică pe "păltinișeni" ca imediați înaintași ai postmodernismului autohton. Altminteri, am văzut că și Alexandru Mușina a abandonat, de ani buni, doctrina postmodernistă, preferând paradigma mai largă a modernismului. Pe de altă parte, în paramodernism, elitiștii au
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sporadic, un alt termen transmodernismul. La vremea aceea, a existat tentația să fie utilizat exact cu sensul postmodernismului, cum i s-a întâmplat lui Cristian Livescu, în 1985226. Inadecvarea substituirii postmodernismului cu transmodernismul a sesizat-o foarte bine Ion Bogdan Lefter, care găsea cu totul nefericită sintagma "trans-modernism textualist". Peste trei ani, o asemenea greșeală conceptuală nu va mai comite Radu Enescu, cel care va intui mai bine virtualitățile semantice ale cuvântului transmodernism. În orice caz, el îl percepe în rivalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Enescu pleca de la argumente furnizate chiar de fruntașii occidentali ai curentului, invocând o afirmație a lui John Barth conform căreia postmodernismul deja se găsea în crepuscul, "o literatură a epuizării", deși, se pare, după o replică dată de Ion Bogdan Lefter, Barth se referea mai degrabă la modernism. În orice caz, Radu Enescu reproșa postmodernismului dezexistențializarea și dezontologizarea limbajului și așezarea lui sub semnul nominalismului și formalismului 227. Criticul opunea acestor primejdii culturale o posibilă perspectivă "transmodernistă", ale cărei semne le
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmodernismului, opunându-se, cu un bun instinct, desacralizării universului și "reacționând cu o vehemență până la sarcasm în fața spectacolului terifiant care distruge inocența originară". Într-adevăr, asemenea atitudine contravenea canonului postmodernist dezabuzat. E tocmai și ceea ce îi va reproșa Ion Bogdan Lefter lui Mircea Dinescu, văzându-l un refugiat în timpul revolut al sămănătorismului.228 Formula care l-ar caracteriza pe Mircea Dinescu ar fi aceasta: un modernist exilat în sămănătorism. În realitate, exilații în "sămănătorism urban" vor fi chiar opzeciștii, încât intuițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai buni intelectuali români veniți în America, amintește autorul, nu-și uită rădăcinile, ci le impun creator. Exemplul lui Mircea Eliade este departe de a fi singular. Dimpotrivă, postmoderniștii din Țară se leapădă zgomotoși de specificul național, ca Ion Bogdan Lefter și ca mulți alții. Oare și după aceste probe d-l Negoiță va continua să parieze pe conceptul de postmodernism ? Tot ce se poate, fiindcă optează pentru redefinirea conceptului: În concluzie propunem o definiție nouă, conform căreia postmodernismul înseamnă o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Beethoven, pozitivul e greul, iar negativul ușorul. Și Milan Kundera reinterpretează întâmplarea care a stat la baza viziunii muzicale a destinului din opera beethoveniană. Un oarecare domn Demscher îi datora lui Beethoven 50 de forinți. Iar cum compozitorul era veșnic lefter, l-a somat pe datornic să-i înapoieze suma. Dembscher l-a implorat, la rându-i, să-l păsuiască, adresându-i-se: Muss es sein? (Trebuie neapărat?). Es muss sein! A răspuns imperativ Beethoven. Muzica acestor cuvinte se întrupează în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Liviu Ioan Stoiciu, Despre generația poetică 2000, răspuns la o anchetă a revistei ieșene "Feed back", an. II, nr. 2, ianuarie 2005, p. 39. 134 În Observator cultural (an.I, nr. 1, 26 februarie-6 martie 2000, p. 6), Ion Bogdan Lefter includea antinaționalismul printre dimensiunile grilei postmoderniste. În varii contexte, a insistat asupra respingerii naționalului. În 2001, declara: "vremea națiunilor omogene a trecut, cu toate miturile ei romantice: culturi naționale, state naționale" (Opinia studențească, răspuns la ancheta Minorități culturale, an. XXX
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cf. Gabriel Troc, Fredric Jameson: postmodernism și marxism, în "Steaua", an. LII, nr. 7/2002, pp. 55-59. 211 Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Editura Aula, Brașov, 2002, p. 23. 212 Ibidem, p. 26. 213 Ibidem, p. 7. 214 Ion Bogdan Lefter a scris numeroase articole despre postmodernism, pe care le-a adunat în cărți, unele apărute în mai multe ediții: Experimentul literar românesc postbelic, 1999, în colaborare; Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române, 2000; Postmodernism. Din dosarul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
p. 27. 223 Fred W. Riggs, Para-modernism and Bureau Power, iunie 1996, internet. 224 Sorin Adam Matei, Boierii minții. Intelectualii români între grupurile de prestigiu și piața liberă a ideilor, Editura Compania, București, 2004. 225 Ihab Hassan, apud Ion Bogdan Lefter, op. cit., pp. 226-227. 226 Cristian Livescu, Postmodernismul textual, în "Cronica", nr. 32/1985, p. 5. 227 Radu Enescu, Despre postmodernism după sau dincolo, în "Familia", nr. 1/1988. 228 Ion Bogdan Lefter, op. cit., p. 54. 229 Ion Popescu-Brădiceni, Lazare, veni
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
București, 2004. 225 Ihab Hassan, apud Ion Bogdan Lefter, op. cit., pp. 226-227. 226 Cristian Livescu, Postmodernismul textual, în "Cronica", nr. 32/1985, p. 5. 227 Radu Enescu, Despre postmodernism după sau dincolo, în "Familia", nr. 1/1988. 228 Ion Bogdan Lefter, op. cit., p. 54. 229 Ion Popescu-Brădiceni, Lazare, veni foras!, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005, pp. 25-26. 230 Studiile de pionerat sociologic ale lui Paul H, Ray în prefigurarea transmodernismului sunt American Lives, 1970, și The Rise of Integral Culture, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
potrivit comentatorului, conform „tehnicii muzicale” a temei cu variațiuni; incultura prozatorului, acesta - demonstrează convingător V. - fiind destul de familiarizat cu filosofia antică greacă. Cartea se încheie cu un eseu pe cât de ambițios, pe atât de riscant: Sărmanul Dionis, Ivan Turbincă și Lefter Popescu față cu transcendența, unde dacă tema e previzibilă încă din titlu, concluzia neașteptată - „în trinomul Eminescu-Creangă-Caragiale, ultimul este cel ce revelă, de fapt, fiorul religios cel mai profund și înfiorat” - arată încă o dată disponibilitățile imaginative ale autorului, comparabile doar
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
douămiist întârziat, CNT, 1999, 47; Adrian Alui Gheorghe, Poezia de după eclipsă, CL, 1999, 11; Nicoleta Ghinea, Un alt fel de morală, RL, 2000, 2; Cistelecan, Top ten, 175-177; Grigurcu, Poezie, II, 541-545; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 531-534; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 277-280; Vasile, Poezia, 299-302; Marius Chivu, Vinicius uncool, RL, 2003, 23; Firan, Profiluri, II, 331-332. C. M. B.
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
Perian, Scriitori, 152-154; Gheorghe Crăciun, În căutarea referinței, Pitești, 1998, 161-167, passim; C. Rogozanu, Un poet obosit, RL, 1999, 39; Milea, Sub semnul, 133-135; Ion Roșioru, La ceas bilanțier, CL, 2000, 3; Nicolae Oprea, Poezia spațiului psihologic, VR, 2000, 3-4; Lefter, Scriit. rom. ’80-90, III, 288-292; Traian T. Coșovei, Un kalașnikov de cuvinte, CNT, 2002, 1-2; Gheorghe Crăciun, Aventuri în neuronia, OC, 2003, 170; Ion Bogdan Lefter, Poetul și eseistul din Psittey, OC, 2003, 170. M. I.
VLASIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290609_a_291938]
-
La ceas bilanțier, CL, 2000, 3; Nicolae Oprea, Poezia spațiului psihologic, VR, 2000, 3-4; Lefter, Scriit. rom. ’80-90, III, 288-292; Traian T. Coșovei, Un kalașnikov de cuvinte, CNT, 2002, 1-2; Gheorghe Crăciun, Aventuri în neuronia, OC, 2003, 170; Ion Bogdan Lefter, Poetul și eseistul din Psittey, OC, 2003, 170. M. I.
VLASIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290609_a_291938]