4,107 matches
-
Maria. „Eee ... dacă trăia, ar fi fost altfel. Plecam în concediu, ne reamenajam apartamentul. Dar acum ... Simțea că nu este el. Sau că se află pe altă planetă. Oamenii din jur, triști și grăbiți spre treburie lor, păreau niște marionete legănându-se agățate de curelele negre din cauciuc de sub plafon. Ajuns acasă Doru-Sorin puse costumul în dulap, umbrela pe cuier și geamantanul îl aranjă deasupra șifonierului de pe hol. Își aranjă masa, fără să mai încălzească ciorba de fasole, pe care o
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
sociale și politice la scară națională însă și ce simt sau trăiesc majoritatea conaționalilor, oamenii de rând, în speță autoarea. De aceea jurnalul este concis și are calitatea să nu plictisească. O geometrie flexibilă în stare să răsucească acțiunea romanului leagănă și împletește întâmplările sociale cu unele legate de viața personajului principal care parcurge o perioadă dificilă. O despărțire pronosticată lasă urme de neșters și obsedează cu acele inevitabile mărunțișuri care îi fac viața un coșmar din ce în ce mai greu de suportat împingând
HELENE ŞI-A SCHIMBAT IDENTITATEA! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364938_a_366267]
-
PISICA MIȚI ... Sunt o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți și ciocolată, și poemu-mi recitea... Asta n-o făcea odată, uneori mă adormea. Cu mânuțele uscate, când în pat mă așeza, Îi spunea: "Jane, dă-i lapte și
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
sextile ne iroseam în conjuncții fatale eram cantonați în antile navigam pe corăbii astrale cu punctul vernal răsturnat dictate de Psyche ne demarcau iubirea cu picături azure de perle aquamarine ne târau meduzele -n buze ventuze printre corali și ne legănau visele adunate pe-o salbă de curcubeie înșitate în palatele lui Neptun îmbrățișându-se cu Venere în trigonuri regale ne dăltuiau în smarald trupurile tatuate cu demoni și rune cerul zâmbea îngerii culegeau stele căzute pe valuri și ne scriau
FANTEZII ESTIVE PE TEME ASTRALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366305_a_367634]
-
nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului moartea îngerului Și îngeru-a căzut cu-aripa ruptă în omenescul lut amorf și greu paloarea se urca pe față-i suptă ca un blestem urzit de Dumnezeu Nici frunzele nu-i legănau sfârșitul nici păsări nu-i doineau la căpătâi, murise îngerul iubirii într-o seară când te ruga cu el ca să rămâi. La capul lui doar crucea de mesteacăn mai amintea de el tăcut și tern și din pământul aromind a
MOARTEA ÎNGERULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366337_a_367666]
-
lacrimi să curgă din ochii tăi în trecut, deoarece acum mângâierea este atât de dulce și vine de pe aripa unui om înger. Simți cum liniștea te acoperă cu voalul ei ușor de mătase, iar viața ta, ce până ieri se legăna ca-ntr-o barcă în derivă și-a regăsit făgașul normal pe care să vâslească. E timpul pentru un nou început de drum, în care ești condus și susținut de acea mână protectoare ce-ai întâlnit-o. Îți asumi reponsabilități
ÎNTÂLNIRILE DESTINULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366332_a_367661]
-
casă mai ca lumea.Taicu, săracul, își făcea veacul în cârciumă și discuta politică. Să i se dea! Așa, să-i pice de la ăla de sus, să-i dea partidul ... Iar muma stătea cât era ziulica de mare la poartă, legănându-se, de-a căzut banca cu ea.Noroc că vorbisem eu cu Dorel contabilul să-i ponteze cu zile muncă. Aveau cele mai multe zile lucrate.Odată la adunarea general a CAP-ului oamneii s-au răsculat împotriva lor, dar i-am
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
pot cădea în noi dar el era liniștit el așezase un pod nevăzut mai tare ca oțelul mai tare ca somnul mai tare ca moartea. ca spicele privirea lui niciodată n-a ucis când înțepa privirea lui ca spicele ce leagănă în câmpie soarele. Referință Bibliografică: Tata / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1503, Anul V, 11 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TATA de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366460_a_367789]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MINTEA MEA.. Autor: Luca Cipolla Publicat în: Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mintea mea legănată de degete curioase peste gazelurile marelui Hafiz ca o piatră de temelie pe care un car sever o amenință, sulă a unui dușman mereu într-o ambuscadă, iarbă arsă unde eu mă îngrop fără cruce, de-ar fi de folos
MINTEA MEA.. de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366499_a_367828]
-
omul aruncând algele cu furca dimineții când peste tâmple mă lovește biciul unui gând. Dorul nu te aduce,plutește la orizont în hau, Îți poartă de ieri urma trupului tău. A rămas de o parte marea cu care te-am legănat și, fără glorie, barca noastră de nuntă adoarme că o femeie cărunta și fără slip cu picioarele în mare și nasul în nisip. Femeia mea cea de toate zilele Din coasta lui Adam s-a întrupat jumătatea mea Mă arde
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366528_a_367857]
-
care l-au țintuit pe Doru cu ochi întrebători. Începuseră să se teamă. Acesta a zâmbit larg, acordându-și timp să-și găsească cele mai potrivite cuvinte. A tușit ușor, s-a ridicat de pe scaun cu ulcica în mână și, legănându-se ușor, mimând instabilitate exagerată pe picioare, s-a oprit în fața lui Mișu cu brațele ridicate a slavă. - Ciocnește oala cu mine, că-ți dau vestea cea mai bună omule! Interlopul sperietoare este după gratii. Nu ai de ce te teme
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
alergând frenetic pe spatele ei, pe sâni sau pe fese. Doar zmucitura guvidului pe fundul mării mă scotea din visare. Eram emoționat, gândindu-mă la cum se va desfășura întâlnirea pe mare, când doar noi doi și pescărușii vom pluti legănați de unduirea molcomă a mării. Speram să se mențină vremea la fel de frumoasă, cu marea calmă și după ora zece, când aveam întâlnirea, că să avem o plimbare de neuitat, așa cum speram ca sentimentele noastre să alerge unele spre altele, precum
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
-Floricica, floricica, Cine-ți țese haină ta Cu petale de rubin Și cu praf de aur fin ? -Cine-i meșterul măiastru ? -Dumnezeu din cerul albastru ! -Spune-mi cine te hrănește Și cu roua te stropește ? -Cin’te crește din pământ Și te leagănă în vânt ? -Domnul meu și-atoatesfânt ! El mă are-n a Sa pază Căci la toti, de sus, veghează. -Mi te-a cerut pământul prea devreme. Mă cert cu el și-i spun că-i vinovat... Îmi strigi din brazda : -Nu
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
și lăsând doar pe prima - promitea un somn tihnit, dotările, spațiul, priveliștile de la fereastră spre munții de nord și nord-est ai Vegasului, plus “Stratosphera” și “Sahara” sau cele din imediata vecinătate, Riviera și Las Vegas Hilton care te-ar fi legănat în închipuirea-ți cu petrecerile, jocuri și câte s-or mai fe petrecând pe-acolo și-n toate celelalte atât de aproape că nici prin gând nu-ți trecea ... Sunt indivizi cu o stranie fiziologie și funcționare a somnului, calitatea
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
pe ce cărări, spre ce limanuri, gingașe brațe ai întins? pe care colț de stâncă aspră, urmă de sânge ai lăsat? ai strâns și tu un braț de frunze ce visul nopții l-a udat? sub pleoapa ochilor, zbătândă, ai legănat bastarzii prunci? spune-mi, femeie, când ai dansat pe gânduri, au mai fost nebuni ca mine să-ngenuncheze în păcat? m-am cățărat vârtos pe munte lăsând în spate toate cele; cu spini în talpă tot suiam spre un deșert
SPUNE-MI, FEMEIE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365567_a_366896]
-
comandă. Nici noi copii nu eram neglijați. Primarul, un avocat -gospodar, a avut grijă să ridice în câteva ,,colțuri'' locuri de joacă cu nisip-pe care-l aducea de pe malul Bistriței, și-l împrăștia pe unde erau scrâncioburile în care ne legănam. Așa, că familiiile puteau ședea liniștite, ca să schimbe ,,o vorbă''-două. Și uite așa, trecea vremea, în așteptarea evenimentului muzical. Fanfara Militară în frunte cu dirijorul-plutonierul major Iancovici, intra pe poarta mare, care până la orele amiezii era ferecată cu un
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
tristâ. Nu, mamele nu plâng, nu aștepta să-ți ceară O clipă de iubire... o merită oricum... In resemnarea ei... își va vedea de drum Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară. Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-a plâns, Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară. Referință Bibliografică: Nu, mamele nu plâng... / Marin
NU, MAMELE NU PLÂNG... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365616_a_366945]
-
cerului din el trei zile. Apoi se făcea că acea casă este lăcașul pe care ni-l promisese doamna Marta Deleș, ne instalasem în el și trăiam fericiți. Curgeau frunzele de tei peste părul despletit al Agnetei și luna se legăna romantic pe oglinda de un luciu opal al apei și noi, singuri, ne iubeam și ne desmierdam... Referință Bibliografică: }NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de frumoși. Și zburau încoace și încolo, apoi se
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Copoul”, Și teiul „Eminescian”... Sighișoara are turnul, Clujul, floarea de castan... Brașovul își are „poiana”... „TURNUL falnic” e la Bran... În deltă peștele și stuful, Și barba unui Lipovean... Munții își îndreaptă creasta, Către bolta infinită... Bărăganul, pe câmpie, Își leagănă iarbă cosită... Ape, râuri și izvoare, Dunărea alimentează, Și se varsă-n Marea Neagră, Care-n vals de val vibrează... Fila mea e Bucureștiul, Așa cum a fost odată... Cartiere vechi și Cișmigiul... Unde mă plimbam ca fată... Lacul, salcia pletoasă... „Buturuga
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
vatra dragostei supreme,/ Aici pământul a rodit credință.// Privește către munți și nu te teme,/ Căci patria înseamnă năzuință,/ Să fie pasul tău făgăduință/ Atunci când glasu-i blând o să te cheme.// Noi ne-am născut ca munții din furtună,/ Ne-au legănat pădurile la sân,/ Nici cerul nu ne sperie când tună,// Cad fulgere, dar crestele rămân./ Doar glia ne aduce împreună,/ Purtând în piept eternul crez român.” Dar și un „Sonet poeziei”, despre care spune: „Nu e sălaș mai sfânt ca
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
melancolii funciare și abisuri translucide. În viziunea autoarei, identitatea se poate regăsi prin iubire, care are puterea de a învia: „N-am cunoscut un alt fior mai mare/ Și nu cred că în lume-ar exista,/ Căci multe flori se leagănă sub soare// Dar numai una poate vindeca./ Deși ființa este trecătoare/ Iubirea e puterea de-a-nvia” (Un leac numit iubire). Cu toate că sonetele ei se învârt în jurul axului central, Iubirea, poeta nu este indiferentă la realitățile din jur: lipsa valorilor autentice
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
visez și mi se pare ca-n jurul meu e-un câmp de floare, galben albastru violet, să ți le prinzi la cingătoare Dar florile sunt numai spini înalte cât un stat de om, tufiș țepos cu frunză rară ce leagănă un cintezoi pleoștit de arșiță de-afară, ce ciripește-n limba lui: „Hai vino, vino... primăvară!” „BRAZIL” - ARMONIE ASIMETRICA „Brazil”, frumoasa frumoaselor, muzica și dans, ritm îndrăcit de samba „Brazil”, frumoasa frumoaselor, trupuri înmuiate în soare și în șocolata topită
FLOARE DE NISIP (POEME) 2 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366231_a_367560]
-
TOAMNA Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adie un vânt de toamnă Dulce precum un sărut, Surâde și mă îndeamnă, Să uit tot ce m-a durut. O frunză zboară alene, Legănându-se în vânt, Îmi ia roua de pe gene, Apoi cade la pământ. Intră dorul pe fereastră ȘI îmi cântă-ncetișor, Printre florile din glastră, O romanță de amor. Ies afară pe covorul Ruginiu de pe cărare, Mă îmbrățișează cerul, Printre razele de
NOSTALGIE DE TOAMNA de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366277_a_367606]
-
de veșnicie, aruncându-și privirile hăt, departe în zenitul istoriei, îmbrățișind Glia cu brațele sale vânjoase și cucernice. Maria Tănase, spune prietenul și impresarul ei de o viață Gaby Michailescu, este o Leliță semeață cu garoafe albe în deschizătura sânilor. Legănându-și umerii ca la râu, cântă cu ochii închiși, smulgând fiecărei note alba petală lăsată să alunece printre degete pe dâra melodioasă... Sparge tonurile, își apropie o clipă mângâierea dulcei armonii, ca apoi să fremete codrul... Modulațiile aduc ecoul pădurilor
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]