2,072 matches
-
ca într-o ascultare a lui Dumnezeu. Dacă voi reuși ca măcar puțin din acestea să ajungă la cel care mă citește, cred că mi-am împlinit menirea. Coborârea în text împlini-se-va. Dimineață mieroasă de toamnă, cu lumină leneșă, de curvă trezindu-se zgribulită, înfiorată, adulmecându-și contururile și storcând amintirii voluptăți răvășite, închipuind alte și alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am chef de nimic în astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat în „Havana Club“, iar acum în Cazino, cofetăria de pe colț, fostele consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost și acolo un restaurant, și uite-așa, în pas leneș, într-o dimineață ca aceasta, aș putea să-mi descriu aproape patruzeci de ani din viață. De la primul film văzut la cinema „Victoria“, Ocolul Pământului în 80 de zile, cu berea băută la „Gambrinus“ - aveam 15 ani - și cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a nu cădea iarăși. De a nu începe iarăși să beau. Cât mă va ține hotărârea de acum? Repulsia? Au trecut abia câțiva ani. Vor mai trece alți ani. Și apoi alții. Câți? Nu e mult. Zilele se petrec monotone, leneșe, fără nimic deosebit. Nu pot spune că mă simt un altul. Nici mai curat, nici mai ușor, nici mai limpede în gânduri, în gesturi, în închipuiri, în dorințe. Nu s-a schimbat nimic. Doar Lumea, de fapt, pare a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spatele ei să observ ce urmărește atât de concentrată. Mi se pare o impolitețe. La masa din fața mea, față în față, o fată și un băiat își trimit bilețele. Ea zâmbește urmărind cum el descifrează mesajul. Se joacă, răsucind-o leneș, cu o șuviță de păr. Are și ea ochelari, firavă și ușor tristă. Schimbam și eu astfel de bilețele cu Ester, când ne pomeneam față în față la lunga masă a sălii de lectură. Încercasem să-i scriu și Liei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru dumneata, prietene Fortunato? Fără s-o mai lungească, Antoni Fortuny Îi explică de Îndată lui don Ricardo că se Înșelase mult În privința fiului său, Julián. — Feciorul meu, don Ricardo, nu e așa cum credeți dumneavoastră. Dimpotrivă, e un băiat ignorant, leneș și fără alt talent decît ifosele pe care maică-sa i le-a vîrÎt În cap. Nu se va alege niciodată nimic de el, credeți-mă. Îi lipsește ambiția, caracterul. Dumneavoastră nu-l cunoașteți, iar el poate fi destul de abil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
comenzilor și de Încheiere a conturilor. În cîteva săptămîni, fu nevoit să-l concedieze pe Quimet, fiindcă În prăvălie nu mai era de lucru pentru amîndoi. La urma urmei, băiatul nu făcea nici cît o ceapă degerată. Era mediocru și leneș, ca toți ceilalți. Atunci Începu lumea din cartier să comenteze că domnul Fortuny părea tot mai bătrîn, tot mai singur, tot mai acrit. Nu mai vorbea aproape cu nimeni și petrecea ore În șir Închis În prăvălie, fără să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să rămîn acolo, ascunzîndu-mă de urmările faptelor mele. Mi-am pus pardesiul, am Îndoit manuscrisul și l-am vîrÎt În buzunarul interior și am coborît scările În goană. Începuse să ningă cînd am ieșit, iar cerul se descompunea În lacrimi leneșe de lumină ce se depuneau peste răsuflare și dispăreau. Am alergat spre Plaza de Cataluña, care era pustie. În mijlocul pieței, singur, se Înălța silueta unui bătrîn, sau poate că era un Înger dezertor, cu părul alb, Îmbrăcat Într-un formidabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
considerate obligatorii. Culoarea ochilor lui nu este nicăieri definită. El nu-și cunoaște nici măcar părinții. Nici nu vrea să-i cunoască. Este posibil un asemenea personaj? Duminică 8 mai 1977 Zare merge mai Întâi de-a lungul râului lat și leneș de câmpie. Urcă dealul nu prea Înalt, Îndepărtându-se de râu. Traversează un câmp abia semănat, ajunge În marginea pădurii Golovna. Este o după-amiază de duminică. Își vătuiește urechile cu un anume fel de liniște (ciripit de păsări, vânt ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
făceam cât era ziua de lungă. Nu mă ajuta cu nimic faptul că mă descurcam bine - asta părea oarecum să Însemne că făcusem alegerea corectă. Totuși, Will știa că greșisem, În mod evident simțea asta, dar până acum fusesem prea leneșă ca să fac saltul spre altceva. —Ce vreau să fac? Cum dracului aș putea răspunde la Întrebarea asta? am Întrebat eu. —Cum să nu poți? Dacă nu ieși mai repede din chestia asta, o să te trezești Într-o zi că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
topise de pe șolduri și coapse, dar rămăsese bine distribuită pe piept - ceea ce era cu siguranță un semn de la Dumnezeu că n-ar trebui să mai lucrez vreodată. Dar desigur că n-ar trebui nici să ne facă plăcere să fim leneși și delăsători, așa că acum Încercam să etalez combinația adecvată de tristețe, regret și neliniște. Pe Simon Îl păcălisem. Cred că În momentul ăsta ți-ar prinde bine un cocteil. Ce să-ți pregătesc de băut, Bette? Habar n-avea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să răspund sau să nu răspund? Suna mereu la ore ciudate În nopțile când avea de predat articole, dar eram prea epuizată după ziua mea plină de nimic ca să mă ocup de el. Am mai privit telefonul câteva clipe, prea leneșă ca să iau vreo decizie, dar robotul răspunsese deja. — Hai, Bette, ridică naibii receptorul ăla, spuse Will pe robot. Mi se pare că chestia asta cu afișarea celui care sună este extrem de jignitoare. Dă dovadă măcar de savoir faire și scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
care plecase. Strâns cu ușa, cum se spune, hangiul n-a avut încotro și a strigat... În câteva clipe, în ușa bucătăriei ședea hangița, îmbujorată. S-a oprit anume pentru a-l vedea mai bine pe lotru... Apoi, cu pas leneș - cu chip să nu verse vinul din ulcică - a pornit spre masa celor doi. Ochii ca doi cărbuni nu priveau în altă parte decât într-ai lotrului, care o sorbea din priviri. Hangiul scrâșnea pur și simplu, dar a tăcut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așteaptă. Înainte, însă, să vedem ce mai avem prin cele sticle - a vorbit țârcovnicul. ― Cine spune că nu ai dreptate, nu este artilerist. Înseamnă că s-a rătăcit printre noi - și-a spus părerea învățătorul, ducând la gură cu gest leneș sticla cu ultimele rămășițe de rachiu. A fost urmat aproape de toți, ca la comandă. Spiritul camaraderesc se arăta din plin... După ce fiecare a împuținat conținutul sticlei cum a crezut de cuviință, sau mai degrabă cât i-a cerut pofta, s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dor mistuitor de Îndepărtata Asie. De Japonia cea bântuită de furtuni și protejată de zeitățile kami, de privirea calmă a luptătorilor Înaintea morții, de străfulgerarea Katanei, aducătoare de moarte și de onoare. De sărbătoarea fiecărei clipe, de haiku, de coardele leneșe ale samizenului, Îngânând o muzică de dincolo de timp. De frumusețea ireală a grădinilor, a micilor poduri peste ape care n-ar fi pornit să curgă dacă voința oamenilor nu le-ar fi poruncit să curgă, de infinitul unei șoapte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doi comandanți de oști. Armatele ajunse la Dunăre au eliberat Moldova. Dar războiul nu s-a sfârșit. Ne deplasăm, acum, spre sud-vest. Am părăsit cursul Dunării și am urcat pe malul Buzăului și de acolo... de acolo am privit dealurile leneșe ale Țării Românești. Am privit frontiera păzită de trupele lui Laiotă Basarab, Întărite de trupe lăsate de Mahomed. Sultanul pierduse Moldova, dar nu putea pierde Țara Românească. Din informațiile la care am avut acces, am aflat că peste cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou, 12. și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintîi. 13. Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, dar sunt și limbute și iscoditoare, și vorbesc ce nu trebuie vorbit. 14. Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară, 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
cu cunoștința, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; 7. cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. 8. Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos. 9. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate. 10. De aceea, fraților, căutați cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
ultimului strat luminos, ci era un atom plăpând, desprins din el, în preajma unei lumini noi, care abia se întrevedea. Atunci, ușoară, plutitoare, uimită, sta ca un fulg în pragul unei ferestre, privind spre un început al cunoașterei. Cu o desfătare leneșă, Mini își isprăvise baia. Lăsă din mâini buretele mare, privindu-1 cu un surâs. Nimic din substanța minunată a naturei nu e străin de făptura omenească. Nu numai ochii deschiși pretutindeni ai porilor absorb, dar inima, acolo înăuntru, spongioasă, o putea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
arsă așa de rânced. Mini se gândi la timpul trecut când probabil orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer o boare de grădini, parfum aspru de iarbă arsă și de pământ; miros leneș de micsandre ofilite de amiază. Peste drum de Lina, o căsuță bondoacă, pusă pieziș, avea în grădiniță răzor cu busuioc, dar în colțul străzei o casă nouă sta spânzurată pe șase etaje; o felie înaltă și îngustă, cu o singură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
treburi acasă. De fapt, era nostalgia capitalei. După ce se sătura de Lipscani și de Calea Victoriei, se întorcea iar la moșie. Caracterul ei convenea Lenorei; era vorbăreață și de bună dispoziție permanentă, lingușitoare din fire, tocmai pe placul bolnavei. In schimb, leneșă, cochetă, nu aducea nici un ajutor gospodăriei, dimpotrivă, complica lucrurile, pretențioasă și cu nenumărate mici manii. Se iveau dificultăți permanente pentru spălatul, călcatul, plisatul lingeriei, rochiilor, care nu sufereau o cută. Hallipa în tăcere, dar plictisit, primea toate reclamațiile ei și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai apropiate, când mai șterse. Privind în jur ea gândi ceea ce desigur aceia doi simțeau: că e cea mai frumoasă noapte de pe lume! Dincolo de grădini, orașul începea să se deslușească la lumina nopței, de pe care pâcla se desprindea în fășii leneșe. Mini ajunse în prag. Mai privi o dată înapoi orașul, așa cum le întorci după o ființă scumpă!
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce intensifica lumina palidă a soarelui tomnatic. A fost suficientă o noapte senină, cu temperatura căzută sub gradația zero, ca în zilele următoare să mi se ofere un spectacol încântător dar trist. O ploaie de frunze desprinse de pe crengi cădea leneșă spre sol. Acum, în primele zile ale lui Brumar, frunzele răzlețite care s-au încăpățânat să mai rămână pe ramuri se amestecă în căderea lor cu primii fulgi de zăpadă, împrăștiați de vântul învârtejit, oferindu-mi-se un autentic aspect
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fi cunoscut de-o viață și nu aș fi văzut gospodăria feciorului său l-aș fi suspectat de fabulație. Părinții și bunicii ar trebui să știe că activismul, hărnicia, ca și lenea, se învață. Nimeni nu se naște harnic sau leneș. Exemplul și exercițiul sunt principalele mijloace de educație prin și pentru muncă. Virtuțile educative ale muncii sunt puse în valoare numai prin participarea directă a copiilor, adolescenților și tinerilor la înfăptuirea ei. Oferiți copiilor o bună educație prin muncă și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de ape, continuându-și drumul pe care ea i l-a întrerupt cu câteva ore în urmă. Pagină separată În 1918, Agra era un oraș de trei sute de mii de locuitori, încleștat în jurul unei meandre a râului Jamuna. Mare și leneș, râul curgea alene spre sud-est, unde, în cele din urmă, întâlnea Gangele și se vărsau împreună în golful Bengal. Acest oraș, unul dintre multele întemeiate pe malurile râului, era un furnicar de comercianți și meșteșugari, ivit brusc din obscuritate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nou, a unei noi societăți, a unei arte noi, oferindu-se pe sine și poezia sa ca prototip. În timp ce acesta vorbește, Jonathan are șansa să-și examineze rivalul. Selwyn este scund, brunet, cu un aer funebru. În timp ce vorbește, face gesturi leneșe, adormit, din mâinile sale slăbănoage. Compensează trăsăturile neinteresante printr-un aer de deplină încredere în sine. Radiază asta și în încăpere, încălzindu-și auditoriu ca pe brioșe. Este evident că se consideră un mare scriitor. Star nu acordă atenție discursului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]