8,005 matches
-
Toate Articolele Autorului CU TINE Cu tine aș vrea să mă avânt Spre înălțimi amețitoare, Spre abisuri! Din inimă să-mi zboare un cânt, Inegalabil de frumos Și plin de visuri . . . Cu tine aș vrea să mă avânt În rotirea lentă a unui vals, Să-mi înflorească-n inimă un gând, Iubirii mele să-i dau glas. Cu tine aproape lângă mine Mă simt atât de fericit, Văd toate lucrurile sublime. Când nu ești tu, Mă simt tot necăjit. Fălticeni August
CU TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355697_a_357026]
-
pentru prima dată, la Sanatoriul dr. Mărgăritescu din București. De atunci, sufletul lui va urca din întuneric în lumină și va desăvârși omul ca poet al umbrelor și al obsesiei cenușiului, sub greutatea metalului plumb, al cărui sens este alunecarea lentă în moarte a oamenilor, a lucrurilor și a lumii, a destinului universal. „Și totul se mișca în umbre trecătoare”, vizualizează sugestiv neînțelesul existențial al lumii care coboară și tot coboară în întunericul fără margini, fără dorința de a găsi răgazul
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
Toate Articolele Autorului Mai am de căutat ceea ce-mi aparține oricît de departe s-ar afla, de învins tîrziul străzilor cu nume de cărți din care am citit o vreme, de scris pe cer cuvinte prevestitoare după legea prea lentă a uitării, Mai am de trăit viața mereu egală cu sine dincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit, de inventat, poate ceva mai senin, o nouă retorică a zborului frînt sub stelele fixe, de încălzit mîinile la flacăra tremurată
LA SFÎRȘIT DE PRIMĂVARĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369051_a_370380]
-
doctor Ioan GUGA. La începerea urcușului pe Piatra Albă pădurea ne însoțește, și cu tot zgomotul motorului auzim trilurile păsărilor pădurii. La punctul de apogeu al muntelui exista o mică parcare unde pot să se odihnească cei obosiți. Coborârea e lentă, căci drumul are multe curbe și șoferul autobuzului nu vrea să riște un accident. Pădurea pare să se termine, însă suntem însoțiți de salcâmii plantați acum circa 40 ani, când dealurile erau golașe necesitând acoperirea lor cu vegetație, astfel că
DRUMUL DE LA MOLDOVA VECHE LA PODUL PESTE NERA...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370861_a_372190]
-
demonstrând că valorile insuflate de familie nu pot avea acoperire fără stabilitatea dată de o educație solidă. Personajul principal, un tânăr cu un defect fizic înnăscut, recuzat și trimis la periferia vieții sociale, încearcă să se adapteze, printr-un proces lent și greoi, nelipsit de multiple complexe și dezamăgiri. Astfel, presupusa sa dragoste de viață se transformă în ură profundă, ce-l afectează direct, dar marchează și persoana iubită, aceasta din urmă devenind victimă colaterală. Iubirea este cea care, în final
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
prizonier. Doar bisericuța în formă de turn a rămas în picioare și constituie mostră palpabila din ceea ce a fost la apogeu, incinta arhitectonica, lovită pe rând și fără de milă, de Hoara de Aur, de răzmeritele iobăgești, războaiele mondiale și... măcinișul lent dar sigur al vremurilor de pace relativă pe care o trăim azi. În crepusculul zilei de vară caduca, celelalate vestigii ale uneia dintre cele mai opulente abații ale Europei medievale poate fi numai ghicite sub răzoarele înierbate, așa cum îți imaginezi
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
scurtă suferință când s-a aflat în metastază, înecându-se, culmea ironiei, cu propriul sânge în momentele în care își dădea duhul. Decorat apoi post-mortem, firește ... ******************************* Am pătruns prin porțile spitalului-penitenciar psihiatric pentru femei și m-am îndreptat cu pași lenți către clădirea unde se afla camera de vizită cu gratii groase la ferestre. Doream o ultimă „întâlnire” cu Mădălina, după care un nou capitol din viața mea avea să se încheie, de data asta într-un mod extrem de bizar. - Bună
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
am prea mult timp la dispoziție ... Continuam să zâmbesc. - Sau ești dintr-aceia cărora le place să fie dezbrăcați ? - Cam așa ceva, am spus eu și am întins mâna către torpedoul mașinii. L-am deschis finuț și am scos cu mișcări lente, astfel ca femeia să aibă timp să vadă întregul scenariu cu încetinitorul, cuțitul meu preferat de bucătărie ... ***************************** Visam oare ? Eram din nou acasă la mine, dar nu în Petroșani. Nu mai locuiam demult acolo. Minele se închiseseră și Valea murise
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
veselie penumbra din genune nu are cum să fie hălăduind prin vis că primordială harfa statornicind cu grijă căldură din iubire candoarea din lied sfânt psaltirion de versuri albe grele se leagănă pe clape de alabastru gând ce amintesc căderea lentă și tulbure că vinul în strofa de plăcere în strofa de abis iar din adânc urcușul e în taină vie cu pași de note fixe glissando pe genunchi pe portativul ființei valsând în ritmuri ample legată este clipă de Logos
POEM HIERATIC XXXIV-ARCUŞUL UITAT de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370079_a_371408]
-
catifelată, au apărut în toată splendoarea lor, cu amândouă mâinile, ușor, am început să masez picioarele bronzate. Cu fiecare mișcare a mâinilor pe picioarele ei ,simțeam cum trupul se destinde abandonându-se în brațele mele. Am continuat masajul cu mișcări lente pe toată lungimea picioarelor, am mers cu masajul pe întregul trup cu insistență în jurul sânilor albi, tari, cu vârfurile ca niște săgeți. Trupul fetei devenise moale, destins, frenetic, primitor, mâinile ei într-o pornire plină de dorință s-au încolăcit
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
28 mai 2016. Mai am de căutat ceea ce-mi aparține oricît de departe s-ar afla, de învins tîrziul străzilor cu nume de cărți din care am citit o vreme, de scris pe cer cuvinte prevestitoare după legea prea lentă a uitării, Mai am de trăit viața mereu egală cu sine dincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit, de inventat, poate ceva mai senin, o nouă retorică a zborului frînt sub stelele fixe, de încălzit mîinile la flacăra tremurată
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
de sublim dragostea. Citește mai mult Mai am de căutat ceea ce-mi aparțineoricît de departe s-ar afla,de învins tîrziul străzilor cu numede cărți din care am citit o vreme,de scris pe cer cuvinte prevestitoaredupă legea prea lentă a uitării,Mai am de trăit viața mereu egală cu sinedincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit,de inventat, poate ceva mai senin, o nouă retoricăa zborului frînt sub stelele fixe,de încălzit mîinile la flacăra tremurată a
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
noiembrie ca o mamă obosită, pregătindu-și iarna, prefațând-o. Regăsesc monologul în căutarea dialogului cu Dumnezeu, dilemele existențiale dintru o conștiință problematizantă în lumea noastră desacralizată, regăsesc același râu călătorind prin sensuri, complicând, tăgăduind și formulând într-o ardere lentă. Dar, de această dată, râul melodic are o albie adâncită, poate chiar până în teluricul creativ al autorului, ca o inițiere a însingurării omenești predestinate. Plecarea mamei dintre vii, dispariția ei ca făptură pământeană și această durere de fiu nu mai
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
venit, Trezind în noi suave amintiri... Cu bradul verde-mpodobit, Cu “Trei crai de la răsărit...” Și multă dragoste-n priviri... Eu cred, că aceasta se datorează bucuriei de care e cuprinsă toată lumea. Se vede, că celelalte trei anotimpuri au perioade mai lente de trecere de la unul la altul, pe când iarna se pare, că începe odată cu căderea primilor fulgi de nea. Ce mare este bucuria tuturor viețuitorilor acestui plai...e o bucurie de nedescris atât pentru oameni, cât și pentru animale și păsări
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
intra vitam. Astfel, într-unul dintre poeme, cea care miroase ,,a trecute flori” ,,stă pitită/ într-un colț de casă”. Poeta merge pe tipicul paralelism situațional (om-natură), astfel încât, dacă ,,în inimă e frig!”, atunci și autumnalul presupune desfrunzire, amorțeală, disoluție lentă (Noiembrie trist). În Apocaliptică orașul capătă tente de neantizare, disperarea și însingurarea găsindu-și sălașul în cenușa urbei. Cum bobul de grâu amintit în finalul poeziei are drept simbol renașterea, creația devine emblematică pentru ideea de panta rhei, de circuit
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
spre înainte. Cealaltă mână zăcea neputincioasă pe verticala împrejmuirii betonate. - Mamă, ce ai? zise băiatul sărind din apă peste inelul de beton. Ea nu-i răspunse. Geamătul îi devenise tot mai rar, tot mai slab, iar mișcările trupului tot mai lente. - Mamă, ai reușit, ai reușit!, îngăimă el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul în agonie. - Mamă, ai reușit!, continuă să repete copilul îndreptându-și cu teamă brațele
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
urcă scările nerăbdătoare să-i vadă. Le dusese dorul. S-a oprit în fața ușii, să-și strunească răsuflarea. Șovăi o clipă. Vocea lui Beth îi acompania vocal, pe frații săi. Eduard cânta la vioara în timp ce acordurile pianului răsunau în ritmuri lente, atinse de degetele fine ale lui Leon. Deschise ușile încet, să nu-i deranjeze. Tabloul era încântător și Alma simțea că într-un fel, acolo, era acasă. S-a strecurat în cameră și s-a așezat pe scaun. I-a
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
în: Ediția nr. 1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Este? Soldații s-au pierdut în mlaștinile istoriei, Au trecut peste sârma ghimpată, s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet, de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări, unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia, dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri. Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă, În jurul nostru este o vijelie grozavă, Iubito, hai să ne ascundem Sub
ESTE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352911_a_354240]
-
de balet în haos râzând sorb din vinul tare cu cibela cea fără de somn ce-mi face semn că visul s-a întrerupt pe un țărm cu terase în chei de seară atunci glasurile noastre au ruginit în triste și lente sunete de andante... vineri, 26 iunie 2015 Referință Bibliografică: finalul ca o cădere de balet în haos / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1639, Anul V, 27 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu
FINALUL CA O CĂDERE DE BALET ÎN HAOS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352995_a_354324]
-
picioarele lor sunt mai lungi, pentru a putea apuca frunzele arborilor. Broaștele țestoase gigantice, ca și celelalte reptile endemice de aici (trei specii de șerpi Galápagos și cinci specii de geko, o reptilă sauriană din zonele calde) sunt caracterizate ca lente sau leneșe. Există două categorii de broaște țestoase gigantice: care trăiesc pe uscat și care trăiesc în apă. * Am ținut un ou de broască țestoasă gigantică în palmă. Are mărimea unei mingi de tenis și e alb. Ouăle, între 6-12
BROAȘTELE ȚESTOASE GIGANTICE DIN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354456_a_355785]
-
îi șopti emoționată Gloria la ureche. Simțeam că dacă mai stau pe scaun și nu intru pe ring când aud saxofonul ca pe o chemare, nu mai sunt eu cea căreia îi place atât de mult dansul, mai ales ritmurile lente și pasionale ca acesta. Sunt înnebunită după muzica de saxofon și, când am observat că există acest instrument în cadrul formației, am devenit și mai fericită. Acasă după o zi obositoare când doresc să mă relaxez, pun un CD și nu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
aflate într-o interdependență arătând, spre exemplu, că un suflet curat nu poate sta într-un vas murdar asemeni vinului care dacă este pus într-un ulcior rău își strică gustul). Pentru că doar în termeni omenești topirea în lut este lentă, în termeni cosmici durează doar o clipă, apoi ciclul se va relua. Și toate acestea pentru că omul a vă-zut în moarte doar un mod de a se întoarce în lume, cândva, cumva, viața și moartea fiind doar ipostazele aceluiași cerc
ULCIORUL ROMÂNESC de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353239_a_354568]
-
care înfundau cârciuma până noaptea târziu. Însă, era o categorie de oameni, bărbați tineri sau bătrâni, cu soțiile sau prietenele lor, împătimiți ai jocului, care spre seară, se îndreptau agale spre horă. Lor nu le plăcea hora cu ritmul ei lent. În ei erau acumulate mari cantități de energie care trebuiau eliberate numai în ritmul sârbelor și al altor jocuri fulgerăoare. Rupeau hora fără menajamente și strigau la jucători și lăutari: -Gata, bă, cu fâțâiala! Zi-i, bă o sârbă să
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Era un fel de sinteză a tuturor jocurilor. De aceea nu putea fi executată de orice jucător. Dar Nicu Gâscan era un jucător de excepție, creator de pași de dans, înzestrat cu multă fantezie. Parcă-l văd... Începea cu pași lenți, cu arcuiri de picior. Mișcările trupului și ale mâinilor pluteau cu unduiri lascive, expresia feței, transfigurată, cu ochii aproape închiși, o pasăre cu zbor leneș, planat, îmbătată de melodie, visând spre depărtări nedefinite. Apoi, suveica pașilor alerga gradat, din ce în ce mai rapid
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
și bătăi pe glezne și coapse, în salturi sacadate. Mișcările picioarelor, precum trilurile ciocârliei, zburând prin înălțimi în fâlfâiri amețitoare și țâșniri vijelioase...Sufletul lui Nicu Gâscan zbura...zbura...săltat de furtuna pașilor și mâinilor. Apoi, curgea lin, în ritmurile lente ale arcuirilor elegante de pași și gesturile creionate de mlădiera trupului. Ciocârlia ne-a săgetat în zborurile ei către soare, atât cântecele cât și dansurile. Sleit de energie, Nicu se oprea. Parcă și sufletul i se scursese în pământ, prin
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]