2,409 matches
-
văd ce trebuie să văd. Apoi am luat o sticlă de apă de 500 ml. Și am plecat mai departe. Zidul Plângerii Aproape de Muntele Sion este Zidul Plângerii. Este un zid Înalt de vreo 12 metri. El este construit din lespezi mari de piatră. Acolo vin mulți oameni din toate colțurile lumii, vin să se roage. Se roagă lui Dumnezeu În fața zidului, să-i vezi cum pun capul pe zid, Îl sărută, Îl Îmbrățișează, se roagă În taină; fiecare În legea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cugetând la toate cele ce s-au petrecut atunci. Toate par a-ți spune ceva tainic. Privesc Locul unde a stat Domnul când a fost judecat. Acel Loc este frumos amenajat, Îngrădit cu gard alb de fier forjat. Este o lespede de piatră pe care a stat Domnul când Îl judecau. Iar deasupra pietrei, pe un suport, este o icoană care Înfățișează pe Domnul cum stă să fie judecat. E atât de smerit și parcă transmite lumină În inimile celor care
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
istorice arată că la construirea palatului au participat în jur de 100.000 de meșteri și aproximativ 1.000.000 de muncitori. Materialele de construcție au fost aduse din diferite regiuni ale țării. În spatele Sălii Armoniei Constante se găsește o lespede de piatră de 300 tone, cu o suprafață continuă de peste 50 m2, pe care sunt sculptați munți, ape, nori și nouă dragoni jucându-se. Această bucată de stâncă a fost adusă dintr-o zonă muntoasă aflată la 100 km de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acestea era scoasă și aruncată pe drum ca să înghețe. Apoi, mii de oameni împreună cu peste o mie de cai și catâri au tras plutele de care era legat colosul de piatră și au reușit într-o lună să ajungă cu lespedea de stâncă la Palatul de Iarnă. Orașul Interzis sau Palatul Imperial de Iarnă a devenit simbolul culturii națiunii chineze, concepția și construcțiile de aici fiind unice în lume. Palatul Imperial de Iarnă din Beijing (Foto: Wang Zhi) Templul Cerului din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
facă un mausoleu la fel ca al tatii, a declarat că l va plăti dânsa. Când însă a venit nota, a refuzat-o și Dinu a vândut pădurea din Valea Mare pentru a o achita, precum și pavarea împrejurul bisericii cu lespezi de pia tră. Ba, încă, proprio motu, a voit să mărească curtea și a stricat frumoasa perspectivă a parcului care se unea cu biserica. Acum, numai de sus, din pridvor, se mai vede legătura. Cheltuiala lucrărilor tot Dinu a soldat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după inima lui. Ce iluzie! și cum urmarea l-a dezmințit și a justificat temerile mele. Bietul Ionel! de ar putea reveni în casa părăsită, în grădina dimprejur părăginită, să vadă bujorii scoși de unde i-a pus, poteca, pavată cu lespezi de el spre pădurea din dreapta, cu trandafirii și liliacul uscați din neîngrijire, iarba crescută peste pietre și poteca prin frumoasa pădure nu numai invadată de lăstari, dar tăiată de vie prin baricade de crăci uscate... Mai bine că nu le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
locului, uitându-se la fațada bisericii San Lorenzo preț de mai bine de o oră. În tot acest timp, nu văzu nici un semn de mișcare sau activitate, nici pe schele, nici pe acoperiș, care era acoperit cu șiruri ordonate de lespezi din teracotă. Auzi de două ori cum intrau oameni În biroului său, dar, când aceștia nu-i vorbiră, nu se sinchisi să se Întoarcă și oamenii plecară, probabil după ce-i așezaseră pe masa de lucru unele lucruri. La zece treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pătulul lui de paie. Ca să nu-i trezim somnul, încongiurarăm castelul și într-un loc sărirăm cu toții grilele. Castelul era cu două caturi, la catul al doilea - un balcon ce dădea în grădină, și sub el - un pavagiu grunzuros de lespezi. Jos, în toate camerele, erau mese-ntinse... oamenii, cu puștile așezate pe lângă păreți, beau, râdeau, cântau. Pusei din feciorii câți aveau puști pe lângă ferestre și, la un strigăt al meu, ei dădură foc. Gloanțele vâjâind prin salele întinse, toți se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care duceau spre prispa mare a casei boierești. De cele mai multe ori intra prin dos, pe la bucătărie, și de-acolo o lua pe scările de lemn care duceau direct spre odăile cele mari. Acum urcase prin față, pe treptele neregulate din lespede întărită cu piatră roșie, până în cerdac. Ușile erau zăvorâte, iar în pridvor, pe patul înălțat și împrejmuit cu balustradă de stejar, dormeau la rând toate slugile casei. Într-un colț, Mărineci cânta încetinel un cântec de iubire. Îl chemaseră fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
permisiunea de a fixa la șale, în perineu și după urechi canule prin care să se scurgă din corp măruntaiele și creierii. Ceea ce vedeam era înfiorătorul rezultat ce se datora și acelui încăpățânat refuz. Cele două cadavre zăceau pe o lespede de ardezie susținută de patru pilaștri de porfir. Păreau a dormi în patul nupțial, Rotari în mijloc, și Gaila la dreapta sa. La stânga regelui exista un loc gol. O aștepta pe a doua soție, regina Gundeperga. Nu că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
imediat în for. Ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc la epoca domniei lui Constantin, toată marmura se afla la locul ei, clădirile și casele erau de o frumusețe rară, iar templele fuseseră transformate în biserici. Piața era pavată cu lespezi mari și, în fața pretoriului, statuile Cezarilor încă stăteau cu mâna ridicată în semn de salut. Doar soclurile zeilor Antichității erau fie goale, fie înzestrate cu cruci. Pe scara de marmură a palatului consular ne-a ieșit în întâmpinare solul exarhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zori și, călătorind la pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot pasul, și copitele calului au crăsunat solitare pe lespezile din fața bazilicii. Am îngenuncheat la poarta însinguratei și n-am reușit să mă rog; am reușit doar să mă întreb care era țelul adevărat al călătoriei mele. Sufletul meu s-a întunecat, și m-am gândit să mă-ntorc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al lui Rubiano, fiii săi, care duceau câte doi o seamă de desagi grei, s-au prezentat și i-au depus la picioarele lui Rotari. Turuind din gură și la fel de zadarnic, Rubiano a îngenuncheat și a scos la iveală două lespezi de piatră sculptate. Una arăta în relief o complicată împletitură de corzi de viță-de-vie, cealaltă era un labirint perfect în care patru linii, începând fiecare de la un colț, treceau pe sub celelalte și pe deasupra lor, încrucișându-se și încălecându-se, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și pe deasupra lor, încrucișându-se și încălecându-se, ca să se sfârșească în colțul opus fără întreruperi sau greșeli. S-a auzit un murmur de admirație. Nevenindu-i să creadă, un roman s-a aplecat și a ciocănit cu degetele în lespezi, crezând că nu era piatră tare, ci altceva. Nici eu nu văzusem o asemenea perfecțiune în arta decorării moderne. Rotari a rămas impresionat, drept care de-atunci iscusința lui Rubiano și a fiilor săi a cucerit mediile cele mai înstărite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de un sistem ternar (Paradisul pierdut, cartea a II-a, p. 55): "Se-arată, în sfîrșit, hotărnicirea/ infernului, suită-n bolti de groază,/ Cu porți de trei ori întreite straja:/ Trei porți de-alamă, trei de fier și trei/ Din lespezi mari de diamant, fiind/ De nepătruns, de-un foc încercuite/ Ce nu se mistuie în veci de veci./ În fața porților, din două părți,/ Stau două-ntruchipări nemaivăzute:/ Femeie este una pîn' la brîu,/ Frumoasă, dar sfîrșind hidos, în cute/ Solzoase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
volumul al II lea al Istoriei limbii române. În perioada deplinei maturități Ovid Densusianu publică cea mai importantă parte a operei sale. Dă la iveală volume de versuri ca Heroica (1919) Sub Stânca vremii (1919), Salba clipelor (1921), Raze peste lespezi (1924), În zorile vieții (1925) Încercări dramatice Brazde de lumină (1915), Fântâna blestemată (1915), publică monografia Graiul din Tara Hațegului ( București,1915), Flori alese din cântecele poporului ( București 1920 ), Vieața păstorească în poezia noastră populară ( I, II, București, 1922 -1925
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
obișnuitului".2 2.4. Poet și dramaturg Sub pseudonimul Ervin, Ovid Densusianu publică în paginile „Vieții noi", poezii numeroase care apar apoi strânse în volumele Limanuri albe (1910) Hronica (1918). Sub stânca vremii (1919), Salba clipelor (1921) și Raze peste lespezi (1924). Prin practica lirică el caută de fapt să demonstreze valabilitatea unui concept de poezie teoretizat de el în critica literară. Poezia solicitată de criticul și poetul Ervin este „acea operă care aduce un fond cu desăvârșire nou.", care este
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Al. I. Cuza” Iași Specialitatea: istorie Gradul didactic: I Vechimea în învățământ: 36 de ani, din care în unitatea noastră 30 de ani. Funcția: profesor de istorie la: * Școala Generală Rediu, com. Ruginoasa, jud. Iași (1963-1965); * Școala Generală Heci, comuna Lespezi, jud. Iași (1965-1969); * Liceul Teoretic “C. Burca” Pașcani (1969- 1999); Performanțe deosebite: a) în activitatea științifică și de cercetare: - tema lucrării științifico-metodică a lucrării pentru obținerea gradului didactic I : “Metodica predării lecțiilor de istorie a patriei în contextul istoriei universale
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107363]
-
George Popa, Mâhniri lângă leagăn, pref. edit., București, 1972; Ion Moldoveanu, Zbor peste ape, pref. edit., Cluj, 1972; Dimitrie Danciu, Poezii, pref. edit., Cluj, 1973; Octavian Șireagu, La pândă de lumină, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977; George A. Petre, Umbre și lespezi, pref. edit., Cluj-Napoca, 1979; V. Voiculescu, Zahei orbul, postfața edit., Cluj-Napoca, 1986. Antologii: Gorunul lui Horea, pref. edit., București, 1974. Traduceri: Vladimir Jankélévitch, Ironia, postfața trad., Cluj-Napoca, 1994 (în colaborare cu Florica Drăgan). Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Poezia lui Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
execuției. Răstignirea constituia condamnarea la moarte cea mai rușinoasă și atroce, pe care o cunoșteau romanii. După moartea sa pe cruce, conform ritului ebraic, Isus a fost depus într-un mormânt săpat în stâncă, care a fost acoperit cu o lespede de piatră. S-a coborât în iad; a treia zi a înviat din morți După moartea sa Isus Cristos a coborât în împărăția morții. A eliberat din închisoarea morții pe drepții, care au trăit înainte de el și care erau deja
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
rezultat dintr-o savantă combinație de semipalmeti, frunze de stejar și flori” 4. Urmașii lui Ștefan cel Mare (Bogdan al III-lea, mort la 22 aprilie 1517, Ștefan cel Tânăr, răposat la 14 ianuarie 1527 și având pe mormânt o lespede de gresie pusă de Petru Rareș în același an), până la Petru Rareș, și-au găsit odihna de veci la Mănăstirea Putna. Fiul lui Ștefan și al Rareșoaiei și-a zidit propriul monument la Probota nouă (lăcaș, ridicat în 1530, care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
2, Vineri la miază noapte, și cu cinste l-au îngropat în mănăstire în Probota, ce-i făcută de dânsul, cu multă jale și plângere ca după un părinte al său” - mai târziu - poate de văduvă? - a fost pusă o lespede de marmură adusă din Ardeal; tot astfel Ruxandra va pune, prin 1554, o piatră pe mormântul fratelui ei, Ștefan, înmormântat acolo în 1552) și ale altor membri ai familiei sale (Doamna Elena, Ecaterina, Ștefan). Cel ce a reclădit biserica Mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Nicolae Alexandru; Basarab I și-a aflat locul de veci în prima biserică a Curții) locul de veci monarhic mutându-se apoi în biserica domnească Sf. Nicolae din Curtea de Argeș (Vlaicu, ctitorul, cu sarcofagul său de piatră pe a cărui lespede din 1376 sunt săpate motive bizantine; Radu I, acceptat (drept ctitor al Mănăstirii Tismana) al cărui mormânt - din 1385 - este acoperit cu o lespede având sculptat pe ea un „gisant” apusean; Dan I, fiul lui Radu Basarab, mort la doar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserica domnească Sf. Nicolae din Curtea de Argeș (Vlaicu, ctitorul, cu sarcofagul său de piatră pe a cărui lespede din 1376 sunt săpate motive bizantine; Radu I, acceptat (drept ctitor al Mănăstirii Tismana) al cărui mormânt - din 1385 - este acoperit cu o lespede având sculptat pe ea un „gisant” apusean; Dan I, fiul lui Radu Basarab, mort la doar un an după tatăl său), prima necropolă domnească. I se va alătura în curând cea de-a doua necropolă (între timp Mircea cel Bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Zlătari, lăcașuri de cult la Slănic și la Turbați în Ilfov, cu alt Cantacuzin, Pârvu, fiul lui Drăghici și nepot al lui Șerban Cantacuzino (a fost ctitor ori a terminat lucrările la schiturile Pătroasa din Dâmbovița, țigania din Vâlcea și Lespezi - care fusese început de tatăl său, Drăghici Cantacuzino - și la mănăstirea Cobia; împreună cu maică-sa, Păuna, fiică a lui Diicu Buicescu, este ctitor al bisericii din Măgureni), cu alt fiu al lui Drăghici Cantacuzino, marele vornic Șerban (cel ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]