4,839 matches
-
epigraf în poemul Strigoii), sugestiilor auditive folosite în Zodia racului li se adaugă, aici și în alte locuri, o fantezie plastică puțin obișnuită. La B. pot fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități de rimă și ritm. Și în proză scriitorul este ispitit de elementul fantastic. Ciclul Heptameron (1861) cuprinde câteva povestiri care utilizează înscenarea fantezistă, narațiunea rămânând, de fapt, în planul real, ca mai târziu la D. Anghel, dar
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
viziunii care îl individualizează și a categoriei de sensibilitate care îl identifică. Acestea se concretizează, mai ales, în revenirea decisivă la tonalitatea elegiacă fundamentală. De asemenea, B. reface cadențele unor poeme din Cabane albe și Brume, îndepărtează parte din stridențele lexicale care i-au fost reproșate la debut, iar poemele alese din Arcul aurorii și Ceas de umbră indică și îmbogățirea registrului său poetic. Îndeosebi culegerea din urmă poate fi considerată drept atestatul unei adevărate resurecții lirice. Volumele secvente antologiei de
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
și capricios, nu în puține rânduri agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare”. Caietele Princepelui se înfățișează, astfel, ca o autocontemplare a Operei, în efortul unei documentări specioase, favorizând inventivitatea lexicală. Și Ianus (1993), o carte neîncheiată, dezarticulată (apărută postum), dovedește aceeași fascinație picturală față de lumile crepusculare, combinând alchimia cuvintelor cu exotismul facil, clișeistic, și registrul elegiac cu cel violent-sarcastic. Răzbat în această narațiune la persoana întâi - mai degrabă jurnal al
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
N. Milescu, a ponderii acestui text în cuprinsul ediției de la 1688. A fost semnalată apoi pătrunderea în textul Bibliei de la București, în proporție considerabilă, a unor fenomene lingvistice de tip popular (muntenești), dar și a unor particularități fonetice, morfologice și lexicale caracteristice graiurilor nordice, ardelenești și moldovenești. Existența celor din urmă a fost explicată, între altele, prin prezența în Țara Românească a unei pleiade de tipografi moldoveni, unii dintre ei continuatori ai prestigioasei activități desfășurate în domeniul traducerilor religioase la Iași
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
Aceste informații sunt importante pentru noi nu numai pentru că sunt cele mai vechi cunoscute, dar și din alte puncte de vedere. În primul rând, pentru că sunt consemnate ambele variante ale cuvântului : „Șolomonariu sau Solomonariu...”, precum și cuvântul solomonie, din aceeași familie lexicală. În al doilea rând, pentru că termenul este prezentat ca fiind un regionalism („să chiamă în Ardeal”) și ca fiind un termen popular („bazne țărănești”), și nu ca un termen cult. Faptul că este vorba de un cuvânt popular rezultă și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru orice durere de pântece sau de stomac” (85, p. 96). Dar însăși larga răspândire a vocabulei (afion) în terminologia medicală populară (chiar atunci când desemnează planta sau o parte a ei) este un simptom al răspândirii remediului respectiv (opium). Confuzia lexicală nu era generalizată. Într-o însemnare pentru doftorii din 1788 (mss. BAR nr. 3750), „macul” și „afionul” sunt recomandate ca remedii distincte (158, pp. 175-177). Mai multe rețete de farmacie populară, rămase în manuscris din prima jumătate a secolului al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
macul” și „afionul” sunt recomandate ca remedii distincte (158, pp. 175-177). Mai multe rețete de farmacie populară, rămase în manuscris din prima jumătate a secolului al XIX-lea (în arhiva folcloristului Artur Gorovei din Fălticeni), confirmă folosirea opiaceelor în formele lexicale discutate : „afion”, „spirt cu afion amestecat este bun de a se freca la partea cu durere”, „tiriac de Veneția” într-o „rățătă de balsăm”, „tiriac” într-o „rețită de elecsir”. Este vorba de un „elecsir” care „înmulțește viiața, face a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care-i acel nume colectiv? Sau nu știe onor. d. Brătianu, inspiratorul acestei cabale, ce este un nume colectiv? Nisip, grâu, apă, aur, popor, națiune sunt nume colective. Copiștii ignoranți ai articolelor noastre constituționale nici habar n-au ce însemnează, lexical, nume colectiv, întrebuințat în texte franceze de lege. Pe când Anglia, în petiții date de unul sau de mulți, semnăturile individuale erau riguros cerute, Adunarea franceză legislativă de sub Revoluție, Conventul, primeau petiții iscălite cu numele unei comune sau a unui departament
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a sunat" "Ale tale dintru ale tale" "Națiune" "Romînul" toate acestea au în dicționarul lor o altă însemnare decât în lexiconul limbii noastre. Precum roșii se 'nțeleg într-o limbă a cărei cuvinte au un sens convențional, nu, pe cel lexical, tot astfel ei sunt ținuți la un loc prin trecutul lor de crime și de fărădelegi comune. " Vă am pe toți la mînă" le șoptește d. C. A. Rosetti în Cameră și fețele rotunde și grase ale milionarilor improvizați devin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cătră foile de orice nuanță, deși nu contestă adevărul acestor acuzațiuni, crede însă a putea afirma că faptele și apreciațiunile sunt, și într-o parte și într-alta, pline de exagerație. N-am voi în adevăr să facem o cercetare lexicală asupra vorbei exagerație, care însemnează a face din țânțar armăsar, a da lucrurilor proporțiuni ce nu le au. Cu toate acestea nu o convingere preconcepută, ci experiența de toate zilele ne dovedește că foile române, departe de-a exagera, sunt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
străinilor, postulanților și samsarilor, e cu totul indiferent care e eticheta acestui regim republican. Ce-i pasă turmei în veci nenorocite ce nume colectiv au apăsătorii ei, zicem, schimbând un vers al lui Alexandrescu. Prin urmare deie-se orice echivalent lexical vorbei "Domn". Fie Dalai - lama, fie taikun, fie șahinșah, papă ori împărat, esența monarhică a cuvântului a căzut și nu mai însemnează nimic; nici una din prerogativele monarhice nu se exercită pentru a pune frâu viciilor și turpitudinelor unui partid ignorant
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atâtea ortografii. Literatura populară stagnează, căci afară de doi-trei scriitori nimeni din noi nu mai e 'n stare a reproduce graiul viu al poporului. Limba săracă a gazetelor a scos din uz miile de locuțiuni frumoase și caracteristice cari formau avuția lexicală a limbei. Cât despre legi, e aproape de prisos să vorbim. Nimeni nu știe în ce consistă obiceiul pământului. Peste noapte și prin surprindere s-au introdus codici, traduși rău din franțuzește, o organizare comunală tradusă, regulamente traduse; toate formele esterioare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pui de găină din pat, dîndu-l peste graniță. Decorație, semn ce se conferă eroismului de mai sus, pentru a-l distinge de așa numiții oameni cinstiți. Desigur că și vorba onoare ar căpăta un senz analog. Aceste modificări ale înțelesului lexical al cuvintelor sunt neapărate, întîi pentru a oglindi cu fidelitate ceea ce gândesc oamenii la pronunțarea lor, al doilea pentru a se ține seamă de înțelesul cari li se atribuie de cătră bărbați de autoritate. [23 decembrie 1882] ["ÎN SFÎRȘIT "ROMÎNUL
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
stil se 'nțelege de la sine. În epoca de grecituri stilistice, de forme fără fond și de vorbe fără 'nțeles, noi am crezut că, scriind românește drept și fără înconjor, numind lucrurile pe numele lor și alegând cei mai exacți echivalenți lexicali, atât pentru ideile cât și pentru resentimentele noastre, vom contribui a însănătoșa spiritul public de platitudinea cu care l-a 'mbolnăvit demagogii ignoranți și perverși de la organele roșii. Când un om care lucrează tot în direcția noastră, a adevărului, ne-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
limbii române prin cea latină. Dar acesta este acum un punct de vedere depășit. Direcția serioasă și cea mai însemnată a literaturii române caută îmbogățirea limbii nu prin receptarea unor neologisme, fie chiar din limbi înrudite, ci prin folosirea tezaurului lexical păstrat în limba poporului și în special prin dezvoltarea organică a limbii însăși. Țăranul este, zice-se, abrutizat și fără conștiință umană! Că este sărac și decăzut, asta desigur recunoaștem. Cauzele sunt multe și adânci, pentru că au un fundal istoric
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prin intermediul unei verbalizări neobișnuite sau a unei asocieri inedite. Exemplele pentru această tehnică din citatul anterior sînt reprezentate de repetiția expletivului "într-adevăr" (de patru ori) la întîlnirea cu doamna Sheehy, omisiunea simultană a unor părți întregi din dialog, inovația lexicală "cu șase ochi" și deformarea atît a formei, cît și a conținutului formulei "Ce mai faci?". Toate acestea, precum și alte fenomene sînt din ce în ce mai des întîlnite în prima parte a romanului Ulise, atingînd cea mai mare frecvență în episodul Sirenele. Preludiul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
comunități se autodefinesc parțial ca grup prin contrast cu oamenii mai puțin cunoscuți care sunt "afară" și care nu sunt chiar ca ei." (Redfield, 1960: 113) 2.12. Utilizare și definire Urmând sfatul lui Wittgenstein de a nu căuta semnificația lexicală a termenilor, ci maniera lor de utilizare, Anthony Cohen se oprește asupra a două aspecte fundamentale ale comunității. "O interpretare rezonabilă a utilizării cuvântului pare să implice două sugestii: că membrii unui grup de indivizi (a) au ceva în comun
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Studiul de față va avea obligatoriu un caracter interdisciplinar, cercetarea lexicologica neputându-se despărți de cea exegetica și teologica. Acestor domenii le aparține materialul bibliografic investigat. După cum se va vedea, însă, în majoritatea acestor lucrări se pornește de la clarificarea problemelor lexicale, gramaticale și de context semantic. 1. Studiul numelor divine ce apar în Biblietc " 1. Studiul numelor divine ce apar în Biblie" 1.1. Numele divine ce apar în Biblie nu au fost fixate în vreo lista, ca cele coranice. Cand
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pastor și expresiile descriptive Dumnezeul cel viu, Cel Dintâi și Cel de pe Urma, Cel Vechi de Zile. • Ceslas Spicq, Theological Lexicon of the New Testament translated and edited by James D. Ernest, Hendrickson Publishers, Peabody Massachusetts, 1994. Oferă foarte multă informație lexicala și teologica asupra vocabularului Noului Testament, prezentat în ordinea cuvintelor grecești. Definițiile sunt nuanțate și folosesc la exegeza pasajelor la care se fac trimiteri. Sunt menționați corespondenții din Vechiul Testament. • În The New Catholic Encyclopedia published by the editorial staff at
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o anume rigoare, mai corect este a vorbi de „unități semantice”, ce pot fi mai mici decât cuvântul, ca, de pildă, prefixul re-, dar și mai mari, cum sunt expresiile idiomatice 26. Ideea inițială emisă de Trier, potrivit căreia câmpurile lexicale ce alcătuiesc limba sunt juxtapuse că pietrele unui mozaic, fără goluri între ele, s-a dovedit curând eronată. Cercetările au evidențiat nu numai faptul că un lexem funcționează în mai multe câmpuri deodată (E. Coșeriu da ca exemple franțuzecul frais
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
câmpuri învecinate, mai ales de la cele ale puterii, bogăției și măreției. O concluzie similară poate deja fi anticipată și în cazul studierii câmpurilor conceptuale pe care le alcătuiesc numele divine. Pe de altă parte, Adrienne Lehrer, în Semantic fields and lexical structure (1974), consacră un intreg capitol (pp. 95-109) lacunelor lexicale (lexical gaps)28. Și pe acestea le vom constata în domeniul pe care il investigăm, cu ocazia comparării numelor divine și a cercetării soluțiilor de traducere. Câmpurile semantice nu constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
măreției. O concluzie similară poate deja fi anticipată și în cazul studierii câmpurilor conceptuale pe care le alcătuiesc numele divine. Pe de altă parte, Adrienne Lehrer, în Semantic fields and lexical structure (1974), consacră un intreg capitol (pp. 95-109) lacunelor lexicale (lexical gaps)28. Și pe acestea le vom constata în domeniul pe care il investigăm, cu ocazia comparării numelor divine și a cercetării soluțiilor de traducere. Câmpurile semantice nu constituie un obiectiv în sine, ci o ipoteză asupra unui mod
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
O concluzie similară poate deja fi anticipată și în cazul studierii câmpurilor conceptuale pe care le alcătuiesc numele divine. Pe de altă parte, Adrienne Lehrer, în Semantic fields and lexical structure (1974), consacră un intreg capitol (pp. 95-109) lacunelor lexicale (lexical gaps)28. Și pe acestea le vom constata în domeniul pe care il investigăm, cu ocazia comparării numelor divine și a cercetării soluțiilor de traducere. Câmpurile semantice nu constituie un obiectiv în sine, ci o ipoteză asupra unui mod de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vedere. Dar analiza pe trăsături de sens pune în evidență o ierarhizare a termenilor ce pare să scape celuilalt tip de analiză. Totuși, dacă se explicitează punctele de vedere implicate în trăsăturile de sens, se poate ajunge la o structurare lexicala ierarhică pornind de la noțiunea de puncte de vedere. În felul acesta, rezultatele unei analize componențiale de tip intuitiv, prezentate sub formă de puncte de vedere, nu fac decât să anticipeze rezultatele de obținut printr-o analiza în puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de trăsături: „unele opozabile, altele neopozabile și altele gradabile”. Introducerea gradualității aici pare să se impună în cazul unui continuum cum ar fi culoarea, temperatura, sunetele, emoțiile, sentimentele. Și Coșeriu, în încercarea să de a stabili o tipologie a câmpurilor lexicale, vorbeste de opoziții graduale de tip mic/minuscul etc.34. Oricum, în domeniul nostru, existența unor trăsături gradabile este evidentă. În privința polisemiei și a tipurilor ei, am ales să pornim de la poziția teoretică a lui Roger Martin din lucrarea Pour
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]