1,259 matches
-
cărei prosperitate economică este vădită cum zice oficiosul nostru. E vorba că, sistemele trec, popoarele rămîn. Iată contrariul, căci, ca la noi la nimenea. La noi poporul trece și sistemul patriotismului de industrie rămîne". Poetul, în demersurile sale de mare limpezime și exactitate, are și o viziune profund pragmatică în rezolvarea unor chestiuni concrete de administrație, unde vede obligatorie domnia competenței, a meritocrației în numirea pe posturi de mare responsabilitate publică - precum la căile ferate, unde, cum se relatează, în De
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
largă apreciere, printre care menționăm Premiul N. Bălcescu al Academiei Române (1964ă. Trecut în lumea umbrelor în ziua de 2 mai 1997, dr. Leonid Boicu și-a găsit odihna veșnică la cimitirul Eternitatea din Iași. Evocându-l, acad. Al. Zub nota: „Limpezimea privirii, fermitatea judecății, propensiunea pedagogică, în sensul larg al expresiei, erau calitățile lui cele mai evidente, puse la lucru într-un dozaj variabil și cu o stăruință ce denotă asumarea deplină a unui credo profesional și etică”. BOIȘTEANU, IOAN (1924-1993
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Robert Debr� (Paris, 1980�1988) un cartier primitor pentru a re�nviora contextul urban, �n timp ce P. Chemetov (1928) ?i B.�Huidobro construiesc o megastructur? �n form? de pod pentru Ministerul de Finan?e pe malul Senei, la Paris (1982-1989). Limpezimea volumelor ?i a structurii caracterizeaz? �n mod global lucr?rile lui G. Bechnisch (1922), de exemplu, bibliotecă Universit??îi de la Eichstatt (Germania, 1980-1987), ca ?i ale lui D. Perrault (1953), �n special, hotelul industrial Berlier (Paris, 1989) ?i Bibliotecă Na
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de o înaltă vibrație și elevație metaforică, pe care-l reproducem in extenso pentru frumusețea lui unică: "O energie primogenă, abundentă, impetuoasă, curgând în direcții multiple și chiar opuse pe spații mici, părând de aceea deseori tulbure, dar păstrându-și limpezimea și direcția de curgere pe spații mari, energie decisă, prin debit și violență, să inunde regiuni oricât de cuprinzătoare și de înalte, demonstrativ și aproape răzbunător, după legea morală, s-ar zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și ar fi fost mai profetic dacă ar fi spus: "poezia viitorului va fi sau o algebră personală sau nimic". Căci fiece poet adevărat aduce cu sine obscuritate de simboluri proprii, iar când obscuritatea i se clasicizează, i se spune "limpezime". Dacă nu înțelegem o poezie, nu urmează cu necesitate că acea poezie n-ar exista, ci numai că nu-i descifrăm simbolurile. De la această situație până la voința de obscuritate, până la incifrarea deliberată a expresiei poetice, e însă distanța care separă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
punct de vedere spiritual doar dacă recuperează o mentalitate, o situare în lume și în societate de tip tradițional. înălțimea metafizică de la care Guénon face critica lumii moderne, rigoarea și justețea acestei critici sînt cu totul aparte, de o magistrală limpezime. în raport cu ele, soluția pentru criză pare totuși puțin nerealistă. Ni se propune să ne reinventăm ca oameni integral tradiționali, să ne părăsim așadar condiția socioculturală, să negăm datele pe care istoria le-a înscris în noi de cîteva secole încoace
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
totodată calitatea de oglindă a mișcărilor cerești. E drept că persoana este redusă în mod curent la individ. Dar omul în verticala lui completă poate profita totuși de această radicală dezvrăjire. Ea e întrucîtva purificatoare, de vreme ce ne arată cu o limpezime brutală că societatea, istoria, cosmosul pot fi doar simboluri, nu întrupări ale transcendentului, că singurul loc unde el se întrupează este inima profundă a persoanei. Nikolai Berdiaev, filozof răsculat împotriva categoriilor de general-obligatoriu, colectiv, ierarhie obiectivată, vorbea despre necesitatea, în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o pot ajuta este acela de a pune pe lume adevăruri și semne ce vor înainta apoi pe drumurile istoriei, fie și fără ca memoria originii lor să se mai păstreze. Cuvintele pauline referitoare la refuzarea cetății stătătoare capătă astăzi o limpezime aparte. Cum modernitatea tîrzie nu mai construiește cetăți legitimate religios, omul spiritual e ajutat să ia mai ușor distanță față de instalarea în secol, să se mențină pe drum, în căutare. Pofta de noutate Desigur, acea noutate cu care omul recent
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
duhovnicească a rugăciunii, în fața căreia, meditând cu sinceritate, vom descoperi scăderile noastre, slăbiciunile noastre cele ascunse și în același timp, calitățile aproapelui. Exercitând acest fel de a judeca prin rugăciune, vom reuși să scăpăm de bârna din ochiul nostru, dobândind limpezimea vederii. Atunci când ne gândim la alții, să nu-i judecăm, ci să-i privim cu blândețe și cu dragoste sinceră. Prin rugăciune, învingem mândria din noi, care își are originea în diavol, tatăl minciunii și al păcatului. Ca atare, răul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de ori numărul 1848, în cruciș și în curmeziș, în toate felurile, și aștept să-mi vină o idee pe care s-o pot folosi. Un întreg noian de gânduri răzlețe îmi trec prin minte.” Cere condiții de liniște, siguranță, limpezime. Ori creierul unui organism vlăguit de foame are serioase disfuncționalități, blocaje, inerții. Gândurile nu se coagulează, nici raționamentele nu mai au acuitate: „Dar de scris, nu puteam scrie. După câteva rânduri, nu mi-a mai venit nici o idee; gândurile erau
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
n-ar mai fi stăpân pe propria sa gândire. Ca și cum harul divin i-ar fi suspendat libertatea, l-ar fi dirijat spre ceea ce nu are importanță pentru scriitorul a cărui muncă e de alt tip decât cea obișnuită, cere inspirație, limpezime, perspective largi ale existenței. El se simte sechestrat într-o îngustime de care-l face vinovat pe Dumnezeu. Discursurile sale cele mai elaborate sunt ori în fața sinelui, ori în fața lui Dumnezeu. Nu-și alege alt public, nici un interlocutor pământean nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
O străbate de la un capăt la altul firul roșu al relației morală-politică. Este o idee cu totul centrală și, chiar dacă experiența sa politică era inevitabil redusă, iar intuirea materialului uman plină de candoare, definitorie la Doina Cornea. Formularea sa cu limpezime și insistență formează cel de al doilea aspect esențial al lucrării. Luptătoarea nu separă deloc morala de politică (p. 100). Ea este convinsă în același timp că orice sistem de guvernare care nu este întemeiat pe adevăr este destinat eșecului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care se vede "către limanul dincolo de fire", "către cele nevăzute/ -n marea noapte 26, căci arătarea ei face posibilă o altă arătare spre care ea duce - transmite - vederea 27. "Lutul diafan" e noul trup de lumină, "un senin veșmânt" prin limpezimea căruia se poate vedea minunea unei iviri deja posibile, ființarea inaparentă a neascunderii diafane: "Ca-n ape făr prunduri, fabuloase, reci/ arzând se văd minuni - prin lutul purpuriu 28". Ce rămâne în vedere Imaginea transparentă e deschisul inaparentului sau, altfel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
evacuate. De subliniat că limpiditatea nu este o calitate intrinsecă privirii; semn al golului de vedere, ea însemnează locul dispariției, timpul realității scurse 12. Aceeași desensibilizare caracterizează și glasul "fără cuvinte" sau "cântul numai", fără nume: semne obscure în care limpezimea însăși nu dă nimic de văzut, ocupă distanța creată de profunzimea altei dimensiuni. Desensibilizare nu înseamnă aici non-afectare, ci ființare ne-suferită, dezafectată, în afara oricărei experiențe; este procesul prin care ființarea se întoarce la simpla ei posibilitate sub-înțeleasă, acolo unde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lungul vremii". Ceea ce urmează - și se arată drept urmă neștearsă, stăruitoare - este lumina ce însoțește această stranie dispariție. Cele ce nu par să fie decât semne lipsite de semnificație transpar în receptacolul unei prezențe, al unei parousii revelatoare. Răzbat prin limpezimea a ceea ce ele nu sunt, străbat transparența care le insolitează. Lumina urmează pretutindeni, căci ea e potența manifestantă a semnificabilului care ia trup, se formează comunicându-și prezența. Totuși, o prezență inaparentă, imprezentabilă ca atare în cuprinsul unui cogito. Lumina
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
val". Desăvârșire a creației, act împlinit în opera de artă; dar "privind la raza ei nu știi/ Genunea ce-o născu grozavă/ Și patima ce-i limpezi/ Seninul izvorât din lavă" (Cupa)5. Începutul e nevăzutul, adâncul tulburător din care limpezimea devine posibilă, seninul se eliberează, iese din ascundere. Ne întrebăm: nu e acesta oare imposibilul neobișnuitului, acel cu-neputință să fie așa cum apare? Dar așa cum apare, în lumina lumii și în cea a poemului, e în chipul ființei prin care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființei cuvântului, ci jocul straniu - dejucat - al imaginilor în fuga ființării, "jocul fără seamăn al luminii/ Pe dimineața ne-ncepută-a lumii" (Țărm pierdut)10. Joc al neobișnuitului și al neasemuirii, care este totodată veșnicul joc al începutului. Tot ce apare în limpezimea luminii e răsfrângerea unui adânc limpezit. Dar pentru ca "genunile ce dorm sub limpezime" (Menire)11 să se arate, lumina trebuie străbătută, însoțită în jocul ei fără de seamăn. Or, jocul ei e oglindire, parcurs reflectat, precum în deja invocata sferă de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
seamăn al luminii/ Pe dimineața ne-ncepută-a lumii" (Țărm pierdut)10. Joc al neobișnuitului și al neasemuirii, care este totodată veșnicul joc al începutului. Tot ce apare în limpezimea luminii e răsfrângerea unui adânc limpezit. Dar pentru ca "genunile ce dorm sub limpezime" (Menire)11 să se arate, lumina trebuie străbătută, însoțită în jocul ei fără de seamăn. Or, jocul ei e oglindire, parcurs reflectat, precum în deja invocata sferă de cristal a cupei sau în scena următoare: În fața ferestrei am pus o oglindă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din care până și natura s-a retras, totul e posibil, stă să fie. Interval al posibilului însuși, ca simplă învăluire luminoasă venită de departe, "țesut dintr-o urzeală de lumină", imagine prin transparența căreia se vede doar deschiderea nelocuită, limpezimea pură a inaparentului. În golul limpezit ce stă în așteptare ceva apare pe neașteptate; apariție care nu se conturează însă cu limpezimea mediului în care apare, figură informă, ce pare și apare, fără a putea fi recunoscută drept ceva existent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
venită de departe, "țesut dintr-o urzeală de lumină", imagine prin transparența căreia se vede doar deschiderea nelocuită, limpezimea pură a inaparentului. În golul limpezit ce stă în așteptare ceva apare pe neașteptate; apariție care nu se conturează însă cu limpezimea mediului în care apare, figură informă, ce pare și apare, fără a putea fi recunoscută drept ceva existent în cuprinsul naturii: "Căci zborul lui puternic îl purta/ Pe mare și cu aripe tivite/ De soare roș, venea vâslind văzduhul./ "Un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se vede altceva, rana străpunsă prin care lumina trece sângerie. Figura imaginală este văzută de pe țărmul dintre ape și câmpii, transpare între cer și mare. Apariție intermediară, mijlocind între om și absolutul sacru, arătându-se pe fundalul mișcat al limpezimii din albastrul adânc; nu e acesta zeul? Deodată se opri stingher și mare,/ Atât de singur că părea un zeu". Nu suntem oare martorii epifaniei, ai luminii care aduce în lume chipul nevăzut al sacrului?28 Dar imaginea apariției diafanului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prefacere a ceea ce este doar ca posibilitate; tensiunea spre idee și aspirația spre cer numesc - în însuși intervalul acestei calme treceri - noua realitate care se ivește, sufletul operei. Sufletul poetului este sufletul poemului, el se mută în acest loc-separat, al limpezimii din care totul poate începe. Materia sublimată, prefăcută în lucrare cugetată, nu mai e corporeitatea ce umbrește sufletul; smulsă din propria-i negativitate, ea participă la efortul creator al sufletului, devine substanță a artei. Materia nu mai e astfel principiu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină, arătând splendoarea dintre lumi, acolo unde la "albă răspântie-adâncă,/ Între cerul străin/ Și lutul ce ne mănâncă" se ridică o a treia lume, a interiorului revărsat în exterior, a invizibilului devenit vizibil: "frageda taină a două lumi topite/ În limpezimea unei minuni"19. Limpezimea aduce la vedere prin absoluta ei transparență, iar ceea ce se vede e mai mult decât fața și reversul unei imagini înghețate într-o dublă reflectare ("pe față reci contururi, pe dos flori strălucite"20); e chiar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumi, acolo unde la "albă răspântie-adâncă,/ Între cerul străin/ Și lutul ce ne mănâncă" se ridică o a treia lume, a interiorului revărsat în exterior, a invizibilului devenit vizibil: "frageda taină a două lumi topite/ În limpezimea unei minuni"19. Limpezimea aduce la vedere prin absoluta ei transparență, iar ceea ce se vede e mai mult decât fața și reversul unei imagini înghețate într-o dublă reflectare ("pe față reci contururi, pe dos flori strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nevăzute, transparente. Sunt pleoapa unei taine, acopăr, nu ascund"57; atât și nimic mai mult, căci ceea ce se acoperă în arătare se descoperă ca imagine. Doar în imagine "slobodă, spre cer, înfloritoare,/ Inima mea nu mai întârzie./ Zbucnește afară în limpezimi petale/ Să lege rod tainic, bob de poezie"58. Frumusețea ce respiră în ritmul inimii creează frumusețe, apare și se descoperă ca limpezime. Ceea ce e astfel limpezit este un mediu de creștere, intermediul translucid al posibilului care rodește în trupul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]