4,645 matches
-
făcut chiar și școala italiană, cândva Eritreea făcea parte din Imperiu, nu? Apoi lăsă baltă lecția de istorie, căci ospătarul Începuse să aducă prăjituri mamelor micuților invitați. — Țin să precizez că nu sunt rasistă, spuse absentă mama Guendalinei. Cufundându-și lingurița În tort, observă că era plin de fișcă, și așeză scârbită farfurioara pe măsuță, fără a-și da seama că atinsese poșeta Majei - un săculeț Gucci deosebit de elaborat din piele ce imita pielea de piton. — Nu vreau ca Guendalina să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înghețate imense În cupe strălucitoare de argint - câte trei biluțe colorate ca niște becuri. Coacăze, ciocolată și pepene roșu. Kevin, care de teamă să nu și-l piardă, Își legase de mână balonul roșu de la petrecerea Camillei, Își suge acum lingurița, iar frișca Îi desenează două mustăți albe pe buza de sus, În timp ce Valentina mușcă mărunt din plăcinta ei. Și vorbesc despre petrecerea Camillei, care a fost fantastică - erau și clovni, făceau și vrăji, erau și iepurași albi, și păpușari, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar dacă vrea să sune, să se plângă, n-are decât, și s-a dus la dulapul de bucătărie și a smuls atât de brutal sertarul cu tacâmuri încât a rămas cu el în mână, iar cuțitele, furculițele, lingurile și lingurițele s-au împrăștiat prin toată bucătăria, apoi l-a trântit atât de tare de masă, că s-a rupt, na, poftim, ca să aveți motiv de plângere, a mai spus, și ăsta-i numai începutul, da, da, numai începutul, și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tunelul de castane, făcut de mama special pentru mine, de ziua mea, cu mari greutăți făcuse rost de frișcă și de castane, piureul de castane l-am pregătit împreună, miezul castanelor fierte și tăiate în două l-am scos cu lingurița, ăsta era desertul meu preferat, trecuse mai bine de un an de când mâncasem ultima dată așa ceva, mai era și tata acasă și, înainte să-l ducă la Canal, era și desertul lui preferat, de atunci nu mai făcuserăm rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
rece, spunându-mi, băiete, se pare că ai oaspeți, asta da sărbătoare, apoi a deschis din nou frigiderul și a scos tunelul de castane și l-a pus pe masă și mi-a spus să scot două farfurii și două lingurițe. Vocea îi suna așa sever că n-am îndrăznit s-o contrazic, așa c-am scos binișor farfuriile și lingurițele și le-am aranjat, una punând-o în fața copilului și una în dreptul locului meu de la masă, unde m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scos tunelul de castane și l-a pus pe masă și mi-a spus să scot două farfurii și două lingurițe. Vocea îi suna așa sever că n-am îndrăznit s-o contrazic, așa c-am scos binișor farfuriile și lingurițele și le-am aranjat, una punând-o în fața copilului și una în dreptul locului meu de la masă, unde m-am așezat pe urmă, în timp ce mama a înfipt o lumânare în vârful tunelului, acolo unde era scrisă, cu ciocolată, cifra doisprezece, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apoi mama a tăiat prima felie și i-a dat-o lui Marius, iar mie pe următoarea, Marius s-a și apucat să mănânce și atunci nici eu, numai de-al dracu’, nu i-am zis poftă bună, am apucat lingurița, dar n-am început să mănânc numaidecât, am mai privit o vreme felia din farfurie, frișca albă din mijlocul cremei de castane, și cred că m-am gândit la tata, apoi am luat o înghițitură și era delicioasă, întocmai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spus că pe dracu’, era păcat și de prima, dar mama s-a și apucat să-i mai taie una, și atunci m-am apucat și eu să mănânc repede, fără să mai ciugulesc piureul de castane, băgam în mine linguriță după linguriță, în timp ce-l priveam pe Marius care înfuleca și el, lua cu lingurița bucăți atât de mari că de-abia îi încăpeau în gură, trebuia să se ajute de degetul mare să nu-i cadă, bărbia-i era toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe dracu’, era păcat și de prima, dar mama s-a și apucat să-i mai taie una, și atunci m-am apucat și eu să mănânc repede, fără să mai ciugulesc piureul de castane, băgam în mine linguriță după linguriță, în timp ce-l priveam pe Marius care înfuleca și el, lua cu lingurița bucăți atât de mari că de-abia îi încăpeau în gură, trebuia să se ajute de degetul mare să nu-i cadă, bărbia-i era toată mânjită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apucat să-i mai taie una, și atunci m-am apucat și eu să mănânc repede, fără să mai ciugulesc piureul de castane, băgam în mine linguriță după linguriță, în timp ce-l priveam pe Marius care înfuleca și el, lua cu lingurița bucăți atât de mari că de-abia îi încăpeau în gură, trebuia să se ajute de degetul mare să nu-i cadă, bărbia-i era toată mânjită de frișcă și piure de castane, iar când a terminat de mâncat, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe jumătate cu cotul sprijinit de masă, dar mama nu i-a făcut observație să stea frumos, deși mie cu siguranță mi-ar fi făcut, iar când și această a doua felie a dispărut, atunci Marius iarăși a arătat cu lingurița spre platoul de porțelan, zicând că n-are rost să se usuce puținu’ ăla care-a mai rămas și să i-o dea tot lui, și am văzut că de data asta mama n-a mai apucat cuțitul cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ci numai pe-acela, dulceag, de rom, am continuat totuși să mănânc, în ciudă, înghițind cu greu, iar Marius mă fixa în continuare, așa că am înghițit totul, am adunat cu grijă și restul de frișcă din farfurie, am lins și lingurița, iar când, în fine, mi-am pus și eu lingurița pe masă, am simțit că mi se întoarce stomacul pe dos, dar, cu toate astea, am zâmbit, și atunci Marius s-a uitat la mine și mi-a zis La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să mănânc, în ciudă, înghițind cu greu, iar Marius mă fixa în continuare, așa că am înghițit totul, am adunat cu grijă și restul de frișcă din farfurie, am lins și lingurița, iar când, în fine, mi-am pus și eu lingurița pe masă, am simțit că mi se întoarce stomacul pe dos, dar, cu toate astea, am zâmbit, și atunci Marius s-a uitat la mine și mi-a zis La mulți ani, și apoi s-a uitat la mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și să-i fac amestecul ăsta idiot de cafea fără cofeină... — Eu în locul tău știi ce-aș face, spune Nathaniel. I-aș scuipa în cafea. — Îh ! Mă strâmb. Nu fac așa ceva. Pun cafea în filtru, după care adaug și o linguriță de cafea fără cofeină. Nu-mi vine să cred că-i fac mendrele idioate. — Nu te enerva din cauza ei. Nathaniel vine la mine, mă ia în brațe și mă sărută. Nu merită. — Știu. Pun cafeaua jos, mă cuibăresc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
toate la timpul lor, văd eu atunci. Intru în bucătărie foarte ambalată, incapabilă să stau locului. Ce naiba să fac în următoarele câteva ore? Torn apă fierbinte peste plicul de mușețel și mă uit la ceai câteva clipe, amestecând cu o linguriță. Și atunci în vine o idee. Nu-mi ia mai mult de douăzeci de minute să ies și să-mi cumpăr ce-mi trebuie. Unt, ouă, făină, vanilie, zahăr pentru glazură. Tăvi de copt. Mixer. Un cântar de bucătărie. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vrea un ceai... sau asta ce-i ? Un frappelatte ? — Eu vreau o cafea normală, spune tata, citind rapid meniul Încruntat. Au și așa ceva ? — Dacă n-au, Îți iei și tu un cappuccino și-i dai spuma la o parte cu lingurița, spune mama. Sau un expresso și-i rogi să ți-l Îndoaie cu niște apă fierbinte. Nu-mi vine să cred. Au făcut trei sute de kilometri pînă aici. O să stăm aici și-o să vorbim toată ziua despre băuturi fierbinți ? — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai demult cum te comporți când vii la mine. Amândoi vorbim numai prostii și când te întreb ceva îmi răspunzi cu niște cuvinte care nu ți se potrivesc. — Cum? Ce nu mi se potrivește? — Mănâncă. Am cules de pe marginea farfuriei lingurița și am înfipt-o în dulceață, dar n-am putut să înghit. — Ce nu mi se potrivește? - Să fii așa delicat. Ai un mers de copil cuminte. Fața ta e o față de om cuminte. Gândirea ta e de copil cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ne spui și nouă dacă ai idee cine a jucat festele alea? Deși poate n-ar trebui să le numesc așa, având în vedere că n-a fost nici pe departe vorba de niște glume. Amestecam în cafea, trecând cu lingurița prin spuma de lapte și urmărind-o cum se dizolvă într-un vârtej în care erau prinse bucățele de ciocolată, câștigând niște timp pentru a mă hotărî ce să spun. —Sunt aproape sigură că a fost Tabitha, zisei eu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cinci, o femeie din una dintre casele Înălțate deasupra canalului cu fața spre campo deschise cu putere obloanele verde-Închis de la bucătărie și se Întoarse pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin, puse câteva lingurițe de zahăr Într-o ceașcă mică, opri aragazul cu o mișcare exersată din Încheietura mâinii și turnă un șuvoi gros de cafea În ceașcă. Apucând-o gingaș cu ambele palme, se duse Înapoi la fereastra deschisă și, așa cum făcea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
centimetri și jumătate de cafea făcută. Cu toate că ura cafeaua reîncălzită, o turnă Într-o oală și-o puse la foc mare, rămânând lângă ea și așteptând să fiarbă. Când aceasta fierse, turnă lichidul aproape văscos Într-o ceașcă, puse trei lingurițe de zahăr și-o dădu iute pe gât. Clopoțelul de la ușă sună, anunțând sosirea șalupei de poliție. Aruncă o privire la ceasul de la mână. Șase fără opt minute. Probabil că era Bonsuan; nimeni altcineva nu era În stare să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o privire spre bărbatul În uniformă, apoi se Întoarseră la discuția lor. Brunetti ceru un espresso, Vianello un caffè corretto, cafea neagră cu un strop zdravăn de grappa. Când barmanul le puse cafelele În față, amândoi le amestecară cu două lingurițe de zahăr și strânseră ceștile calde În mâini pentru o clipă. Vianello Își goli ceașca dintr-o singură Înghițitură, o așeză la loc pe tejghea și Întrebă: — Altceva, domnule? — Vezi cum stă treaba cu traficul de droguri În cartier. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ochi al aragazului. Mirosul de prăjeală îi făcu nările să vibreze, se simți cuprins de o foame teribilă, ca și cum nu ar mai fi mâncat nimic de o perioadă lungă de timp, însă prepară meticulous ouăle, luând uleiul încins cu o linguriță și împrăștiindu-l peste gălbenușuri, până ce acestea se întăriră. Apa din ibric fierbea, deja, puse două lingurițe și jumătate de cafea, apoi luă ouăle cu o paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse, avu doar timp
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
teribilă, ca și cum nu ar mai fi mâncat nimic de o perioadă lungă de timp, însă prepară meticulous ouăle, luând uleiul încins cu o linguriță și împrăștiindu-l peste gălbenușuri, până ce acestea se întăriră. Apa din ibric fierbea, deja, puse două lingurițe și jumătate de cafea, apoi luă ouăle cu o paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse, avu doar timp să observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz. Nu era pentru prima oară
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie în ochi. Ei nu i-au plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După câteva sorbituri cu lingurița, în silă, nu mai vru. ”- Hai, bunica, încă o lingurică, numai una!... Asa, gata... ne-am săturat, bravo!” si infirmiera acoperi cu servețelul tăvița. Iorgu rămase consternat... ”- Dați-mi voie mie, vă rog... o s-o hrănesc eu!. Hai, Fata, să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ziua respectivă. După ce se schimbă de rochia de logodnă, Frusina ajută la servirea bucatelor la masă. Nici ei nu îi venea să creada că mai are putere să stea în picioare. Nu putu să mănânce nimic, luă în schimb câteva lingurițe de colivă și bău o picatură de vin sfințit, pentru pomenirea lui George. Probabil că Dumnezeu era aproape de ea și o întărea. Plecă acasă destul de târziu împreună cu Gheorghe care a participat și el la înmormântare. La plecare, părinții lui George
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]