KorAP: Find »[drukola/base=liniști & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...392 >

9,794 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

e că - vai, asta va fi cam dificil. Dora Își mută greutatea dintr-un loc În altul În pat, apoi Își drese vocea: — Ce-am vrut să zic, de fapt, e că Întunericul mă excita. Sau nu, mai degrabă mă liniștea. E adevărat. În ciuda lacrimilor și a sângelui, a nasului care-mi curgea și a dintelui cu problemă, mi-era cald, mă simțeam tristă și fericită și disperată. Toate laolaltă. Și foarte-foarte confuză. Simțeam că mă dor toate, dar și Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
una dintre draperii și a coborât cu ea sub braț. Ridicându-și prada de război, m-a rugat să mă Înfășor În ea. — Mi s-a spus să stau pe capra din mijlocul sălii. Când Polster a reușit să-i liniștească pe colegii mei, cărora, desigur, toate astea li se părea scandalos de amuzant, le-a ordonat să ia o foaie și să-și pună mintea la contribuție. L-a pus la punct mai ales pe Winkler care protesta zgomotos, spunând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
razie În imperiul amorului condus de Anton. — Răzbunare. Pur și simplu. Acum barul e al amicului său - Willy Fischl, Îl știi. Bănuiesc că toate sunt la fel ca atunci când măscăriciul ăla de tată al lui Fischl a Încercat să se liniștească luptându-se cu cepurile de la butoaiele de bere. Anton a recunoscut că orașul nostru nu era cea mai cultivată capitală din lume. Dar studiile sale cinematografice despre „fete zburdalnice“, educate de țărani francezi veseli, se bucurau de succes În rândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

cu pumnul în piept, să insulte, să pufnească din nas disprețuitori și, mai devreme sau mai târziu, să lovească. Ah, și mai știu, geniile astea, să iasă la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cum arăt. — Ridicol. — Șofer, la Peck and Peck. — Gura. La Vila Gracie, șofer. — Mă iradiezi, Alex, cu emanațiile tale otrăvitoare. — Eman un căcat. Am zis că n-am nimic. — Ai ochii ăia negri ca Hebe, omule, care spun totul. Tutti! — Liniștește-te, Maimuțo. — Ba tu să te liniștești. — Eu sunt liniștit. Dar hotărârea mea bărbătească de a nu-mi pierde cumpătul nu rezistă decât aproximativ un minut. — Da’ pentru Dumnezeu, îi zic, să nu-i pomenești lui Mary Lindsay de pizdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Peck. — Gura. La Vila Gracie, șofer. — Mă iradiezi, Alex, cu emanațiile tale otrăvitoare. — Eman un căcat. Am zis că n-am nimic. — Ai ochii ăia negri ca Hebe, omule, care spun totul. Tutti! — Liniștește-te, Maimuțo. — Ba tu să te liniștești. — Eu sunt liniștit. Dar hotărârea mea bărbătească de a nu-mi pierde cumpătul nu rezistă decât aproximativ un minut. — Da’ pentru Dumnezeu, îi zic, să nu-i pomenești lui Mary Lindsay de pizdă. — Ce?! Ai auzit bine. Când ajungem acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

acest timp ea dansa și iar dansa, fără să-l bage În seamă, În timp ce el o tot lovea cu bățul peste picioare. Doamna Peters Își Întoarse fața spre soțul ei și-i spuse: — Berea aceea. Stomacul meu nu se mai liniștește. Face atâta zgomot, că nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură, spre altarul Domnului, Îmbrăcat În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa de joc atârnându-i la glezna mâinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
m-a ajutat. Mă duc să-l caut. Mi-este atât de teamă de doctori, scumpo, spuse domnișoara Warren, cu un licăr de triumf - era extraordinar de norocoasă că fata Îl cunoștea pe Czinner. Mai vorbește-mi puțin până când mă liniștesc și eu. Cum te cheamă, scumpo? — Coral Musker. — Mie să-mi spui Mabel. Mabel Warren. Am o nepoată exact ca tine. Lucrez la un ziar din Köln. Trebuie să vii să-mi faci o vizită Într-o bună zi. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Pașaportul meu este În ordine. Nimeni nu m-a văzut luând poșeta. Nu există nimic care să facă legătura Între mine și apartamentul lui Kolber. Ar fi trebuit, poate, să arunc undeva revolverul? se Întrebă el, apoi tot el se liniști: Ar fi putut duce la mine. Te minunezi ce rezultate se pot obține astăzi după o zgârietură pe țeavă. Crima era din ce În ce mai nesigură an după an. Auzise zvonuri despre o nouă tehnică amprentală, o modalitate prin care Îți puteau detecta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
e locul, se gândi el fără convingere. Ar trebui să călătoresc cu clasa a treia. Nu vreau să fiu ca un membru al partidului laburist care-și ia biletul la clasa Întâi ca să voteze Într-un parlament manipulat. Dar se liniști singur, gândindu-se cât de mult ar fi Întârziat din pricina frecventelor schimbări de tren și cum s-ar fi putut Întâmpla să fie reținut la graniță. Rămase totuși conștient de faptul că motivele sale erau amestecate. Acestea au Început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În buzunar. — Câștigă banca, spuse el și-i pasă cărțile lui Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc din făcutul cărților și spuse cu o voce nesigură: — Sunt bucuros că n-am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
foc bun... ceva fierbinte... la rece În mașină și vin. Apoi urmă o pauză. — Ia aminte, dumneata răspunzi. — Pentru ceva atât de neregulamentar... Începu maiorul Petkovici. — Nu, nu, nu! spuse vocea. Mă refeream, evident, la masa de prânz. — S-au liniștit lucrurile la Belgrad? Întrebă inflexibil maiorul Petkovici. — Somn adânc, răspunse vocea. — Pot să vă mai pun o Întrebare? Maiorul Petkovici chemă „Alo. Alo. Alo!“, pe un ton iritat, apoi trânti receptorul În furcă. — Unde-i omul ăla? Vino cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
râdă: — Mi-a spus să mă gândesc la el de câte ori mănânc dalmațian. — Așa? — Da. Îmi place de el. A fost foarte bun cu mine. E cu totul altfel decât alți evrei. Ei sunt În general atenți, dar el... el este liniștit. Cred că este un bărbat deosebit de norocos, spuse dr. Czinner. Ușa se deschise și doi soldați Împinseră Înăuntru un alt bărbat. Dr. Czinner Înaintă repede și puse piciorul În ușă. Le vorbi soldaților cu voce scăzută. Unul din ei răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Îi puneau În primejdie pâinea de fiecare zi, pentru că un profesor care nu poate păstra ordinea trebuie până la urmă concediat. Dușmanii lui Îi ofereau singurul lucru pe care nu-l cunoscuse niciodată: securitatea. Nu mai trebuia să decidă nimic. Era liniștit. Dr. Czinner Începu să fredoneze o melodie. Îi explică lui Coral Musker: — E un cântec vechi. Iubitul spune: „Nu pot veni pe ziuă, pentru că sunt sărac și tatăl tău mă va alunga cu câinii. Dar la noapte voi veni la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și nici o clipă la Herr Kolber, al cărui trup era purtat acum prin zăpada cenușie din oraș, fiind urmat de doi funcționari Într-o mașină și un Îndoliat Într-un taxi - un holtei mai bătrâior, mare jucător de dame. — „Stai liniștit În umbra zidului și voi coborî eu la tine“. Lumea era În haos când săracii mureau de foame și bogații nu era mai fericiți din cauza asta; când hoțul poate fi pedepsit sau recompensat cu titluri; când făinii i se dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mașină În josul străzii. Caută pe cineva. Coral Își Împreună mâinile fără zgomot și spuse Încet: — S-a Întors după mine. Vedeți? Ați spus că nu se va Întoarce. Începu să râdă ușor și când dr. Czinner Îi șopti să se liniștească, ea spuse: — Nu-s isterică. Sunt doar fericită. Își dăduse de-acum seama că această Înspăimântătoare aventură avusese, până la urmă, și partea ei bună: Îi arătase că el ținea la ea, altfel nu s-ar fi deranjat În veci să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se trase cât mai departe de el și Încercă să doarmă, dar vibrația pereților o ținu trează. Gemetele vântului n-o lăsau să ignore pustiul din jur, așa că se târî Înapoi, lângă Czinner, ca să nu fie singură și ca să se liniștească. — Wasser, șopti el iar. Mâna ei Îi atinse fața și Coral se miră de cât de fierbinte și uscată Îi era pielea. Poate că vrea apă, se gândi ea și pentru o clipă se gândi cu disperare unde ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
alergă spre ușă, vomând În timp ce alerga. Se așteptase să simtă ușurarea oferită de Întuneric, așa că atunci când dădu de strălucirea aspră a farurilor de-afară, simți parcă o lovitură În țeastă. Se rezemă cu fruntea de ușă și Încercă să se liniștească, simțindu-se infinit mai singură decât atunci când se trezise și-l găsise pe doctorul Czinner mort. Dorea cu disperare, cu durere, să fie Împreună cu Myatt. Cei de afară se mai certau lângă mașină și În aer se simțea un miros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

zici nimic. Am dat probator din cap, fără prea multă tragere de inimă. Poate că Lauren avea dreptate, așa că am zis: —OK. Așa, vezi. Bine. Chiar dacă se va dovedi că te Înșală, adăugă Lauren cu un zâmbet menit să mă liniștească, măcar te vei putea consola cu gândul că tu te-ai comportat cu foarte multă demnitate și nu te-ai arătat nevrotică și speriată Înainte de a avea cu adevărat pentru ce. 16tc "16" Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
totuși mai puteam să amân, măcar pentru o seară. Când le-am povestit lui Lauren și Marci ce se Întâmplase, au fost și ele la fel de nedumerite ca și mine. Ne luam micul dejun Împreună, În ziua următoare, la o masă liniștită dintr-un colț la Jack’s pe West 10th Street. Dar am văzut-o pe Sophia seara trecută, la Alixe. Ea avea pandantivul la gât, spuse Marci. Nu, am tresărit eu, incapabilă să-mi ascund Îngrijorarea. Asta este imposibil. Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
vorbesc cu el până ce nu Îmi dădeam seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar cum oare“, mă Întrebasem pe când despachetam valijoara În camera de hotel, „cum oare mă voi calma vreodată În legătură cu nenorocirea asta? Oare se mai liniștește cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul acela? Cum de mă Înșelasem atât de rău În privința lui Hunter? Nu spusese oare Phoebe odată că el obișnuia să fie pe vremuri un adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
elicopterul imens. Se uită În sus, apoi Își făcu de două ori semnul crucii. —Mărite Doamne, când ajung acasă și mă Împușc diseară, se rugă ea, te rog să nu mă Învii din morți În Ziua Judecății de Apoi. —Marci, liniștește-te, nu face vreo prostie, i-am spus, prinzând-o de mână. — O să-l omor. Cum Îl chema pe avocatul Ivanei? 21tc "21" Soțul dispăruttc "Soțul dispărut" În timp ce Marci era readusă la viață Împotriva voinței ei de către Salome, care, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar: Niciodată, iubitule. Hunter păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
povesteam de Lauren, cum că este Îndrăgostită de acest bărbat, care era logodit, de ce nu mi-ai spus că nu era așa? am Întrebat. Hunter nu răspunse imediat. Se uită În zare, spre ocean, și medită la răspuns. Totul era liniștit și tăcut În jur, nu se auzeau decât valurile cristaline care se loveau de barcă. Dacă ți-aș fi spus cum stătea treaba de fapt, te-ai fi dus direct la Lauren să Îi spui și nu am mai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

-l poartă la încheietură, și zice: — A ajuns un pic mai devreme. Cealaltă mână, cu unghii lungi, roz, date cu ojă albă la vârfuri, și telefonul mic, negru, a dispărut aproape cu totul în norul roz și luminos al coafurii. — Liniștește-te, Mona, zice, zâmbind și măsurându-mă cu privirea de sus până jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face o grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să spună în telefon: — Între două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]